De ce nu-l vedem pe Dumnezeu?
Lipsa vizuală la nivel fizic al lui Dumnezeu înaintea noastră este un act pedagogic de mare înțelepciune. Dacă Dumnezeu ar putea fi văzut de oricine oricând, atunci cu siguranță El ar inspira autoritate și frică în oameni, și cu certitudine noi am încerca să-i facem voia, de teamă să nu-L supărăm.
Dacă aș putea să-L văd mereu pe Dumnezeu înaintea mea după ce fac păcatul, m-aș rușina adânc, i-aș evita privirea... aș încerca să fug de El. Și poate peste ceva timp iarăși cad în același păcat. Și iarăși. Poate pe parcurs îmi dau seama că sunt prea neputincios și nu pot să evit păcatul. în acest caz prezența lui Dumnezeu permanentă lângă mine aș percepe-o și mai acuzator.

Uneori noi oamenii vrem să fim singuri, fără Dumnezeu. Mai ales după ce săvârșim păcatul. E rușinea aceea a dezămăgirii celuilalt, a faptului că nu te-ai ridicat la așteptările lui.

După ce aș face o faptă bună i-aș căuta privirea aprobator și aș aștepta chiar și laude. Când îl voi fi judecat pe cel ce greșește, aș privi spre El căutând să-mi îndreptățesc fapta și să-mi confirme mai clar că omul dinaintea mea e păcătos.

Când aș trece pe lângă un om sărac care-mi cere un ban sau ceva de mâncare m-aș opri mai mult forțat să-i dau, bine știind că Dumnezeu mi-ar vedea zgârcenia.

Dacă L-aș vedea pe Dumnezeu lângă mine nu L-aș mai căutat cu atâta patos! Nu l-aș mai dori așa de mult, întunecat fiind de păcatele mele.

Absența vizuală a lui Dumnezeu din viața noastră are la bază un singur motiv: iubirea pe care ne-o poartă.
Voi ce credeti? Astept raspunsuri doar de la cei care au citit tot.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook