Isus Cristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat, "in toate asemenea noua, in afara de pacat". Prin urmare, uneori este numit "Fiul lui Dumnezeu" sau "Cuvantul lui Dumnezeu", iar alteori "Fiul Omului" sau "Noul Adam". Trebuie observat ca "Adam" inseamna "Om".
Intrucat era fiul lui Dumnezeu, nu egalul lui, unul din nume era acesta. Daniel7:13,14
Mântuitorul este numit Fiul Omului dar iată doar o mică parte din versetele care Îl prezintă şi Fiu al lui Dumnezeu:
Coloseni 1, 16. Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. EL ESTE MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE.
Ioan 1, 3: „Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT."
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."
Evrei 1, 1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
Evrei 1, 2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi PRIN CARE A FĂCUT ŞI VEACURILE;
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar OBÂRŞIA LUI ESTE DINTRU ÎNCEPUT, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Profetul Isaia Îl numeste pe Mesia (pe Mântuitorul Hristos) "Dumnezeu-Tare, Domn al pacii, PĂRINTE AL VEACULUI ce va sa vina’’
Daniel 7, 14: "Şi Lui (singurul numit Fiul Omului în Noul Testament a fost doar Mântuitorul Hristos – Fiul lui Dumnezeu ÎNTRUPAT) I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. STĂPÂNIREA LUI ESTE VEŞNICĂ, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."
Daniel 7, 27: "Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; ÎMPĂRĂŢIA LUI ESTE ÎMPĂRĂŢIE VEŞNICĂ şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta".
Daniel 7, 14 -"Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată."
Miheia 5, 1: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, DIN ZILELE VEŞNICIEI."
Apoc. 3, 21- "Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui."
Apoc 4, 2 – "Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva."
Apoc 4, 10 –"Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului"
Apoc 4, 11 – "Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut."
Este numit "Fiul Omului" pentru că S-a şi întrupat. Deşi de natură divină fiind, El Şi-a asumat asupra Sa umanitatea pentru a plăti pe cruce în locul oamenilor, singurul mare preţ ce putea răscumpăra umanitatea din vinovăţia căderii adamice.
Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi "slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl.
SMERENIA avea deci rolul ei înaintea Tatălui în primul rând! De aici vine asumarea temporară a "umanităţii", asumarea liberă a inferiorităţii pe care natura umană o are faţă de NATURA DIVINĂ! Preluarea "rolului" de Om şi Mântuitor trebuia să fie făcută până la capăt!
Pe linia polemicii incepute aici,
Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU!
Este o diferenţă ca de la cer la pământ între DUMNEZEU FIUL pe de parte, existent din veşnicie şi CREATOR al tuturor lucrurilor, şi "creaţia" Sa pe de altă parte!
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon înseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "meşterită" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct "Fiu al lui Dumnezeu", înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ (Fire divina) cu Tatal "Fiului"...
Unul dintre putinele lucruri adevarate despre Iisus. Ar fi timpul sa recunoastem ca nu a fost un semi-zeu. Vremurile ne cam obliga.
Deoarece a trait printre oameni desi era Dumnezeu! Ca sa ne invete, dupa ce ne-a cunoscut pacatele si si le-a asumat, asigurandu-ne si de mantuire.
Deşi rareori a vorbit despre sine ca despre Fiul lui Dumnezeu, Isus a recunoscut acest fapt (Marcu 14:61, 62; Ioan 3:18; 5:25, 26; 11:4). Totuşi, aproape în toate situaţiile a spus că era „Fiul omului". Identificându-se în acest mod, el a vrut să scoată în evidenţă naşterea sa ca om, faptul că era într-adevăr un om. Astfel, el s-a dezvăluit şi drept acel „Fiu al Omului" pe care Daniel l-a văzut în viziune prezentându-se în faţa Atotputernicului Dumnezeu, „Cel Bătrân de Zile". — Matei 20:28; Daniel 7:13.
Este legata de numirea Fiul lui Dumnezeu, care s-a facut pe sine Fiu al Omului. In crestinismul rasaritean, in rugaciuni, este chemat Fiul lui Dumnezeu.