De ce nu trăim veșnic pe acest Pământ? Nu vreau sa mor niciodată.

Cand Dumnezeu a creat fiintele materia nu exista.O lume a duhurilor a fost asezata in Imparatia Cereasca a lui Dumnezeu intr-o armonie desavarsita in care toate creaturile se bucurau din plin de libertatea,puterea si intelepciunea cu care au fost inzestrate sa traiasca si unde Dragostea domnea intr-o viata in care toate erau desavarsit structurate in ordinea lor. Dumnezeu a creat toate sa existe ca un "Trup" a carui menire era sa creasca si sa traiasca in invataturile divine ce asigurau prin Dragoste si Dreptate puterea si bucuria de a-l recunoaste si slavi ca Tata pe Cel ce le daduse viata vesnica,intr-o Imparatie in care raul nu exista.
Din acest "Trup" facea parte si "omul" care fusese la randul lui creat dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu si care nu era o fiinta pe doua picioare cu niste calitati dupa cum isi imagineaza unii, ci avea aceeasi natura valorica,de duh si insusiri asemanatoare precum era si Tatal,caci Divinitatea nu putea creea ceva nedrept, ori slab, pacatos sau muritor.Cum am mai fi putut vorbi despre un Dumnezeu al Dragostei daca am fi asistat la o "creatie" diferita sau opusa Divinitatii ca natura si valoare in care suferinta si moartea ar fi pandit fiinta de la prima ei miscare intr-o viata in care existenta in materie este doar o zbatere agonizanta,amagitoare cu un final muritor?! Un astfel de dumnezeu nu poate fi cu adevarat Dumnezeu si mai ales Tata,caci un tata nu isi trateaza copilul ca pe o piesa de sah si nici nu-l pune in pericol de orice fel,ci se ingrijeste sa-I dea tot ce e mai bun.
Intelegem deci ca adevarata creatie facuta de Dumnezeu este una a duhurilor intr-o dimensiune divina in care desavarsirea era absoluta in toate manifestarile unei vieti in care atat Tatal, cat si Fiul si Duhul Sfant erau prezenti, iar interactiunea intre diversele creaturi se desfasura in armonia interdependentei acestora prin Dragostea lui Dumnezeu ce fusese pusa in ele, toate avand in sine ascultarea de cele care le conduceau si care la randul lor le slujeau.Astfel,vorbim de preexistenta, viata dinainte de aparitia materiei in care toti oamenii au beneficiat de toate cele desavarsite facute de Cel ce ne-a creat, oameni ale caror duhuri sunt cuprinse intr-un singur cuvant "OM" iar asta datorita valorii in care toti traiam in desavarsire inainte de aparitia pacatului, alaturi de ingeri si alte creaturi ceresti.De fapt, cuvantul Adam din ebraica se traduce "oameni". ceea ce ne spune despre unitatea si valoarea de inceput a unui "Trup" in care duhurile existau si se identificau prin invatatura Cuvantului pe care si-o insusisera mai inainte, in starea desavarsita.Nu intamplator gasim in NT invatatura ideii de "trup" duhovnicesc exprimata prin cuvinte precum Templu,Mireasa sau Femeie in dreptul celor crestini.ele fiind reprezentarea viziunii absolute a lui Dumnezeu in diferite contexte, raportata la unitatea celor care formeaza Adunarea crestina,iar cu aceasta "masura" duhovniceasca D-zeu ne da reperul prin care sa intelegem ca in limbajul Lui prin singular trebuie sa intelegem pluralul atunci cand ni se relateaza aspecte ale lucrarilor Lui cu umanitatea,precum in Gen privind crearea Omului sau evenimente desfasurate in Cer cum intalnim in Apoc.
