De ce numele Iehova a fost scos din majoritatea Bibliilor sau a fost înlocuit cu Domnul?
Ordonare:
După relevanţă
Simplu ca buna ziua, Iehova in original se scrie YHV, Biblia a fost scrisa ca toti oamenii sa o poata intelege, specialisti pot apela si la manuscrise unde apare numele original DAR Dumnezeu are multe nume in Biblie iar YHV este totusi destul de nesigur in exprimate DEOARECE nu se stie SIGUR ce vocale (daca sunt vocale) sunt intre consoane asa ca pentru popor a fost mai usor ca Dumnezeu sa primesca Numele Domnului. daca poti TU sa spui numele REAL a lui YHV atunci sigur va fi o revolutie in domeniu. Iehova este un nume adaptat si nu corespunde realitatii de aceia nu se foloseste.
Răspunde
Așa ca printre altele, deși ești "expert" 
În ebraică, numele divin apare sub forma a patru consoane, יהוה. Aceste patru caractere ebraice — transliterate YHWH — sunt cunoscute ca Tetragrama. Patru, nu trei!
Răspunde Si se schimba cu ceva daca sunt PATRU CONSOANE? P.S. Eu nu studiez net-ul. Oricum ar fi nu este Iehova si chiar daca ar fi Dumnezeu STIE cand ma adresez LUI.
Dacă un astfel de lucru elementar îți scapă, nu mă miră că-ți scapă cele profunde.
Nu sunt "sensibil" la teologia satanista a celor care folosesc numele lui Dumnezeu drept nume de grupare religioasa. Satana este foarte abil si va foloseste ca "inaintare" in lupta cu adevaratii credinciosi.
Credincios cu siguranță nu este cel care nu știe barem din câte litere e alcătuită tetragrama, ceea ce știi sunt doar vorbe goale și insulte fără tolc!
Nu este obligatoriu sa fi credincios si sa stii Toate numele lui Dumnezeu, uite mie imi place EMANUEL, YHW este un nume greupentru mine si de nedeslusit, cumva nu ma vrea Dumnezeu pentru asta? Sunteti un "popor" foarte bolnav si fara scapare. Daca si un pagan mai are sanse sau chiar un satanist, voi dpdv al meu, nu.
Doar confirmi ce am scris mai sus!
Deci se pot folosi trei dar si patru consoane, oricum Numele lui Dumnezeu ramane ACELASI chiar daca am gresit sau nu. Sti ca incasii nu stiau de YHWH dar IL denumeau pe acelasi Dumnezeu, Viracocha. Oare nu stia Dumnezeu ca acestia i se inchinau si astepta Sa-L denumeasca DOAR YHWH? Cata demagogie, in loc SA-I respectati LEGEA va cramponati denumele Iehova si altfel nu se poate, Dumnezeu va deranjaza, cata ipocrizie.
"se pot folosi trei dar si patru consoane" " incasii nu stiau de YHWH dar IL denumeau pe acelasi Dumnezeu, Viracocha. "
Mă faci să râd! Dar și să-ți plâng de milă! 
Stiam ca sunteti doar indoctrinati si nu cititi si altceva dar reesapeaza-te putin si pe istorie ca altfel degeaba mai scrii pe aici.
"Stiam ca sunteti doar indoctrinati" mă fci să râd!
Dănuț! Dar de când ai devenit atât de dur? Te stiam mai maleabil? Păi ce crestin esti tu daca nu colaborezi intr-un mod pasnic? Este greu de acceptat învățătură sănătoasă? Isus Domnul spune in Ioan 13:34-35,ca urmasii lui vor fi recunoscuti prin iubire, ti-am mai scris acest verset cu alta ocazie, apoi dragule, daca vrem sa ne numim crestini, trebuie neaparat sa ne iubim semenii, sa-i îndemnăm la iubire si la lucruri excelente, spune, ap. Pavel. Daca nu aplicăm ceea ce învățăm, ai cui crestini suntem? Tu ai o vârsta, deja, trebuie sa ai si discernamant, sa incerci sa fii si mai bun.Ce zici? Crestinii încotro se indreaptă? Dar necredinciosii?!
