De ce Dumnezeu permite suferinta la extrem a unor oameni, a unor fiinte pe care conform bibliei, le iubeste?

Exista indurare din partea lui Dumnezeu pentru un om care pana acum cateva luni radea ca un om normal si care acum asteapta pe un pat de spital inconjurat de rude privind o lumanare aprinsa pentru el, pentru clipa in care va muri?

Daca i-a fost dat sa moara acelui om, de ce nu se poate sa aiba o moarte mai putin dureroasa?

Poate unii din voi o sa spuneti ca era un om rau si ca platea pentru faptele savarsite. Dar oare nu e de ajuns o eternitate de chin in iad pentru cei pacatosi? Suferinta trebuie sa inceapa inca din viata reala?

Nici un Dumnezeu nu s-ar injosi atat de tare incat sa ofere sanatate cuiva care nu stie sa o cultive.
(Citat personal)

Trece toata mancarea ta prin para focului, mananca de 2-3 ori pe zi carne, bea cate un pahar de suc, iar daca in acest timp mai treci pe la fast food si farmacie fara sa faci sport zilnic perfect! O sa veizi cum arata iadul cu 20 de ani inainte de a muri cu sau fara acordul divin

Voi luati prea in serios ce scrie in Biblie. Doar pentru ca scrie ca ne iubeste, nu inseamna ca asa si e.Ce ai spus tu este un exemplu foarte buna, dar am eu unul chiar si mai bun. De ce cineva care te iubeste ar face un loc de suferinta eterna pentru cei care nu-l iubesc inapoi? O mama isi iubeste neconditionat copilul rebel care ii face viata un chin.Nu am auzit in viata mea o mama spunand ca vrea sa-si vada copilul suferind in flacari pentru o eternitate.Intrebarea ta nu este una pe care am putea dezbate existenta sau inexistenta lui D-zeu, dar presupunand ca exista, e orice numai iubitor nu.

Fericirea sau nefericirea vesnica (viata vesnica) este bine argumentată de BIBLIE, pe multiple planuri.

Dar Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni! Cum este posibil atunci ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire in lume?
Un singur raspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a initiativei Lui, ci a respectarii libertatii omului şi consecinţa unei mari parasiri: a omului care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

Datorită LIBERTĂŢII lăsate omului, orice abatere orice îndepărtare morală, spirituală de Dumnezeu aduce după sine anumite riscuri ce se pot manifesta în pierderi, accidente, îmbolnăvire, scurtare a vieţii (din cauza viciilor, în accord cu "libertatea"omului), etc…

"Retragerea" lui Dumnezeu de pe scena directă a vieţii noastre, toleranţa sau "uitarea" din partea lui, are un singur raţionament:
– acela de a face loc Libertăţii noastre, şi din păcate de multe ori, orgoliului şi egoismului nostru şi viciilor noastre ale celor care îl îndepărtăm din vieţile noastre pe Cel care ne respectă în mod deplin alegerea…

Pierderile ce ţin de existenţa aceasta "în trup", sunt triste, dureroase, dar noi avem alături prin compasiunea Sa chiar şi pe Dumnezeu, Cel aflat alături de toţi cei în suferinţă.

Asta e o intrebare de ce nu sunt eu Dumnezeu? pentru unii chinul chiar incepe din viata reala, nu vrea sa se indrepte deloc, doar omul se indeparteaza de Dumnezeu nu invers

Asa-i ca existenta lui d-zeu devine dintr-o data foarte ilogica in asemenea momente? Sunt de acord. Dar daca facem un mic exercitiu de imaginatie, si-l elminam pe d-zeu din ecuatie, atunci dintr-o data suferinta acestor oameni capata o oarecare logica. Cand nu exista nimeni care sa ne poarte de grija, si totul e o mare intamplare, atunci dintr-o data evenimentele din jurul nostru au o explicatie. Pur si simplu asa s-a nimerit sa fie. Nimeni nu primeste ce merita. Cel putin nu din partea unei divinitati. Unviersul evolueaza de la sine prin intermediul intamplarii, si noi deodata cu el.

Ce-ar mai insemna viata daca totul e doar fericire? De ce am pretui fiecare fiecare secunda? Toate problemele ne fac mai puternici. Multe dintre ele, totusi ni le facem cu mana noastra.

Un tată iubitor acceptă totuşi ca fiul său să fie "tăiat", astfel producânduise suferinţă, deoarece doar astfel va fi tratat de apendicită. Şi această lume este bolnavă şi necesită o "intervenţie chirurgicală" pentru a fi lecuită. Dar nu Dumnezeu e de vină că s-a înbolnăvit.
http://www.jw.org/ro/publicatii/reviste/g201107/ii-pasa-lui-dumnezeu/
Chestia cu iadul e o prostie inventată de oameni.

Mai blegule? daca e in spital,de ce trebuie sa sufere? nu sant doctori atotstiitori,care au stiinta? ma baiete,moartea poate fi o izbavire din dragoste a lui Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu poate chema un om suferind la el, exact in momentul in care omul se poate pierde in iad, ori cand raul vrea sa intre in el, pentru al salva, fiindca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea lui.de aceeia talharul a fost salvat pe cruce in ultima clipa. aaaa tu vrei exemple muuulte si palpabile? fa-te doctor si avea-vei parte de ele.