Aparitia pacatului in Cer prin Lucifer a dus la razvratirea acestuia impotriva Creatorului sau, schimband invataturile desavarsite si inlocuindu-le cu unele prin care sa convinga, mai intai pe ingeri iar mai apoi pe celelalte creaturi, ca prin ele fiecare poate fi un dumnezeu intr-o lume separata de Divinitatea creatoare.Astfel,in Cer s-a pornit un "razboi" la nivel de cuvant pe care Apocalipsa il aminteste si in care invataturile false nascocite de satan au inceput sa ia locul adevarurilor desavarsite cunoscute pana atunci, a treia parte din ingeri lasandu-se inselati si convinsi sa le urmeze.Mai apoi, dupa cum citim in Gen. este randul Omului (adica totalitatea duhurilor de "om"), sa fie incercat in "Gradina" sadita in Eden de D-zeu si unde fiecare dintre noi am fost mai mult sau mai putin inselati sa luam din invatatura falsa creata de satan prin intermediul "Pomului BR". Caderea in pacat a creaturilor a dus la dezvoltarea invataturilor false dand nastere unor noi concepte prin care satan avea sa-si puna planul in aplicare, acela de a convinge fiecare creatura ca poate fi propriul sau dumnezeu si astfel sa reformuleze viziunea despre viata in constiinta tuturor creaturilor pentru a se creea o noua lume intr-o alta dimensiune a carui stapan el sa fie "recunoscut" indirect ca fiind dumnezeu.Prin urmare, odata cu alungarea Omului din Gradina Edenului, accesul la intelepciunea desavarsita a fost diminuata atat datorita alegerii voite a duhurilor de om de a urma noile invataturi create de satan, cat si din cauza pierderii intelepciunii originale ce le-a adus neputinta de a-si mai aminti adevarurile lui Dumnezeu.Cu toate acestea,Divinitatea creatoare a continuat si in Eden sa ajute duhurile de om sa se intoarca la invataturile in care traisera pana la aparitia pacatului,dupa cum o facuse si in Gradina prin prezenta "Pomului Vietii", insa acestea in marea lor majoritate, n-au mai vrut sau n-au mai putut sa se dezica de invataturile false primite de la satan si au continuat sa traiasca prin ele, fiecare cautandu-si invatatura care sa-l faca sa se simta dumnezeu.Noul "trup" pe care satan a reusit sa-l formeze,ca o replica opusa "Trupului" din starea desavarsita in care Fiul era socotit Cap, avea sa duca la reformularea tuturor conceptelor pe care creaturile le stiau din starea desavarsita, o noua intelegere despre viata, si implicit crearea unor noi "valori" care sa dea nastere unei noi lumi in care fiecare duh sa se regaseasca si sa se bucure de provocarile acesteia.In consecinta fiecare duh de om si-a construit propria existenta pe noile invataturi formate alegandu-si dupa buna placere ceea ce a considerat ca I se potriveste mai bine si sa-l identifice ca fiind unic,un mic sau mai mare dumnezeu intr-o lume in care totul sa fie posibil.
Data fiind natura de duh in care toate existau, satan nu putea sa se simta si nici sa fie recunoscut ca un dumnezeu in conditiile in care natura divina era rodul creatiei lui Dumnezeu Tatal, iar asta obliga ca pe langa toate conceptele inventate de el sa existe si locul care sa permita exprimarea totala si vie a celor "create" de el (si mai apoi de duhurile de om), adica o alta natura opusa celei de duh si anume MATERIA.Doar asa "creatia" lui putea fi completa pentru ca tot acel "trup" cazut in pacat sa poata transpune si in fapt, intr-o dimensiune care sa permita aceasta, toate cate au fost construite la nivel ideatic in viata de duh.Libertatea,vointa si puterea de alegere cu care toate creaturile au fost inzestrate sa traiasca in starea de duh a fost temelia pe care fiecare duh si-a structurat propria identitate folosindu-se de noile invataturi aparute prin satan,impreuna contribuind la planul ce avea sa duca la "nasterea"noii lumi si implicit la dimensiunea materiala. In toata aceasta ecuatie,Divinitatea nu putea interveni prin a forta creaturile sa se intoarca la invataturile desavarsite in care crescusera si nici sa "blocheze" in vreun fel dreptul creaturilor de a-si hotari singure viitorul existentei lor sau deciziilor de a-si duce la implinire planul prin care fiecare sa se simta un mic dumnezeu in noua dimensiune materiala ce avea sa apara si unde fiecare sa traiasca conform cu invataturile alese la bunul plac din "Pomul Cunostintei Binelui si Raului"! In schimb, Divinitatea a respectat propriile Legi ale Cerului lasand ca cele dupa care functionau creaturile sa se exprime la maxima lor intensitate, astfel dovedind intregii Creatii ceresti Dragostea infinita ce o caracteriza. Mai mult, ca nista Parinti desavarsiti Divinitatea a avertizat privind pericolele si raul ce urma sa fie, dar a dat si ajutor pe intregul parcurs al evenimentelor petrecute,. tuturor creaturilor cazute in pacat, prin a le reaminti invataturile curate de inceput.Cu toate acestea, creaturile n-au putut evita judecata prin care au trecut, de fapt o "auto-judecata" a convingerilor formate in raport cu invataturile originale in care crescusera in starea desavarsita si prin care fiecare si-a hotarat drumul ce avea sa-l parcurga in viata ce urma sa o traiasca in materie.Astfel se creeaza destinul,unic in felul sau pentru fiecare creatura in parte ce avea sa decurga automat in dimensiunea materiala din tot bagajul informational cumulat in preexistenta si prin care oamenii aveau sa isi exprime dorintele si placerile traite la nivel ideatic in starea de duh,insa toate sub jurisdictia directa a Dreptatii divine in urma judecatii, de a primi fiecare numai ceea ce merita.
Vorbind de universul material si implicit de planeta Terra acestea nu sunt rodul creatiei lui Dumnezeu, ci al puterii lui satan si ingerilor sai la al caror plan au contribuit si celelalte creaturi ce si-au dorit o noua viata unde sa-si poata exprima in fapt toate cunostintele si placerile create dupa caderea in pacat.Comparativ cu lumea nevazuta (cea a duhurilor), care nu suporta modificari de structura la nivelul naturii sale de duh, cea materiala este supusa continuu procesului de transformare si degradare fiind infinit inferioara fata de prima avand in sine si procesul mortii, aspect ce nu-l intalnim in inteles adliteram la dimensiunea naturii divine unde am fost creati.Totusi,daca dim. divina are in ea o structura de existenta neschimbatoare, putem vedea si in dim materiala o oarecare manifestare neschimbatoare inteleasa la nivelul exprimarii acestei naturi prin legi naturale care functioneaza intr-un ecosistem armonios in felul sau, cum ar fi legile fizicii. termodinamicii,cu alte cuvinte un firesc material. Prin urmare Dumnezeu nu putea creea pacatul sau ceva stricacios si muritor si nici sa participe in fapt la o asa-zis "creatie" materiala, El neputand fi partas la raul,slabiciunea sau suferinta create de satan. Este evident pentru oricine care are putina logica, ca Omul creat de Dumnezeu trebuia sa fie de aceeasi natura, cu insusiri asemanatoare ca si Divinitatea creatoare tinand cont de "dupa Chipul si Asemanarea Noatra",adica o natura de duh cu "calitati" desavarsite dupa Chipul Dumnezeirii. Numai asa putem intelege sensul corect al cuvantului Dumnezeu, atunci cand vorbim de o creatie valorica, desavarsita pe nivelul Celui ce creeaza si doar in aceasta ipostaza putem accepta atotputerea si atotmaretia unui Creator definit prin a fi Dragoste si Dreptate.
