De ce Dummezeu nu se arata macar o singura zi tuturor sa stim care dumnezeu exista si ce religie sa urmam? Asa religia naste ura,violenta,razboaie, de ce nu a intervenit in al doilea razboi mondial? Cutremurele, tsunami care omoara mii de persoane nu dumnezeu le da?

Cind Autorul se arata pe scena, Marea piesa de teatru s-a terminat. Pina atunci, noi, Micii actori, suntem cei care facem lucrurile sa se miste pe scena.
Se vede ca nu ai citit Biblia. Ai intelege. Daca Dumnezeu se arata, s-a zis cu viata noastra. Caci nu se poate sa Il vezi si sa traiesti. De aceea Il vom vedea la sfirsitul vietuirii noastre, sau Isi va face aparitia, sau la sfirsitul tuturor lucrurilor.
Vrei si o explicatie stiintifica? Biblia spune ca Dumnezeu este lumina. Vrei sa fii cu lumina, sa o vezi, sa ti se arate? Trebuie sa calatoresti cu ea, cu aceeasi viteza a ei. Dar avand aproape 300000 de km pe ora, timpul devine nul, nu mai esti in timp, si cum viata ta depinde de timp, salutare viata!

"Cind Autorul se arata pe scena, Marea piesa de teatru s-a terminat. Pina atunci, noi, Micii actori, suntem cei care facem lucrurile sa se miste pe scena."
- Dar autorul nu poate face absolut orice, autorul nu știe absolut tot, autorul nu își trimite actorii într-un loc unde vor fi torturati pentru eternitate dacă nu îi respectă regulile.

"Daca Dumnezeu se arata, s-a zis cu viata noastra. Caci nu se poate sa Il vezi si sa traiesti."
- De ce nu?

"Vrei si o explicatie stiintifica? Biblia spune ca Dumnezeu este lumina."
- Biblia nu e o dovadă.

Nu Dumnezeu ne trimite in iad. Noi ni-l construim singuri prin ceea ce facem. Unii sunt deja in iad, sau cel putin aproape de el. Hai sa iti dau doar un exemplu, un singur aspect al iadului: singuratatea, in iad vei fi cu totul singur. Dar e pentru ca tu ai ales in viata asa. Daca nu ti cont de cei de linga tine, daca nu iti pasa de ei, nu ii iubesti, te vezi mai presus de oricare din ei, si ei nu inseamna nimic, e normal ca la un moment dat sa ajungi sa fii singur inca din viata asta, asta e inceputul iadului.

Da, hai sa zicem ca Biblia nu e o dovada. Insa afirmatia care o face poate fi considerata o dovada, caci explica multe lucruri. Dumnezeu e lumina. De ce nu poti trai cand se arata Lumina? Tu crezi ca e vorba de ceva simplu, ca un bec, sau un reflector? Daca e vorba de Cel ce a creat Universul, atunci vei avea de-a face cu un Big-Bang, sau cel putin ceva asemanator. Sau hai sa fiu mai cu picioarele pe pamint, ai avea de-a face cu radiatiile de lumina a unei superbombe atomice. Crezi ca ai rezista? Desigur ca asta e o pilda, dar aratarea Lui cam asemenea va fi. Iar daca e sa iti explic pe indelete toate aspectele psihologice ce rezulta din asta, ar trebui sa sciru un roman.

Cum? Nu se întâmplă toate cu voia Domnului? "Nu mă iubești, arzi în iad pentru eternitate." Ți se pare ție că ăsta ar fi un Dumnezeu bun și iubitor?
E ca și cum as veni la tine cu pistolul și ți-aș zice: "Dă-mi toți banii, sau te omor." Dacă refuzi să-mi dai banii, cine e de vină că ai murit?
Este vina ta. Ai refuzat să-mi dai banii, ai murit. Ți se pare corect?

Pft, te rog...Se presupune că Dumnezeu a luat formă umană și s-a arătat pe Pământ. De ce nu o poate fac din nou, să înlăture orice urmă de dubiu, iar oamenii să nu se mai bazeze pe o carte și niște experiențe personale ca fiind "dovezi".

Ascunderea, indepartarea (pe moment), despartirea chiar, fac toate parte din jocul dragostei. Psihologia relatiilor spune ca e bine ca inainte de casatorie cei doi din cuplu sa aiba si o perioada de despartire, in care pentru mai mult timp, sa zicem saptamini, sa nu se vada sau auda deloc. Greu de realizat asta in vremea Skype sau Facebook-ului. Dar beneficiile sunt extraordinare. Pentru ca atunci sentimentele celor doi se decanteaza, si cand se reunesc amindoi stiu ce vor de la relatie, de la ei insisi in ce priveste realtia, si de la celalalt. Despartirea este cit se poate de benefica, desi doi indragostiti lulea mi-ar zice automat ca sunt nebun facind afirmatia asta. Mai mult, despartirea va fi un barometru pentru cei doi, daca raceste relatia, cei doi nu trebuie sa fie impreuna, daca insa o uneste si mai mult, dupa despartire ei fiind si mai apropiati, atunci pot fi siguri ca ei sunt destinati unul celuilalt.
La fel e si cu Dumnezeu. Ce relatie ar fi aceea cu El daca l-ai vedea asa cum este? Ar fi oarecum din obligatie, nu ar mai exista vointa ta proprie, care sa aleaga atunci cand intervine despartirea. Sufletul ti s-ar umple de extaz (sau teama, depinde de care parte esti) intratit incit ar fi ca si, scuza-mi comparatia, cand ai face dragoste. Si stii si tu ca daca incepi sa faci dragoste cu prietena/sotia ta, putine sunt lucrurile care te mai pot opri, esti oarecum constrins de extazul resimtit. Dumnezeu nu vrea sa fim constrinsi, vrea sa alegem sa il iubim din proprie initiativa.
Mai mult, Dumnezeu se arata, mai mult sau mai putin, depinde de deschiderea oamenilor. Insa o face mai ales in viata credinciosilor. Si iti zic din experienta personala, ca prefer mai bine sa vina la mine asa cum Il stiu, in inima mea, sa Il simt acolo, decat sa Il vad fata in fata. E aceeasi diferenta intre a fi cu sotia mea, sau a fi departe de ea. E greu de descris, dar, odata ce ti se arata in inima, toate celelalte lucruri palesc, pe deoparte intelegi cit de mici si neinsemnate sunt, pe de alta parte, incepi sa traiesti si sa le simti in alt mod, mult mai puternic, facindu-ti viata frumoasa. Poate ca e vorba doar de experiente personale, dar sunt dovezi concludente. De droguri nu scapi usor, insa acest gen de experiente te scapa, exista si o statistica, cineva a inceput sa lucreze cu drogatii din orasul sau, a si scris o carte, "Crucea si pumnalul", iar peste 20 de ani, un frate al sau a facut o statistica, in care a vazut citi au fost eliberati de droguri in acel timp, si a pus-o intr-o carte, "Crucea inca este mai tare decat pumnalul". Un lucru e cert, acolo unde El apare, acolo unde El se arata, vietile oamenilor sunt schimbate in bine. Si asta e una din cele mai bune dovezi ca exista, ca se implica in viata omului.
Si, da mi se pare corecta pilda ta. Nu uita ca El a zis: "Celui ce vrea sa iti ia haina, da-i si camasa" Asta e principiul de urmat. Deci daca eu sunt impuscat, e vina mea, ca nu am dat ce mi s-a cerut. Stiu ca e o nebunie, dar asta se si spune in Biblie, ca totul pare o nebunie. Dar cum pot spune eu ca il iubesc chiar si pe acel hot, daca eu ma pun sa-l paruiesc pentru ca vrea sa ma jefuiasca?
Si inca ceva: nu se intampla toate cu voia lui Dumnezeu. El multe le ingaduie. Ca va sti mai apoi sa isi duca la indeplinire planurile tocmai prin raul ce a aparut tocmai pentru ca El l-a ingaduit, asta e altceva. Insa acum, nu El face tot ce vrea. Daca ar face, ar trage El sforile, si noi am fi doar niste robotei care se misca cand vrea El. De fapt, tocmai aceasta libertate pe care o ofera a facut posibila aparitia raului. Pentru ca fiind liber, poti alege intre bine si rau.

"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" Afirmatia este preluata direct din Biblie. Chestia cu "crede si nu cerceta" e de pe vremea comunistilor, e un slogan comunist pus in circa credinciosilor.
Cauta, cerceteaza, despicva firul in patru de e nevoie, nu te opreste nimeni, dimpotriva, esti incurajat sa o faci, dar cauta sa o faci cu mintea, si mai presus de orice, cu inima deschisa.

M-am pierdut printre rânduri.

Pai, regaseste-te!