De ce lumea, dupa o petrecere, ramane cu sufletul gol si cu nostalgia ca petrecerea s-a terminat? De ce lumea ramane cu sufletul gol dupa ore multe petrecute pe Facebook, pe Youtube, sau dupa vizionarea unui film bun? Nu pentru ca nu au credinta in Dumnezeu si in promisiunile Lui si ca ei nu cred in ele sau nu se vad ca vor ajunge sa traiasca implinirea acestor promisiuni ( ca Pamantul va deveni un paradis ) sau ca oamenii nu vorbesc mult cu Dumnezeu?

Pentru ca petrecerile, filmele, vlogurile, postările de pe social media sunt doar niște activități care ne umplu timpul nu neaparat si sufletul. Nu spun ca sunt rele, trăim în lume nu la manastire si câteodată, cu toții simțim nevoia sa ne deconectam cumva, sa uitam de propriile ganduri. Exista filme bune, exista carti emoționante din care poți invata atâtea despre viata, exista muzica buna, exista conversatii si petreceri frumoase cu prieteni adeverati, dar toate aceste activități nu trebuie sa fie scopul vieții noastre. Cand omul are o relație stransa cu Dumnezeu îl va avea în minte și atunci când este la o petrecere, si atunci când se va uita la un film, il va găsi pe Dumnezeu în tot ceea ce îl înconjoară si atunci nu va rămâne cu sufletul gol cand acestea se vor încheia, ci va invata sa se bucure și sa mulțumească pentru timpul pe care l-a petrecut.
Daca Dumnezeu nu se potrivește cu petrecerea la care mergem sau cu filmul la care ne uitam atunci suntem responsabili de sentimentul acela de gol pe care îl lasa în urma, nu poți face ceva greșit si sa te aștepți sa fii plin de pace cand se termina.