Un asemenea punct de vedere e rezultatul lipsei de rațiune, al gândirii primitive și al instinctelor primare. Dorința de a trai e o bucata din programul introdus de natura în codul genetic (prin selecție naturala) și atunci omul obișnuit, ca un roboțel cuminte ce este, executa programul din dotare și i se pare ca toți oamenii trebuie sa fie la fel și sa gândească la fel. Realitatea arata ca nu suntem toți la fel. E ușor sa spui despre oricine care nu se încadrează în standardele de roboțel cuminte ca e nebun chiar daca nu este asa. E un mod prin care se încearcă restrângerea libertății individului de a dispune de propria viata. Sa refuzi dreptul la eutanasiere al unui individ bolnav care nu are șanse sa aibă o viata acceptabila (din punctul lui de vedere) e ca un fel de pedeapsa nemeritata aplicata acelui individ de o societate primitiva și cu vederi înguste. Trebuie sa ne miram ca avem asa ceva? Evident ca nu. Am avut sclavagism, inchiziție, războaie, deci știm ce poate mintea omului și e ok. Timpul le rezolva pe toate și daca nu se poate mai mult, atunci nu ne rămâne decât sa ne bucuram ca nimic nu e veșnic.
Sa zicem ca da. Poate am.
Dacă vrei putem povesti, poate te ajut.
Dar, ca răspuns la întrebare:
Viața în sine este un dar divin. Și nu mă refer la viață în sensul de ce ai făcut tu și ce ți s-a întâmplat ci la faptul că tu exiști efectiv. Dacă viața a fost dată de Dumnezeu, putem noi să o luăm, fie nouă fie altora?
Ai Facebook?
Ai vrea sa felicite omul care renunță la viață? Omenirea poate mai bine de atât.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
LisaJulie întreabă: