De ce fostele țări comuniste sunt foarte religioase în prezent? Din câte știu se promova ateismul în acele vremuri dar totuși populația a rămas majoritar creștină.
Ordonare:
După relevanţă
Bunăstarea materială e o ispită mai mare decat pericolul de a fi persecutat pentru credința ta. Oamenii mai degrabă îl caută pe Creatorul lor decat in vremuri grele decat in vremuri lejere.
Răspunde
Pentru ca sunt tari sarace iar saracia trage la religie plus incultura, prostia, cica 75% din romani accepta o explicatie supranaturala nu stiintifica, desi vreo 25% gandesc dar multi din aia au emigrat si uite asa toti odihniti mintali au stat aici, suntem ultima din ue, Romania e inca in comunism, nu s-a schimbat mentalitatea in astia 31 de ani, faza proasta este si ca generatia asta tanara sunt la fel de odihniti mintali,daca ai ocazia fugi din Romania,uitate la Ungaria unde sunt ei,Romania a intrat in genunchi in ue,Ungaria pot oricand avea euro, noi ce exportam hoti de buzunare, criminali, pedofili, puturosi, escorte, cersetori, oameni de ceea mai joasa speta, spune ca esti ungur oriunde in ue vs roman sa vezi diferenta
Nilsson de asta majoritatea ar vrea iar in comunism, persoanele peste 50 de ani ar vrea in proportie de 70%,religia nu a fost restrictva,ceausescu sarbatorea craciunul,pastele, desi erau crestini, preoti persecutati erau tradatori de tara si de neam, stalin era sa devina preot, nu a negat niciodata ca nu crede in nici un zeu si ca iisus era comunist ca ei, apropo necrestin nu inseamna ateu
Stalin este unic printre liderii comuniști mondiali sub cel puțin un aspect: a studiat teologia timp de cinci ani la Seminarul spiritual Tiflis, colegiul de pregătire pentru preoți din Biserica Ortodoxă Rusă. A făcut acest lucru într-un timp profund formativ din viața sa, de la vârsta de 15 ani până la pragul celui de-al 20- leaziua de naștere (1894-1899). Unul dintre cei mai buni studenți, era cunoscut pentru intelectul său și memoria fenomenală. Și era în mod deosebit devotat, participând la toate slujbele de închinare și chiar conducând corul. Cu toate acestea, în ciuda importanței acestui studiu teologic în formarea minții și a vieții lui Stalin, puțini, dacă este cazul, își iau timp pentru a analiza ce a studiat Stalin și cum a făcut-o. Astfel, acest capitol investighează îndeaproape studiile lui Stalin, în special conținutul teologic al studiului său, cu un ochi pe temele care vor apărea mai târziu în gândirea sa. Antrenamentul a fost amănunțit. În anii anteriori, a studiat atât subiecte seculare, cât și teologice, precum literatura rusă, istoria seculară, matematică, cântarea bisericii și studii biblice. În anii de mai târziu, accentul era mai intens teologic, cu istorie ecleziastică, liturghie, omiletică, dogmă, teologie comparată, teologia morală, activitatea pastorală practică, didactica și cele două capse: cântarea bisericii și studiile biblice. Ani mai târziu, Stalin a adnotat lucrările religioase din biblioteca sa și a memorat pasaje lungi din Biblie. De asemenea, el a refuzat să includă lucrări anti-religioase, numindu-le „hârtie deșeurilor antireligioase". Dar mă interesează în mod special continuitatea (mai degrabă decât discontinuitatea) dintre cunoștințele sale teologice și activismul în care s-a angajat din ce în ce mai mult. Stalin a părăsit colegiul chiar înainte de examenele finale din 1899, din propria sa voință. Dar experiența îl formase profund. În cercurile revoluționare a fost cunoscut mulți ani ca „Preotul". și a memorat pasaje lungi din Biblie. De asemenea, el a refuzat să includă lucrări anti-religioase, numindu-le „hârtie deșeurilor antireligioase". Dar mă interesează în special continuitatea (mai degrabă decât discontinuitatea) dintre cunoștințele sale teologice și activismul în care el s-a angajat din ce în ce mai mult. Stalin a părăsit colegiul chiar înainte de examenele finale din 1899, din propria sa voință. Dar experiența îl formase profund. În cercurile revoluționare a fost cunoscut mulți ani ca „Preotul". și a memorat pasaje lungi din Biblie. De asemenea, el a refuzat să includă lucrări anti-religioase, numindu-le „hârtie deșeurilor antireligioase". Dar mă interesează în mod special continuitatea (mai degrabă decât discontinuitatea) dintre cunoștințele sale teologice și activismul în care s-a angajat din ce în ce mai mult. Stalin a părăsit colegiul chiar înainte de examenele finale din 1899, din propria sa voință. Dar experiența îl formase profund. În cercurile revoluționare a fost cunoscut mulți ani ca „Preotul". Stalin a părăsit colegiul chiar înainte de examenele finale din 1899, din propria sa voință. Dar experiența îl formase profund. În cercurile revoluționare a fost cunoscut mulți ani ca „Preotul". Stalin a părăsit colegiul chiar înainte de examenele finale din 1899, din propria sa voință. Dar experiența îl formase profund. În cercurile revoluționare a fost cunoscut mulți ani ca „Preotul".
Capitolul doi: Acțiune afirmativă: religii și Biserică
În primii ani ai celui de-al doilea război mondial, Stalin a făcut un pact istoric cu Biserica Ortodoxă Rusă. În schimbul susținerii efortului de război care la învins în cele din urmă pe Hitler, Stalin a permis redeschiderea a zeci de mii de biserici și restabilirea ierarhiei conducerii bisericii. (Aceste evoluții sunt mult mai complexe decât argumentul obișnuit potrivit căruia un guvern moral în faliment a încercat să valorifice influența bisericii pentru a contracara naziștii.) Cu toate acestea, s-a aplicat o condiție: biserica era să respecte „acțiunea afirmativă" care se aplica deja minorităților etnice. Stalin a fost arhitectul politicii de promovare a limbilor, culturilor, educației și autoguvernării multor „națiuni" sau grupuri etnice din URSS. Această politică a inclus religia: sharia musulmană din sud era permisă, Budismul din est a fost încurajat, iar antisemitismul a fost puternic opus, cu mulți evrei în aparatul guvernamental și penalități grele pentru antisemitism. Vechiul imperialism al bisericii rusești urma să fie un trecut.
Nu degeaba a început din această perioadă iconografia religioasă a lui Stalin, alimentată de zvonurile despre o „retragere misterioasă" în 1941.
Capitolul trei: Scrierea ca un poet
Acest capitol aprofundează scrierea lui Stalin, începând cu modelul său obișnuit de aluzii biblice și religioase. Mai presus de toate, mă interesează stilul său poetic, în special în lumina primelor sale publicații de poezie apreciată pe scară largă. Textele sale ulterioare dezvăluie variații subtile ale propozițiilor echilibrate, abilitatea sa retorică, dacă nu omiletică, evocarea imaginilor și abilitatea de a spune o poveste - în special în crearea „mitului politic" al partidului comunist și victoria Revoluția din octombrie.
Capitolul patru: Modalitățile dialecticii
În lucrările lui Stalin apar modulații multiple ale dialecticii. Acestea includ elementele de bază ale subiectului-obiect și ale conținutului formei, dar și o articulare timpurie a ceea ce ar fi numit ulterior „rezistență constitutivă" (Negri). În acest caz, rezistența muncitorilor devine trăsătura determinantă a tacticii în continuă schimbare a capitaliștilor și a burgheziei - inițial la nivel național, dar mai târziu într-o formă istorică mondială. Cele două evoluții majore în dialectică sunt în termeni transcendență și imanență și într-o dialectică a crizei. Primul se referă la relațiile dintre muncitori și partidul comunist, între teorie și acțiune și între partid și statul multietnic. Acesta din urmă - dialectica crizei - apare într-un model complex, în special în lumina războiului civil, a opoziției internaționale susținute, și dictatura proletariatului. Cheia acestei dialectici este că devine închisoarea celui care se închide, cu atât mai feroce devin adversari interni și externi. Aceasta este în esență o dialectică teologică. Cu cât harul este mai evident, cu atât forțele răului devin mai active.
Capitolul cinci: Către o doctrină materialistă a răului
Dialectica de criză duce apoi la ceea ce eu numesc o doctrină materialistă a răului. Această doctrină, elaborată mai mult în practică decât în teorie - contestă profund presupunerea inspirată de iluminism a bunătății umane inerente, atât de caracteristică multor mișcări socialiste. Aceasta implică o recalibrare a opoziției cruciale a binelui și a răului, acum în ceea ce privește socialismul și capitalismul, lucrătorii și șefii și politica internațională. Mai presus de toate, teroarea roșie este manifestarea practică a acestei doctrine, în care binele și răul sunt interne, una generând mai mult din cealaltă.
Capitolul șase: Venerare și demonizare
Niciun alt lider politic nu a fost - și continuă să fie - la fel de venerat și de mustrat ca Stalin. Acest lucru este valabil în Rusia, unde este jignit de unii, dar venerat de mulți alții (chiar până la respectarea religioasă în Georgia natală), și la nivel internațional, unde funcționează fie în ceea ce privește reductio ad Hitlerumsau ca arhitect al unei victorii uimitoare în al doilea război mondial și în construcția socialismului. Acest capitol susține că o astfel de polarizare are o dinamică atât religioasă, cât și politică, în contextele Războiului Rece și post-Război Rece. Pentru a înțelege această polarizare, trasez drumul de la aprecierea sa aproape universală la sfârșitul celui de-al doilea război mondial la creșterea unei „legende negre" după moartea sa (datorită „raportului secret" motivat politic al lui Hrușciov). De asemenea, mă concentrez asupra dinamicii acestei polarizări, raportând-o la problemele teologice, venerația lui Lenin, rolul crucial în constrângerea extra-economică în construcția socialismului, relația cu dialectica lui Stalin a crizei intensificate și, în special, rolul central al lui Stalin evaluând valabilitatea continuă a socialismului.
https://politicaltheology.com/saint-iosif-stalin-and-religion/
Răspunde 
Oamenii aleg siguranța. Dumnezeu e o siguranță mai mare pentru ei până și decât vaccinul de covrig 19.
E o legenda asta cu promovarea ateismului. In fostele tari comuniste din Europa de fapt bisericile ortodoxe si catolice erau mana in mana cu statul. Toti popii care erau in sistem erau si informatori ai Securitatii, ca doar tot prostul unde se ducea sa "se laude" cu ce a facut, daca nu la popa? Statul obtinea informatii, iar biserica isi vedea in continuare de afacerea ei, ba mai mult cu ajutorul statului au preluat si patrimoniul altor culte. Vezi in Romania cazul Bisericii Greco Catolice ale caror biserici au fost insusite fortat de Biserica Ortodoxa cu sprijinul statului, iar acum, in nesimtirea lor, refuza sa le restituie.
Probleme au fost in comunism pentru diverse organizatii religioase mai mici, sau secte, nu pentru monstruozitatile gen Biserica Ortodoxa, sau Biserica Catolica. Astia de abia ca au prins ocazia sa-i elimine pe altii mai mici si sa le preia afacerea.
Si in Romania se spune ca nu stiu cat la suta din populatie e crestina, dar pe mine nu a venit nimeni sa ma intrebe ce sunt, oamenii asumandu-si automat ca daca familia mea e crestina, si eu sunt, ceea ce e complet fals, si acelasi lucru se intampla in mult mai multe cazuri, dar oamenii prefera ignoranta in loc de realitate, si sunt sigur ca aceste statistici sunt departe de adevar.
Sunt tari ateiste pentru ca apostazia e mana in mana cu ateismul. Crestinismul fals = apostazie = ateism. Apostazia cauzeaza necredinta adica ateism. Aceste tari sunt un teren bun de unde se va emite o hotarare pentru desfiintarea religiei organizate pe plan global in cadrul ONU. Europa si SUA sunt impanzite de asemenea de crestinism fals, o amestecatura tolerata pana ce nu va mai fi tolerata si se va implini ce este profetit in Apocalipsa capitolul 17 si 18 despre Babilonul Cel Mare adica religia falsa mondiala compusa din toate religiile false si apostate ale lumii. Toate aceste religii nu ies in fata sa spuna ca guvernele umane nu sunt permise sa existe vesnic de catre Dumnezeu care a creat universul si pamantul.
Într-adevăr, e doar statistic. Dacă meditezi la faptele lor, cum se măcelăresc reciproc acești "creștini", că de exemplu în Ucraina, îți dai seama că nu e vorba de credință...
Pentru că au văzut adevărata față monstruoasă a ateismului de stat și le-a ajuns.
Neavând libertate în timpul comunismului, oamenii au învățat să aprecieze mai mult ce nu au avut atunci.
1. Multe țări comuniste au început să se distanțeze de Moscova, și să-și facă comunismul lor.
2. Începe să fie o eră neocrestină, cel mai mult propagată de Rusia, și promovată prin parazitarea naționalismului și creștinismului (nu ca și cum acestea ar fi lucruri rele sau prostești), în special datorită oamenilor bine plasați în anumite funcții cărora oamenii le dau mare importanță, nu oamenilor care ocupă acele funcții. Pe de-o parte, acești corupți își satisfac plăcerile materiale cuvenite din postul pe care-l ocupă, iar pe de altă parte încearcă să realizeze strategiile politice anti-americane și anti-europene, dar cât mai bine pro-ruse.
Deci, multe țări fost comuniste sunt creștine datorită iubirii oamenilor față de creștinism și de naționalism, dar și datorită faptului că acestea două sunt corupte și amplificate datorită multor corupți din funcțiile pe care le ocupă, și nu se realizează sau finalizează controalele și justiția pentru a-i demite pe aceștia, și să-i pună ani grei după gratii, nu 2 sau 3 sau 5 ani. 
Asta e firea poporului roman: crestinismul. Parintele Rafail Noica, fiul marelui filosof roman Constantin Noica, spunea ca ortodoxia este firea omului.
Ateismul bolsevic si comunist a fost o tumoare extirpata cu mari sacrificii de sange de poporul roman.
Pentru ca Dumnzeu nu vrea moartea pacatosului ci mai degraba intoarcerea lui la adevar, viata si acestea prin Hristos.
Iubirea lui Dumnzeu a fost revarsata asupra lumi ca ea sa fie mantuita, acolo unde oameni isi deschid inima El intra.
Misionari, evanghelisti, martiri care si-au marturisit credinta si au murit pentru Hristos prin predicarea Cuvantului care nu se intoarce la Dumnezeu fara ROD.
Oricat ar incerca ateismul sa justifice ( diferite teori ) nu au vreo sansa inaintea lui Dumnzeu.
"Oricat ar incerca ateismul sa justifice ( diferite teori ) nu au vreo sansa inaintea lui Dumnzeu."
Da, nimeni nu are sanse inaintea lui Dumnezeu. E ca si cand ai argumenta cu Zana Maseluta. Adica vorbesti singur.
Dar asta nu e apogeul si nici extrem de grav. Dar cand un personaj de asta incepe sa-ti "raspunda" e semn clar ca e necesar un control psihiatric.
Cateva miliarde de oameni ar trebui sa mearga sa faca un control psihiatric din punctul tau de vedere?
Nu bre, doar cei din categoria a doua, cum am explicat mai sus. Tu vorbesti cu spiridusul? Iti raspunde? Daca iti raspunde, ai belit-o, mai devreme sau mai tarziu, Balaceanca scrie pe tine. Cam asta e ideea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