O,nu am devenit "dur" dar fratiorul tau "iurii75" e tare suparat pe textul Biblic ca nu e cum vrea el iar eu ca un bun crestin nu pot sa-l las in necunoastere. Nu poti fi sluga la doi stapani cum spune Biblia, asa ca trebuie sa alegi iar eu chiar daca produc suparari nu pot spune decat ce stiu ca spune Biblia dar si ISTORIA. Poti fi bland si bun PANA la Cuvantul Lui Dumnezeu, de aici nu este cale de ales.
Razi tu razi dar vitelei nu ii este bine in grajd.
Nu trage atenție, cînd unui "creștin" îi lipsesc dovezi Biblice ceea ce îi rămâne sunt doar vorbe aiurea.
Daca ce spui tu consideri tampenii sunt de acord cu tine.
Numele folosit de "martori" NU este o pronunţie SCRIPTURISTICĂ (deoarece EVREII N-AU PRONUNŢAT NICIODATĂ "Iehova". 
Este important a nu se confunda iniţialele YHWH întâlnite în Vechiul Testament (pe lângă alte 5000 de expresii referitoare la Dumnezeu) cu pronunţia greşită "Iehova".
Această pronunţie ("Iehova") este o variantă falsă de pronunţie în limba engleză (de vocalizare), inventată la voia întâmplării prin îmbinarea abuzivă dintre consoanele unui nume (Y-H-W-H, a căror pronunţie autentică a fost definitiv pierdută şi vocalele altui nume (Adonai). O compoziţie deci, cel puţin ciudata...
Ce era dubios la el? De ce trezea suspiciuni?
Cu puțină documentație, creștinii și-ar da seama că "Yehova" nu are nici cea mai mică legătură cu modelul de zeu omnipotent și omniprezent pe care l-au inventat evreii pentru a-i spăla pe creier.
Yehova/YHVH este furat din tratragrammatonul antic păgân (vechi de vreo 3000 de ani) și face aluzie la cele 4 elemente (Yod Heh Vau Heh). Evreii au furat numele ăsta și conceptul energiei eterice (omniprezente în întreg universul) și au inventat un zeu cu ele.
Creștinii habar n-au pe ce lume se află, ei pe de o parte cred zeul evreilor numit Yehova (apropo, are mai multe nume, El Gibbor, El Elyon, Shaddai, Elohim etc.) este bun și iubitor că așa ar zice biblia, dar ei nu cred că el este crud și nemilos deși tot biblia arată asta. Când este vorba de Yehova, este mult mai relevant să citești literatura ebraică antică pentru că biblia este o carte plină de minciuni și contradicții.
Are contradictii si totusi a schimbat milioane de gandiri. Ciudat nu?
Important nu e ca le-a schimbat, ci cum le-a schimbat, adica prin forta bruta si mijloace mass-media. Ai spune ca in modernismul asta nu mai exista ingradirea libertatii religioase, insa nu e deloc asa. Pana si judecata unuia dintre crestini te poate face sa-ti schimbi parerea si sa-ti inchizi sufletul, imagineaza-ti judecata zecilor de mii de crestini cum te-ar izola chiar in mijlocul lor si ti-ar desacraliza sufletul.
Cum adică a schimbat milioane de gândiri? Oamenii sunt spălați pe creier de la naștere cu dogmele creștine. De fapt, multe dintre ele nici măcar nu au legătură cu ce promovează biblia, cum ar fi postul de exemplu, sau atunci când vine popa de crăciun să culeagă bani de la îndoctrinați. Gândirea unui creștin este formată în această direcție încă de la naștere când el nu este în stare să conștientizeze nimic sau să ia vreo decizie dacă este de acord sau nu. După părinții îl spală treptat pe creier, îl duce la biserică, îl învață să se roage și să-și facă cruce etc. Toate obiceiurile astea dogmatice și lipsite de spiritualitate îi intră în subconștient și-l vor influența până când va scăpa complet de ele. Dacă ai observat, există și atei care după ce pretind că s-au lăsat de creștinism, ei tot bat câmpii cu bazaconii specifice creștinismului.
CE INSULTA MAI MARE, puteau sa-i aduca traducatorii Autorului Sfintelor Scripturi, decat sa-i scoata Numele din Sfintele Scripturi unde este folosit de ~7000 de ori.Satan este harnic si perseverent, cauta tot felul de mijloace pentru ai indeparta pe oameni de adevaratul Dumnezeu Iehova.Gandeste-te la tine, cum te-ai simti, daca oamenii dragi, nu ti-ar folosi numele? Daca ai dori sa citesti in Biblia ta in Psalmul 84:16-18.In limba romana este folosit Numele Iehova, iar in alte limbi dupa traducerea Ihwh.IAH.ESTE important ca oamenii cu o inima sincera sa practice ce este scris in Evrei 13:1, 2Stim ca Biblia schimba viata oamenilor sinceri si umili care constientizeaza ca viata lor depinde de Iehova Dumnezeul care a creat cerul si pamantul si pe noi oamenii.Este Iehova Atotputernic! Cine i se poate impotrivii?! Cine poate ordona lucrurile in Univers, cum face El? Cine poate schimba rotația Pământului dar pozitia lui pe orbită? Cine poate opri valurile marii? Cine poate aduce lumina zilei, dar strălucirea Cerului in noapte? Cine te-a creat pe tine intr-un mod minunat? Dar cine iti foloseste mintea? De cine aparții?
Yehova nu exista. L-au inventat evreii.
Dar noi de unde ne tragem? Stii, asa spunea un profesor catre elevul lui care sustinea ca exista Dumnezeu, iar profesorul spunea ca nu exista, pentru ca nu se vede! Iar elevul il intreba pe profesor, daca are creier, acesta ii răspunde de ca are.Dar elevul mirat ii zice :,, păi nu se vede!"Atunci cum e?
Sa presupunem ca nu stiu, oricum nu ti-as zice. Cert este ca originea omului nu are nicio legatura cu mizeriile iudeo-crestine iar zeul iudeo-crestin, al carui nume, Yehova/YHVH a fost *furat* de la pagani ca tot se discuta atat de mult despre el, nu este nimic altceva decat un personaj din basmele bibliei.
Deci, evreii aveau mai multe nume pentru Dumnezeu!
Iehova îl pronunțau o dată pe an însă nu toși evreii ci doar arhiereul la sărbătoarea numită Yom Kipur.
Evreii la Dumnezeu când se roagă îi spun Adonai deci prin urmare creștinii tot așa au pastrat să-i spună Adonai adică Domnul, nu Iehova.
Nici evreii nu știu numele Domnului, pentru că ei au scos vocalele numelui format din 4 consoane YHWH, pentru că este un nume prea sfânt ca să fie pronunțat. Ei oriunde vedeau numele pronunțau Adonai sau Elohim care s-ar traduce prin Domnul. și în al doilea rând sunt mai multe șanse ca numele să fie pronunțat ca Iahve decât Iehova.
Pentru ca nu era doar YHWH ci a mai avut si alte nume. Unele traduceri din aramaica ale numelor lui Dumnezeu insemna ceva gen:"Dumnezeu este domnul" sau "Dumnezeu cel prea bun" asa ca oamenii au ales doar "Dumnezeu". Dar numele principal scris de Moise era YHWH. Era un nume sacru, doar preotii lor aveau voie sa il rosteasca o data pe an. Nu se stie ce inseamna si nici pronuntia sigura ci doar ca s-ar citi:"Yaue". Altii au derivat in:"Yehovah" "Yehova" "Yahve".
"doar preotii lor aveau voie sa il rosteasca o data pe an."
De unde ai mai luat-o și pe asta?
"în Scripturile ebraice nu există niciun indiciu că vreun slujitor fidel al lui Dumnezeu s-ar fi reținut să rostească acest nume. Documente extrabiblice în ebraică, precum așa-numitele Scrisori din Lachis, atestă că în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.e.n. numele divin era folosit în Palestina în corespondența curentă."
"The pronunciation of the written Name was used only by the priests in the Temple when blessing the people (Num. vi. 22-27); outside the Temple they used the title "Adonai" (Soṭah vii. 6; p. 38a). The high priest mentioned the Name on Yom Kippur ten times (Tosef., Yoma, ii.; 39b). R. Johanan said the sages delivered to their disciples the key to the Name once in every Sabbatical year."
http://www.jewishencyclopedia.com/articles/11305-names-of-god
De aici m-am informat, de aici am scos-o si da, nu era doar de o data pe an.
Te-am înțeles, dar sursa mare gogomănii afirmă!
Nici pe aproape de adevăr.
O informație mai amplă și de încredere - https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002391
Domnule, deci evreii aveau mai multe nume pentru Dumnezeu vedeți pe wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Names_of_God_in_Judaism
Evreii când se roagă lui Dumnezeu îi spun Adonai.
Iehova era numele lui Dumnezeu care se rostea doar o dată pe an de către marele arhiereu la sărbătoarea numită Yom Kipur.
Creștinii deci trebuie să-l numească pe Dumnezeu, Adonai, adică Domnul.
Informația din wiki este incompletă și în mare parte eronată.
IEHOVA
[„El face să devină"; verbul ebr. hawáh (a deveni) la forma cauzativă, imperfect]
Numele lui Dumnezeu (Is 42:8; 54:5). Deși lui Iehova îi sunt atribuite în Scripturi multe titluri descriptive, precum „Dumnezeu", „Domn Suveran", „Creator", „Tată", „Cel Atotputernic" și „Cel Preaînalt", doar acest nume propriu exprimă pe deplin personalitatea și atributele sale – cine și ce este el (Ps 83:18).
Pronunția numelui divin. Forma cea mai cunoscută în limba română a numelui divin este „Iehova", deși majoritatea ebraiștilor preferă forma „Yahweh". În cele mai vechi manuscrise ebraice, numele apare sub forma a patru consoane, cunoscute ca Tetragrama (din gr. tetra, „patru", și grámma, „literă"). Aceste patru litere (scrise de la dreapta la stânga) sunt יהוה și pot fi transliterate în limba română YHWH (IHVH).
Așadar, consoanele care alcătuiesc numele divin se cunosc. Însă nu se știe ce vocale intră în componența acestui nume. În ebraică, semnele grafice care indică vocalele au început să fie folosite abia în a doua jumătate a mileniului I e.n. (Vezi EBRAICĂ [Alfabetul și scrierea ebraice].) Dar, din cauza unei superstiții religioase apărute cu câteva secole mai înainte, semnele vocalice din manuscrisele ebraice din această perioadă nu sunt de mare ajutor în identificarea vocalelor ce intrau în componența numelui divin.
Scos din uz din cauza unei superstiții. La un moment dat, printre evrei a apărut ideea superstițioasă că era greșit să se pronunțe numele divin (reprezentat de Tetragramă). Motivul ce a stat la baza eliminării numelui divin din uz nu se cunoaște exact. Unii cred că numele era considerat prea sacru pentru a fi rostit de buze imperfecte. Totuși, în Scripturile ebraice nu există niciun indiciu că vreun slujitor fidel al lui Dumnezeu s-ar fi reținut să rostească acest nume. Documente extrabiblice în ebraică, precum așa-numitele Scrisori din Lachis, atestă că în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.e.n. numele divin era folosit în Palestina în corespondența curentă.
Alții susțin că evreii n-au mai folosit numele divin ca nu cumva să-l afle neevreii și să-l folosească în mod greșit. Totuși, Iehova însuși a spus că ‘numele său avea să fie proclamat pe tot pământul’ (Ex 9:16; compară cu 1Cr 16:23, 24; Ps 113:3; Mal 1:11, 14) pentru a fi cunoscut chiar și de dușmanii săi (Is 64:2). De fapt, numele divin a fost cunoscut și folosit de națiuni păgâne și înaintea erei noastre, și în primele secole ale erei noastre (The Jewish Encyclopedia, 1976, vol. XII, p. 119). Iar alții consideră că numele a fost scos din uz pentru a nu fi folosit în ritualuri oculte. Dacă acesta a fost motivul, atunci raționamentul evreilor nu a fost deloc logic, deoarece cu cât numele divin ar fi fost mai învăluit în mister prin nefolosire, cu atât ar fi fost considerat mai potrivit pentru astfel de ritualuri de către cei ce practicau magia.
Când s-a înrădăcinat această superstiție în mentalitatea evreilor? Așa cum nu se știe sigur motivul pentru care numele divin nu a mai fost folosit, tot așa nu se știe sigur când s-a înrădăcinat această superstiție în mentalitatea evreilor. Unii susțin că acest lucru s-a întâmplat după exilul babilonian (607-537 î.e.n.), argumentul lor fiind acela că scriitorii de mai târziu ai Scripturilor ebraice ar fi folosit mai puțin numele divin. Însă, la o analiză mai atentă, argumentul lor se dovedește a fi neconcludent. De exemplu, în cartea Maleahi, care este una dintre ultimele cărți scrise ale Scripturilor ebraice (a doua jumătate a sec. al V-lea î.e.n.), numele divin apare frecvent.
În multe lucrări de referință s-a sugerat că numele divin a încetat să fie folosit în jurul anului 300 î.e.n. Ca dovadă s-a invocat absența Tetragramei (sau a transliterării ei) din Septuaginta, traducerea în greacă a Scripturilor ebraice, care a început să fie realizată în aproximativ 280 î.e.n. Este adevărat, în cele mai complete manuscrise ale Septuagintei cunoscute în prezent s-a urmat cu consecvență practica substituirii Tetragramei cu termenii grecești Kýrios (Domnul) sau Theós (Dumnezeu). Dar aceste manuscrise datează din secolele al IV-lea și al V-lea e.n. Între timp s-au descoperit fragmente de manuscrise mai vechi, care dovedesc că primele copii ale Septuagintei conțineau numele divin.
Unul dintre acestea este un fragment dintr-un sul de papirus ce conține un pasaj din Deuteronomul, inventariat ca P. Fouad 266 (IMAGINE, vol. 1, p. 326). În acest fragment, Tetragrama, scrisă cu caractere ebraice pătratice, apare în toate locurile în care se găsește în textul ebraic. Acest papirus datează din secolul I î.e.n., ceea ce înseamnă că a fost scris cu patru sau cinci secole înaintea manuscriselor menționate anterior. (Vezi Rbi8-E, apendice, p. 1562-1564.)
Când au încetat evreii în general să pronunțe numele lui Dumnezeu?
Așadar, nu există dovezi concludente că numele divin, cel puțin în formă scrisă, a fost scos din uz înaintea erei noastre. Primele semne ale unei atitudini superstițioase față de acest nume apar în secolul I e.n. Făcând referire la episodul în care Dumnezeu i s-a arătat lui Moise la tufa de mărăcini, istoricul evreu Josephus, care provenea dintr-o familie preoțească, a spus: „Atunci Dumnezeu și-a rostit numele său, care nu mai fusese dezvăluit nici unui om până atunci; nu-mi este îngăduit să-l rostesc" (Antichități iudaice, II, XII, 4). Însă afirmația lui Josephus, pe lângă faptul că este inexactă când sugerează că numele divin nu era cunoscut înainte de Moise, este vagă și nu arată clar care era concepția generală în secolul I cu privire la pronunțarea sau folosirea numelui divin.
Mișna, o culegere evreiască de învățături și tradiții rabinice, oferă oarecum mai multe indicii. Compilarea ei este atribuită unui rabin cunoscut ca Iuda Prințul, care a trăit în secolele II-III e.n. Unele părți din Mișna fac clar referire la situații de dinaintea distrugerii Ierusalimului și a templului, în 70 e.n. Însă iată ce spune un erudit despre Mișna: „Este extrem de dificil să stabilim valoarea istorică a tradițiilor consemnate în Mișna. Timpul îndelungat care s-a scurs și care ar fi putut estompa sau distorsiona amintirea unor epoci atât de diferite; tulburările politice, schimbările și haosul generate de două răscoale și două cuceriri romane; preceptele grupării fariseilor (ale căror puncte de vedere sunt consemnate în Mișna), care nu coincideau cu cele ale grupării saducheilor... – sunt factori ce trebuie luați în considerare când evaluăm caracterul afirmațiilor Mișnei. Mai mult decât atât, o mare parte din conținutul Mișnei constituie mai degrabă subiecte de dezbateri pur intelectuale, fără pretenția (cel puțin așa pare) de a reflecta realități istorice" (Mișna, tradusă în engleză de H. Danby, Londra, 1954, p. xiv, xv). Să vedem în continuare unele dintre tradițiile menționate în Mișna referitoare la pronunțarea numelui divin.
În cartea Talmudul, de A. Cohen (ed. Hasefer, trad. de C. Litman, I, XI), se arată ce se spunea în Mișna în legătură cu Ziua Ispășirii, ținută anual: „Și când preoții și poporul care stăteau în piața din fața Templului auzeau Numele slăvit și venerat rostit liber de către vocea marelui preot, cu sfințenie și puritate, cădeau în genunchi, se prosternau cu fața la pământ și strigau: «Binecuvântat să fie Numele Său slăvit și suveran pentru totdeauna și în veșnicie!»" (Ioma, 6, 2). Referitor la binecuvântările pe care le rosteau zilnic preoții, se spune: „În sanctuar, Numele era rostit așa cum este scris, dar în afara incintei sacre i se substituia alt nume" (Sota, 7, 6). Iar în Sanhedrin, 7, 5, se spune că un blasfemator nu era vinovat „decât dacă pronunța Numele" și că într-un proces în care se judeca o blasfemie se folosea un nume substitutiv până când se audiau toate dovezile; apoi, martorul principal era luat deoparte și i se cerea „să spună exact ce a auzit", ceea ce presupunea, probabil, să folosească numele divin. În Sanhedrin, 10, 1, se arată că „printre cei care nu vor avea moștenire în lumea care va să vină" se află și „cel care rostește Numele conform cu înfățișarea sa literală". Totuși, în pofida acestor comentarii care indică anumite restricții în ce privește folosirea numelui divin, în prima parte a Mișnei se găsește următorul îndemn: „Fiecare să-și salute prietenii, menționând Numele" (Berakhot, 9, 5); apoi este amintit exemplul lui Boaz (Rut 2:4).
În măsura în care au relevanță istorică, aceste concepții tradiționale ar putea arăta că o tendință superstițioasă de a evita folosirea numelui divin a existat cu ceva timp înainte de distrugerea templului din Ierusalim în 70 e.n. Dar chiar și în această perioadă, cei despre care se spune concret că foloseau un alt nume în locul numelui divin erau în principal preoții, arătându-se totodată că ei făceau aceasta doar în afara incintei templului. În plus, valoarea istorică a tradițiilor consemnate în Mișna este, așa cum am văzut, discutabilă.
Prin urmare, nu există motive întemeiate să credem că superstiția potrivit căreia numele divin nu trebuia folosit s-a răspândit mai devreme de secolele I-II e.n. Cu toate acestea, a venit și vremea când evreii care citeau Scripturile ebraice în limba originară au încetat să pronunțe numele divin, reprezentat de Tetragramă, și l-au substituit cu ʼAdonái (Domn Suveran) sau cu ʼElohím (Dumnezeu). Aceasta se observă din faptul că, în a doua jumătate a mileniului I e.n., când s-au introdus semnele vocalice, copiștii evrei au inserat în Tetragramă semnele vocalice fie de la ʼAdonái, fie de la ʼElohím, din câte se pare pentru a atenționa cititorul să rostească aceste cuvinte în locul numelui divin. Dacă cititorul folosea o copie a Septuagintei (traducerea în greacă a Scripturilor ebraice) din perioada mai târzie, el găsea peste tot în locul Tetragramei cuvintele Kýrios și Theós. (Vezi DOMN.)
Traducerile în alte limbi, de exemplu Vulgata (în latină), au urmat modelul acestor copii târzii ale Septuagintei. Și în majoritatea versiunilor din limba română s-a urmat această practică de substituire a numelui divin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