In aceste conditii, dimensiunea materiala aparuta din "nimic", avea sa functioneze dezvoltandu-se prin legile unui sistem evolutiv, conforme cu slabiciunea naturii sale, aceasta dand nastere unei diversitati existentiale in continua transformare. Biblia vorbeste despre evolutie in Geneza unde de la ziua a patra pana la a sasea avem tabloul evolutiei pornind de la aparitia planetelor pana la nasterea omului in desfasurarea logica a firescului natural regasit si in explicatiile stiintifice. Aceeasi idee a evolutiei o intalnim si in Cartea intelepciunii lui Solomon cap 19; 19 unde ni se confirma aparitia unor vietati ce au parasit mediul lor natural de viata adaptandu-se altui mediu si dand astfel nastere unei noi specii.
Duhul si materia sunt doua naturi total opuse. In acest sens ap.Pavel arata la 1 Corint.15; 50 dar si la Galat.5; 17 contrastul valoric dintre cele doua dimensiuni si pucteaza clar la Evrei 11; 13 neapartenenta omului fata de pamantul material, de aici facand legatura si cu Galat.4; 26 care confirma originea noastra cereasca unde am fost creati.Deci putem concluziona ca creatia lui Dumnezeu a avut loc in starea de duh in Cer, aici pe pamantul material vorbind de evolutie, in ciuda tuturor cultelor religioase care se amagesc crezand ca Dumnezeu a creat pe om din materie si sustinand o teorie care nu se poate dovedi nici logic, dar nici biblic! O dovada importanta a preexistentei omului in starea de duh, o avem in Gen.3; 21 de unde putem intelege ca scoaterea Omului din "gradina" dupa pacat a impus o alta "imbracaminte" pentru trupul ce urma sa se nasca in dim.umana pe pamantul material cand trebuia sa apara materia, ceea ce demonstreaza ca in realitatea din preexistenta era un trup eminamente de duh comparativ cu cel de carne si sange de pe pamantul material care a fost acoperit cu pielea exterioara acestora care ne-a fost socotita ca fiind "haina" din cauza slabiciunii si a pacatului ce a dat nastere vietii pe pamant. Expresia "D-zeu le-a facut." nu indica actiunea directa, literala in fapt a Creatorului, ci precum si in alte texte biblice, se arata pe de o parte precunoasterea Tatalui ca si accept al desfasurarii faptelor "scrise" si stiute de El inca inainte de a face Creatia, iar pe de alta parte, raportarea la dim.umana a perceptiei pamantesti pentru ca oamenii sa constientizeze autoritatea Acestuia bazata pe sistemul dreptatii unor legi desavarsite prin care toate cele desfasurate urmau sa fie suportate conform raportului cauza-efect, fapte provenite din vointa libera de alegere ale creaturilor.
Toate cele afirmate pana acum ar fi fost doar simple speculatii daca n-am gasi scris in NT in sase versete cuvantul "proo-rizo", adica predestinat. Oricat s-ar impotrivi, teologii nu pot anula acest cuvant din scrierile grecesti ale NT chiar daca l-au inlocuit in traduceri prin cuvantul "randuit" pentru a atenua importanta lui si a-I da un alt sens decat cel ce-l exprima acesta.Ca si in cazul expresiei "D-zeu le-a facut", cuvantul "predestinat" are aceeasi conotatie in exprimare, in realitate fiind vorba de o auto-predestinare a fiecarei creaturi, nefiind vorba de o predestinare autoritara facuta de D-zeu dupa cum vrea El, caci ar fi o nedreptate din partea Lui cu privire la suferintele dar si viata in general pe care fiecare individ o traieste pe pamantul material. Astfel, destinul omului pe acest pamant este de fapt o desfasurare a "bagajului" informational acumulat in preexistenta de fiecare individ in parte, atat in starea desavarsita dar mai ales dupa caderea in pacat, care a functionat si in starea de duh, urmand ca informatiile ce nu puteau fi aplicate decat intr-o natura materiala sa se desfasoare in noua viata ce avea sa o traiasca in carne.