Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pentru că sunt oameni. Așa e natura noastră, să uităm de cei care ne-au ajutat.
Pentru ca asa au fost dresati, ce e rau e de la diavol/departarea de dumnezeu, astfel, cand omul da de rau, ceea ce e inevitabil, fuge incotro poate, doar sa scape, cand ii e bine uita de el pentru ca credinta e un plus inutil, e ca fularu' vara. 
De ce nu toti fug sau se "intorc" la dumnezeu cand dau de rau si totusi trec peste probleme?
Este alegerea fiecarui om, fiecare fuge undeva, se retrage.
Răspunde
Intrebarea era retorica, ideea era sa te puna pe ganduri.
Doar oamenii "dresati" cum ziceam fug la dumnezeu, altii stiu care e cauza si astfel pot cauta solutia corecta. Acea fuga nu iti rezolva problema, iti da doar confort psihic.
Dar se intampla sa fi in impas si atunci unde mai cauti daca stii care este solutia dar nu e buna 
De cine ai fost dresat, eu ce tin minte ca mama mea imi zicea ca Dumnezeu e bun si are grija de mine nu ca ma va ajuta in ceva anume, si incet am inceput sa simt prezenta Lui in viata mea si cum am crescut mi-am dat seama unde a intervenit.
Cum stii care e solutia, dar nu e buna? Solutie inseamna rezolvare "buna". Daca stii cum functioneaza creierul si lumea, o sa gasesti solutia, si nu in fuga la dumnezeu, pentru ca el n-o sa mai existe pentru tine.
Ii foarte usor sa fii ateu/agnostic/necredincios cand iti merge bine in viata, dar foarte dificil atunci cand esti pe patul de moarte. (Nu este un citat personal, nu mi-l atribui, dar din pacate nu imi amintesc sursa).
Nu intelegi ce inseamna sa fii ateu. Inseamna sa stii ca nu exista zei (ma refer la cei care au fost indoctrinati religios de mici), asa cum tu stii ca Afrodita nu exista. Stii ca ea e ceva cu iubirea, daca ai un necaz, ea te-ar ajuta, dar daca nu exista, te rogi ei?
Uite, problema din punct de vedere psihologic ii foarte delicata, si anume, din urmatoarele motive, daca totusi ai avut perioade in viata ta, sa zic de oscilatie, ai fost credincios de mic ( nu ai fost neaparat crestin, vorbim de orice fel de credinta), si ai ales sa ai alte convingeri mai tarziu (nu neaparat ateu, nu neaparat agnostic, nu neaparat ai ales sa fi necredincios, desi ai fost una din astea), alegem momentul in care ai devenit ateu, si mai exact, vreau sa o spun matematic asa, (ai trait 70 de ani, primii 40 de ani ai fost credincios, 30, ai fost necredincios), problema se pune, cred eu daca exista ceva, nu atunci cand totul iti merge bine, cu mici necazuri, se intampla, dar atunci cand propria ta viata ii in pericol, cand toate legile fizicii tot ce exista in jurul tau par doar o gluma proasta, cand stii ca, ce ai rezolvat ca ai fost liber de obligatii, si de toate prejudecatile, atata timp, si poate nu ai rezolvat nimic, poate ai gresit, atunci ii foarte greu sa iti impui punctul de vedere tie insuti, la asta ma refer. Nu conteaza daca ii vorba de zeul cresti, sau zeul x... intrebarea se pune zic eu asa, exista cineva sau nu?
Iarta-ma ca am scris atat, am incercat sa ma exprim cat mai bine, si mai scurt, sa ne putem intelege, sper sa ai chef sa citesti tot.
Am citit mai mult de atat, asa ca no problem. 
Stiu ca exista persoane care spun ca nu cred in dumnezeu pentru ca nu li s-a indeplinit o dorinta, sau mai multe, ei sunt cei care la necaz o sa revina la vechea credinta, cei care au cautat suficient, s-au convins ca tot zeii din toate credintele oamenilor sunt doar inventii ale acestora, ei simt fata de dumnezeu ce simti tu fata de Afrodita, ca tot ziceam de ea, asa ca oricat de mare ar fi necazul, stiu ca rugatul e inutil. Daca exista cineva, sigur nu sta sa iti asculte nemultumirile. Eu spun ca nu exista.
Da, iti respect convingerea, dar daca imi permiti, as vrea sa strang putin cercul, sa vorbim mai la obiect, eu sunt crestin, tu esti atee, eu nu devin ateu pentru ca :
- ma tem;
- nu ma satisface emotional, moral;
- nu am destule cunostinte din orice domeniu stiintific incat sa pot analiza orice teorie care explica una sau alta, si sa spun, este corecta sau nu, stiu ca pot gresi, cel mai probabil, si de asemenea, in complexitatea universului in care ne aflam, ceea ce ne prezinta ei ar putea fi un caz izolat care ''functioneaza'', nu am incredere in ei, stiu ca nu pot intelege singur, raman la mijloc, ce fac?
- ramane teama, vesnicia nu-i o gluma, dar stim cu totii ca exista, chiar daca, te-ai stins in ea, nu mai existi, sau avem cealalta extrema.
- sunt niste imperimente psihologice care pur si simplu te tortureaza, ca sa poti trece peste ele, ai nevoie de o strategie inselatoare, cu toate astea, ii dau foarte mare dreptate lui F.M. Dostoievski (Lupta dintre credinta si indoiala pentru un om constient este atat de grea incat i-ar fi de 1000 de ori mai usor sa-si puna strangul la gat), ii foarte greu, si trecand peste acestea fara suparare, este foarte greu sa o faci daca analizezi totul obiectiv, trebuie sa sari peste eu cred ca trebuie sa fie un pic de eh, lasa, un pic de nepasare, sincer.
Asa ca te intreb, tu cum treci peste asta (peste team asta)?, nu iti pun la indoiala convingerile, stiu ca rascolesc un subiect discutat pe TPU, de cand ii lumea, si nu incerc sa te conving pe tine de existenta lui Dumnezeu, in realitate incerc sa ma conving pe mine insumi de opus.
"- ramane teama, vesnicia nu-i o gluma, dar stim cu totii ca exista, chiar daca, te-ai stins in ea, nu mai existi, sau avem cealalta extrema." - pai chiar daca tu crezi ca exista viata vesnica, asta nu inseamna ca intr-adevar exista.
Nu ma tem de moarte, iar iadul nu are cum sa existe. Ma temeam de diavol, de vraji, de blesteme, de pedeapsa cea cu 7 urmasi, ma gandeam ca n-o sa am copii ca cine stie ce au facut stra stra... bunicii mei si "pica" pe ei. Sincer? Nu pot sa spun exact cum am trecut la ateism, inainte eram crestina, si nu doar cu numele, ar fi mai multe, si daca ma intrebi peste un timp, ti-as spune altceva, o sa zici ca mint, dar nu, doar ca au fost mai multe lucruri, printre care, cel mai important, descoperirea autosugestiei (efectul placebo, sau inversul lui), apoi mi-am creat o imagine a creierului, astfel mi-am raspuns la intrebarile "exista suflet? ce e constiinta?", mi-am dat seama ca nu exista, si constiinta e doar energia pe care o folosesc neuronii pentru a comunica intre ei, cand creierul moare, acea energie dispare.
