Foarte simplu. Nu iti amintesti nimic dinainte de nastere pentru ca creierul tau nu este conceput si nu exista capacitatea de a memora niste amintiri asa cum nu iti amintesti cand erai bebelus si te hraneai la "biberon" pentru ca creierul tau nu era dezvolta pe deplin si nici capacitatea de a memora amintiri, evenimente, etc. Dupa, ceva mai tarziu ca toata lumea va veni o perioada cand esti constient de existenta ta in aceasta lume si atunci iti dai seama ca esti "ceva" in acest univers, pana atunci traiai doar din insticte primare innascute transmise genetice pe cale ereditara: modul de hranire prin alaptat, plansul, respiratia, etc. "Sufletul" - e doar o senzatie de traire a simturilor noastre senzoriale si emotionale intr-un corp viu. Atunci cand mori totul este intuneric. Senzatia asta constienta de traire a simturilor dispare pur si simplu si se transforma intr-un vid inexplicabil de inexistenta exact ca atunci dinainte sa te nasti. Este la fel ca si cum iti imaginezi ca o persoana inexistenta in aceasta lume pentru tine exista, cand de fapt ea material nu exista, iar trairile ei senzoriale sau emotinoale nu exista. Asa este si dupa moarte, Ca si cum nu ai existat. Existenta noastra este doar o palire sau a plasmuire limitata a aparitiei noastre in acest vid existent.
Sigur că merge.
Absolut, e chinuit de regretul frumuseții a ce a putut fi. Dacă regretele de pe pământ ard așa, cele ce implică veșnicia oare cum ard?
RAY întreabă: