De ce exista atâta suferință în lume? Unde e Dumnezeu sau ce face? Nu sunt ateu, cred dar nu poți să nu te întrebi asta și la fel de ce mie mi-a dat suferință psihologică care mi-a furat 10 ani din viața(de la 15 ani) și nu mi-am putut trai adolescenta deloc frumos. Unde e Dumnezeu când există atatis bolnavii de cancer, de boli incurabile, când sunt atâtea accidente și morți premature și venite prea devreme, printre tineri si lista ar putea continua.Te întrebi in mod justificat daca Dumnezeu este doar un Observator și Creator dar nu intervine în creație că la cum arata lumea asta cam așa pare a fi.voi ce credeți? E prea multă suferință în lumea asta.Si alții suferă mult iar alții nu au nicio treabă și o duc prea bine..nu e corect.

E normal sa iti pui intrebarile alea si nu vad de ce ar fi o problema sa fii ateu. Singurul raspuns plauzibil la intrebarile tale e ca fie nu exista, fie e un pervers nenorocit care se hraneste cu suferinta noastra. Ambele ceva ce va fi combatut de crestinopati cu citate din biblie si diverse povesti cu promisiunea vietii vesnice in rai, samd.

Cel mai tare om credincios a căzut atunci când a privit la oameni și nu la Dumnezeu. Și când spun asta mă gândesc la proorocul Ilie care a făcut o minune extraordinară pe muntele Carmel înaintea unui popor întreg. Dar în scurt timp s-a speriat de amenințările unei femei până acolo încât a dorit să moară. El a spus despre sine: "Nu sunt mai bun decât părinții mei."
Noi niciodată -dar niciodată- nu trebuie să privim la oameni: nici când le merge bine, nici când le merge rău. Și când spun oameni ne includem și pe noi. Dar nu trebuie să se înțeleagă că trebuie să trăim nepăsători față de nevoile semenilor noștri.
Dacă avem parte de un bine, să fim recunoscători lui Dumnezeu; dacă avem parte de rău, să ne încredem în El.
Problema cea mai mare a omenirii nu sunt suferințele de tot felul; ci cea mai mare problema este lipsa de experiență cu Dumnezeu, lipsa de cunoaștere a lui Dumnezeu, de o relație personală cu El. Dacă am avea-o pe aceasta, am trece cu bucurie prin orice alte necazuri.
Planul lui Satana aceasta a fost dintotdeauna: să aducă răul, suferința în lume, și să pună aceasta în seama lui Dumnezeu.

Nu ești singurul care spune "Dacă Dumnezeu este așa....cum se spune despre El, de ce nu se opune răului?" Nu există om născut pe pământ care să nu fie adus în situația de a pune această întrebare din toată inima lui și cu toată puterea.
Lipsa de cunoaștere a lui Dumnezeu este condamnabilă. Este de fapt lipsa de educație de care părinții noștri se fac vinovați. Din pricina aceasta ei vor pierde mântuirea, deoarece nu vor avea un răspuns atunci când Dumnezeu îi va chema la bara de judecată. Neglijența lor in educarea copiilor, în cunoașterea lui Dumnezeu este păcat.
Dar ce vom face noi la rândul nostru? Vom urma aceeași cale de neglijență și nepăsare pe care au urmat-o părinții noștri? Vom fi noi mai buni decât părinții noștri, sau vom trăi și vom muri la fel ca ei: fără cunoștință de Dumnezeu?
Pe muntele Carmel, Ilie a spus poporului de atunci și ne spune și nouă astăzi:
"„Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!" Poporul nu i-a răspuns nimic." (1Împarati.18:21)
Poporul acela era ca și mulți creștini de astăzi; dar nu aveau o experiență cu Dumnezeu. Ei nu trecuseră Marea Roșie, și nu au văzut minunile lui Dumnezeu. Dar asta nu-i scutea de cunoașterea lui Dumnezeu. Pentru că lipsa de cunoaștere personală a lui Dumnezeu nu doar că este o lipsă de educație; dar aceasta ne va conduce la necredință.
Noi trebuie să citim Biblia în fiecare zi, și să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne conducă la o cunoaștere a Sa.
Cât despre privitul la oameni, am mai spus-o și o mai spun: mie mi se face rău doar când intru într-un spital; dacă m-aș gândi la răul din lume, aș înnebuni. Cât putem și cum putem, să facem bine la toți cei ce au nevoie de binele nostru. Dar dacă am privi prea mult la suferința din lume am cădea sub povara ei pentru că ne depășește; ne-am pierde și mintea și inima totodată.
Cât despre noi înșine... Ce om de pe pământ nu se confruntă cu probleme de sănătate, și pe lângă acestea să nu mai aibă și alte probleme? Nu există așa ceva. Toți oamenii au probleme de sănătate și împreună cu acestea mai au și alte probleme. Și ca și cum problemele vieții acesteia nu ar fi de ajuns, credincioșii mai au parte și de probleme spirituale, de defectele lor proprii de caracter cu care trebuie să lupte, dar și de defectele de caracter ale ale acelora care îi resping.
Nouă dar nu ne rămâne altceva decât bucuria mântuirii pe care Dumnezeu dorește să o pună în inimile tuturor oamenilor, bucurie ce va veni în urma cunoașterii lui Dumnezeu. Orice altceva ce ne-ar preocupa este de la cel rău care caută pe orice cale posibilă -prin bine și rău- să ne țină departe de Dumnezeu. Acesta este scopul lui și nu trebuie să-l lăsăm. De nimeni și de nimic nu trebuie să ne lăsăm mintile și inimile afectate în vreun fel. Dumnezeu le poate păzi de orice rău.

I). Nu Dumnezeu este cauza raului in lume.
II). Mingea nu se afla la ANTRENOR atat timp cat jucatorii sunt pe teren in timpul meciului. Antrenorul e pe margine si musca din prosop de suparare pentru ceea ce se intampla. Dar nu poate interveni direct pentru a opri... "golurile"
III). Libertatea omului are o forta, o RESPONSABILITATE formatoare. Daca Dumnezeu ar trebui sa intervina pentru a opri raul atunci ar interveni PENTRU ORICE FORMA DE RAU: orice gand al omuui care va avea mai devreme saumai tarziu consecinte. Asta ar anihila complet LIBERTATEA. Cerc patrat nu se poate. Ori avem libertate responsabila, ori preferam sa fim roboti scosi din priza...

Încerc să rezum: păcatul nu este acea acţiune scurtă prin care omul obţine o plăcere vinovată sau scapă de o problemă care îl sperie sau i se pare de nesuportat, ci o lucrare ucigaşă, o moarte care roade rădăcina vieţii şi-i strică toate roadele. Dumnezeu nu ne pedepseşte cu boli pentru că noi am poluat apele, ci poluare apei înseamnă boală şi moarte pentru om.

Ştiu, noi am vrea să ARUNCAM OTRAVA IN APA şi Dumnezeu să facă apa aceea, apă proaspătă şi curată! Şi ne supărăm pe El şi Îl acuzăm că e crud sau indiferent pentru că nu face asta!

Pai cine ti-a zis ca exista?

Recomand urmatorul video : De ce ingaduie Dumnezeu raul? | Pildele lui Isus :

https://www.youtube.com/watch?v=AdoyNMkn8w4

Toate aceste întrebări mi le pun și eu în mod frecvent. Știu că sună ciudat, dar eu cred că Dumnezeu ne dă aceste suferințe ca să devenim mai buni și să ne întoarcem la El. Nici mie nu-mi este ușor, din cauza problemelor pe care le am nu pot trăi ca o adolescentă normală, nu mă pot integra ușor în societate, dar nu îmi rămâne decât să merg înainte. Am încredere în tine că vei reuși. Niciodată nu e prea târziu ca să fii fericit!

Afara ninge. E o iarna geroasa iar copilasul vrea afara. Tu ii spui ca nu e voie fiindca e frig si raceste, intelege copilul asta? Parintii prea protectori nu sunt cei mai buni. Ei vor creste niste adulti nesiguri, care nu stiu ce e bine si ce e rau mai exact de ce e un lucru bun sau rau. Copilul trebuie sa invete din greseli. Permitamd ca pacatul sa-si faca aparitia, Dumnezeu demonstreaza intregului univers dreptatea Sa. Dumnezeu e Parintele nostru bun, orice-ar face, o face pentru binele nostru.