Ii interesant, in primul rand ceea ce spui, si ii ok, dar un lucru ma uimeste, adica ma fascineaza, bun, daca excludem toate astea (moralitate care ii bagata pe gat cu ajutorul fricii), daca salvam lumea de asta si le oferim speranta, cum te raportezi tu la lumea din exterior?, cum intelegi ierarhia atunci?, Cine ii stapan pe cine?, si cine face dreptate?, pur si simplu, ma infricoseaza, si in acelasi timp ma fascineaza cealalta posibilitate (cand zic de dreptatea fara Dumnezeu, nu ma refer ca intr-o lume care crede in Dumnezeu, el ar face dreptatea), iarta-ma daca te retin la povesti, sunt curios pe acest subiect iar tu il iei in serios, daca vrei, poti sa nu mai raspunzi si ii ok, lasam pe alta data. Mersii pentru discutie si intelegere pana acum!
Hei, relax, cat timp vorbesti frumos, nu ma deranjeaza sa iti raspund.
App, moralitate exista si fara dumnezeu. Oamenii au neuroni oglinda, de aceea daca te lasi dus, o sa raspunzi binelui cu bine si raului cu rau. Probabil acei neuroni sunt responsabili de existenta empatiei (punerea in locul posibilei victime), astfel poti sa iti dai seama ce e bine si ce e rau.
Nu trebuie sa oferi speranta, cunoasterea lipseste.
"cum te raportezi tu la lumea din exterior?" - ca atee stiu ca toti aveam 2 instincte primare, cel de supravietuire si cel de reproducere, daca intelegi asta, o sa te intelegi si o sa intelegi lumea.
Ierarhia? E aceeasi, cel care munceste mai mult, sau isi da silinta mai mult, urca tot mai mult spre varful piramidei. Nimeni n-o sa faca dreptate, pentru ca nu exista acel cineva. Vezi dreptate in lume? Eu nu. Lumea e cruda, dar asta e realitatea.
Nu stiu cat de satisfacator e raspunsul.
Ii satisfacator, trateaza bine golul pe care l-am formulat bine in intrebare, iar subiectul pe care l-am expus prea vag, ii clar ca, se poate sa mergem pe piste diferite, partea cu neuronii oglinda imi ofera mai multa informatie decat as avea nevoie, deci, mersi pentru calitatea raspunsului, da eu am pus problema din cauza dureri, daca nimeni nu te poate pedepsi (mai rau decat legea), inseamna ca nu-i chiar atat de greu sa nu comiti vreo crima, ce iti poate pasa, daca esti capabil sa savarsesti cele mai groaznice lucruri, doar pentru placerea ta personala, si de asemenea sa ai sprijinul intelectului si sa iesi curat din asta, dar astea sunt porniri in avantaj, dar cum procedam in caz de egalitate?, sotul si sotia nu au copii, dar si-au gresit reciproc, deci fiecare are dreptul si nu o sa aiba nici o vina daca pur si simplu pleaca, dar doar unul o sa aiba avantaj, celalalt pierde, moral ii indreptatit sa faca asta, dar totusi, de ce sa renunte la casatorie, sa plece din casa ca un baiat de 18 ani, si sa le strice si la altii fericirea, doar pentru ca a avut de ales?, eu cred ca moralitatea nu poate fi apreciata in cazuri extreme, unul face rau si altul face bine, ci atunci cand amandoi gresesc, si doar unul poate profita, la alegere, si facand asta v-a profita el dar inevitabil, v-a mai face pe cineva sa sufere, cat de moral poate fi asta?, nu mai poti oglindi nimic zic eu...
Ziceam de instincte si de empatie, ei, instinctul bate empatia, dar apoi empatia o sa iti ia linistea, daca esti sanatos psihic. Mustrarea de constiinta e grija pentru moralitate, iar cum ziceam, moralitatea vine din empatie.
Daca omori pe cineva, e pentru ca ceva/cineva iti pune siguranta in pericol, deci e instincul de supravietuire. Cu sau fara credinta in dumnezeu, acel instinc exista, oamenii se omoara, cel puternic o sa profite de cel slab, cel inteligent de cel prost, asta e lumea, iti trebuie tarie pentru a o accepta, daca nu ai, religia te poate ajuta.
Nu inteleg unde bati cu exemplul cu sotii, faci referire la ateism si teism/crestinism. Cum ar rezolva crestinismul problema? Obligandu-i sa ramana casatoriti. Omul are minte ca sa o foloseasca, a gresit, e imoral, trebuie sa plateasca, nu in fata unui zeu, ci in fata celui caruia i-a gresit.
Daca, privesti discutia in mod serios, si te intereseaza, o sa intervin maine cu un raspuns, si o sa mai discutam pe tema asta, sunt obosit deja, nu pot sa ma concentrez si inchei aici, in legatura cu sotul si sotia, nu, nu era legatura cu teism si ateism, ii vorba de conflinctul intre dorinta si empatie, nu instinct, nu ii acelasi lucru cu dorinta, desi stiu ca sti asta, dar problema este relativa, o fost o inventie si o fantezie de moment, iti multumesc pentru atentie si raspunsuri, sa stii ca m-am lamurit in legatura cu unele subiecte ce le-am dezbatut si aveam goluri, noapte buna, si sper sa mai discutam, pa pa!
Dorinta vine din instinct.
Ok, cum vrei. Noapte buna!
Eu nu sunt de parere ca orice dorinta poate fi explicata rational, logic, ca si o urmare a unui instinct, sunt de parere, ca aici intram intr-un gol destul de mare, pentru ca, aven un subiect prea vag ca sa demonstram prin cazuri izolate ca asa si este.
Iar o demonstratie data de stiinta, s-ar putea suprapune cu ceva ce de asemenea ar putea rezulta din haos.
Eu zic ca unii oameni, chiar si eu ma pot comporta, si sa imi si doresc acest lucru, dar sa nu aibe nicio legatura cu instinctele primare.
Eu ziceam daca stii ca este cineva bolnav si e peste puterile tale sa faci ceva si sti ca trebuie sa strangi bani pentru operatii/tratament cum depasesti situatia?
Eu cred ca toate, ia gandeste-te.
Strangi bani, altceva n-ai ce sa faci. Crezi ca daca te rogi o sa apara banii sau o sa fie vindecat acasa? Rugaciunea te linisteste, si poate ajuta cand e vorba de persoana ta, uneori de altii, folosind sugestia si ei autosugestia, dar doar in cazul bolilor care pot fi vindecate de organism. Crezi atat de tare ca cineva o sa te vindece, incat ii dai comanda creierului sa te vindece.
Sa iti spun o intamplare: eram cu corul la o biserica dintr-o comuna si am simtit ca nu am indoiala, ca oricum in majoritatea oamenilor credinciosi e o indoiala mica, e mica, dar este, si m-am rugat sa ii de-a vederea mamei mele, a doua zi mama imi zice ca va fi operata la ochi, avea cataracta, m-am bucurat ff tare, dovedindu-mi ca Dumnezeu ma iubeste, cu adevarat daca nu ai indoiala poti sa faci multe cu rugaciunea, dar nu sa iti dea bani si bunuri materiale, ca sincer nu casa si banu te face fericit, daca intr-o familie e liniste sufleteasca e mult mai bine. Sa nu uit, a operat-o fara bani.
Pura coincidenta. S-a oferit cineva s-o opereze asa din senin, sau a umblat ea sau cineva din familie pe la spitale, doctori? E ca si cum inveti mult pentru examen si apoi ii multumesti lui dumnezeu ca te-a ajutat sa iei o nota buna.
Daca e cum zici, de ce mor atatia, de ce se intampla atatea lucruri rele? Crezi ca oamenii aia nu au momente in care nu se indoiesc de existenta si ajutorul divin?
Cred ca esti mic, nu vreau sa te conving ca nu exista zei, discutam 
Depinde cati ani ai tu, nu sunt mic doar simplu in gandire, nu stau s gandesc de ce e asa si de ce nu, raps pentru mine la toate, cica fenomene si chestii in stiinta, este Dumnezeu si punct, am vazut cercetratori care si-au dat cu firma in cap, deci nu ai cum sa ma convingi ca nu este Dumnezeu , scuze nu am obs cum am scris
Prin dat cu firma in cap, te referi la asta: http://www.youtube.com/watch?v=w1VacGbRCN0 :-? Si apoi, nu toti oamenii de stiinta sunt de stiinta. Teoriile se emit pe baza unor observatii, nu pe niste vise sau visuri.
