Simplu,dumnezeu nu exista si nu a existat niciodata.Religia a fost o creatie din antichitate a omului pentru a crea omul moral si pentru a le da speranta ca ar exista ceva dupa moarte, numa ca acum s-au decis niste smecheri sa se foloseasca de ea ca sa manipuleze lumea.
Nu cred. Bunicul meu, bolnav de Parkinson, depindea de medicamente, cit a avut, a intretinut o gradina frumusica, cand nu a mai avut (si cit de mult am cautat in acel timp pastilele cele lua!), dupa doua saptamini s-a dus. Deci poate tratamentul te vindeca, insa exista o multitudine de circumstante care pot face ca sa nu mai ajungi sa iei tratamentul, si sa mori cu zile, si de aceea e bine sa recunosti ca Cel ce tine in mina toate lucrurile te poate ajuta sa scapi cu viata.
De unde sti, cine ti-a zis ca Dumnezeu da bolile? El doar le ingaduie. Ar putea sa le opreasca pe toate? Cu siguranta. De aceea se spune in Biblie intr-un sens ca El da boala. Daca El doar ar da, de ce Isus, proclamindu-se Dumnezeu, a vindecat oamenii? De ce, citind Biblia, observi ca vorbeste foarte mult despre vindecare, atit de mult, incit ai indicatii clare cum poti fi vindecat, atit de mult incit poti scrie un tratat despre vindecarea divina?
Exista oameni care, atunci cand boala a venit la ei, au avut de invatat de pe urma bolii. Noi zicem ca o boala e rea. Dar nu e chiar asa. Dincolo de raul pe care il pricinuieste, exista altceva pe care orice muritor il are de invatat, si cine invata acea lectie, altfel vede viata, si devine mult mai realist, se schimba mult in bine. Deci se poate spune ca boala, deis e rea, aduce ceva bun uneori in viata oamenilor. De aceea Dumnezeu o ingaduie.
Da, si sotia mea da galagia din clasa atunci cand, ca invatatoare, le da libertate copiilor sa se exprime. Ar putea face ca si colega ei de la clasa paralela, sa conduca ora cu mina de fier, si sa lase pe cine vrea ea sa vorbeasca, si atunci ar fi ordine si disciplina, insa asa considera ca ar mutila personalitatea copiilor. La orele ei, copii au dreptul sa intervina, sa spuna ceva cand au de spus. Insa libertatea asta, care ii si formeaza ca oameni, pentru ca le da posibilitatea de mici sa invete sa vorbeasca in public, sa isi exprime ideile, sa conlucreze si sa colaboreze, lucruri esentiale pentru formarea personalitatii, costa. Uneori copiii sar calul si mai zic prostii, se mai iau unii de altii, deci exista si ceva rau acolo. De multe ori cand m-am dus la scoala la sotia mea, chiar de era ora, parea a fi pauza, era o galagie de parca nimeni nu conducea acolo. Dar nu e asa, sotia mea stie ce face si controleaza totul. In sensul asta, ea da totul, si ordinea in care se fac lucrurile, dar si galagia, raul care mai apare uneori, cand copiii se iau unii de altii. Nu e dorinta ei, era insa efectul a ceea ce a vrut, si e o ingaduinta, care ea crede ca merita, pentru ca valoarea a ceea ce se intampla e nespus mai mare decat raul aparut.
La fel e si cu Dumnezeu. Raul aparut nu e ce a vrut initial, insa libertatea noastra de exprimare a facut posibila aparitia raului. Putea face sa nu fie rau, dar atunci faceam exact ce voia El, si eram niste robotei, si adio personalitate individuala. Insa El a considerat ca a fi o persoana unica fiecare din noi merita riscul aparitiei raului, si de aceea il ingaduie.
Mai, RAY, ce e eronat aici? Cind e vorba de ceva de facut, care nu prea place, daca obligi, obtii ce vrei, pierzi insa vointa libera a celor implicati, daca faci ca chestia sa fie voluntara, lasi la alegere sa fie, apare raul, unii vor vrea sa nu faca ce vrei tu. Ce e atit de complicat in a intelege cum stau lucrurile cu permisivitatea, cu a "da" raul, a ii da voie sa apara cu pretul vointei libere?