Nu pot sa vad video-ul, sunt la serviciu si e restrictionat, daca poti sa gasesti pe trilu as fi bucuros
Nu este. Il vezi acasa Are doar vreo 4 minute si descrierea e ""Știința are planuri ascunse! Oamenii de știința conspiră! Știința nu e de încredre pentru că se tot schimbă!" Dacă ați auzit vreodată vreun credicios care v-a spus așa ceva, o să va placă acest clip"
Pentru ca omul se roaga la Creator numai cand are nevoie, uitand sa-i multumeasca si uitand sa se roage cand n-are nevoie.
LIPSA DE CULTURA SI VOINTA CA SA IESI LA LIMAN CU PROPRIILE PUTERI.crezand ca al de sus teajuta ampingandu-te de la spate.
Probabil din cauza că puţini oameni sunt statornici în viziunile lor cu privire la viaţă ceea ce-i face vulnerabili la schimbări. Atunci când li-e bine se consideră ei înşişi Dumnezeu, iar când li-e rău şi se simt neputincioşi în faţa unei situaţii şi nu ar fi împotrivă să existe o forţă Superioară care să le vină în ajutor.
Biblia vorbeşte despre astfel de oameni lipsiti de adevărata credinţă fiind ca "valul mării împins de vânt şi purtat încoace şi-ncolo". (Iacov 1:6)
Http://maicasiluana.blogspot.ro/.......html.asta o puteai face si singur/a.
In primul rand nu a zis nimeni ca TOTI oamenii se intorc la Dumnezeu.
Parerea mea? Dumnezeu nu exista.
Daca exista de ce oamenii sufera de boli, saracie si altii mor ( in cazuri extreme ) aici vorbim de oameni nevinovati care nu au omorat o musca in viata lor si aia criminalii o duc bine mersii pe o plaja din Caraibe.
Omul si-o face cu mana lui. NU exista soarta sau destin.
Asta e parerea mea.
Fiindca am invatat sa profitam.Cred ca aproape oricine profita de parintii lui cerandu-le bani lingusindu-i, apoi isi vedede treaba lui.
Cam asa e si aici.
Din nou simplu... MENTALITATEA UNUI OM! gen:
Mi-e bine, sunt fericit/a imi traiesc viata!
Mi-e rau! Ajutor!
Este evident, ce intrebare.
Mersi de rasp, evident sau nu, daca ai citit rasp celorlalti
Scuze daca am suparat cu ceva dar mie una mi se pare evident, daca ai alta parere nu e treaba mea.
Sincer eu am o parere, dar am vrut sa vad ce parere au si altii, iar daca tu vi cu alte intrebari nu am cum sa aflu respunsul tau.
Depinde cati ani ai tu, nu sunt mic doar simplu in gandire, nu stau s gandesc de ce e asa si de ce nu, raps pentru mine la toate, cica fenomene si chestii in stiinta, este Dumnezeu si punct, am vazut cercetratori care si-au dat cu firma in cap, deci nu ai cum sa ma convingi ca nu este Dumnezeu , scuze
Asta-i realitatea! Omul cere ajutor doar la nevoie! Nu mai sunt vremurile alea!
De prosti. Oamenii sunt trufasi.De exemplu eu ii cer ceva, imi da dar cateodata uit sa mai multumesc.Nu ma consider credincios pentru toti pacatuim, mie mi-e rusine cu ce am facut(n-am vilat chestii din astea, no smoking) dar alte chestii mai minore dar pacate.Asa e omu. Dumnezeu ii da dar nu-i baga si in traista.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
