Oamenii astia nu pot s-a gandeasca singuri. Trebuie neaparat s-a se bazeze pe cuvintele si mintile altora... tocmai de aia insista pe "logica si rationalitate" - pe chestiile astea insista figuriile lor de autoritate, deci inseamna ca au 100% dreptate si orice altceva care nu este exprimat exact la fel este minciuna. Partea amuzanta este faptul ca nu inteleg ce este "logic" sau "rational.
Nu realizeaza ca singura forma de evidenta pe care o acepta ei este foarte usor the modificat/fabricat complet (ceea ce se intampla foarte des).
Tlr: La propriu nu au minte. In alte timpuri oamenii astia erau condusi de alti cam ca astazi, nu erau lasati s-a faca si s-a gandeasca cum vor ei fara un ghid s-a ii tina de mana. Clar, a fost a greseala s-a ii lasam s-a participe in chestii intelectuale...
Si oamenii de rand pot fi rationali si bine informati cu privire la stiinta.
Ateismul nu este știința,credința,religie,dogma,este absenta teismului,de dovezi îți poate vb și în mulsulman,budist,hindus,catolici accepta evoluția și sunt creștini și sunt majoritatea, eu că și ateu aștept o dovadă științifică prin metoda științifică că există vreun creator, pentru noi cărțile religioase sunt basme, cum pentru voi cărțile hinduse sunt basme, noi respingem toți zeii voi la fel cu excepția a unei zeități, deci nu doar atei vb de dovezi
Majoritatea oamenilor de știință cred în existența lui Dumnezeu.
Omul de știință, care nu dă slavă lui Dumnezeu pentru descoperirile sale (adică nu recunoaște că Dumnezeu i-a descoperit lucrurile respective) nu-i va fi bine. Și nu voi dezvolta subiectul acesta.
Știința este darul lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Toate capacitățile intelectuale, financiare și orice alte resurse -chiar și timpul - toate lucrurile sunt daruri ale lui Dumnezeu. Dacă nu le recunoaștem ca atare, viața noastră va fi lipsită de bucurie și fericire. Dacă omul își atribuie meritele în locul lui Dumnezeu, omul acesta nu va putea fi fericit.
Este mai mare bucuria de a lăuda pe Dumnezeu decât bucuria lucrurilor pe care El ni le-a descoperit.
Dacă viața noastră nu se învârte în jurul lui Dumnezeu, atunci nu vom ști nici de unde venim și nici încotro ne îndreptăm. Ca oameni, fără Dumnezeu suntem lipsiți de adevarata identitate.
Muncim și fizic și intelectual; dar niciodată nu trebuie să ne atribuim vreun merit. Pentru că odată ce ne atribuim merite, viața noastră va fi umbrită de nefericire.
Dap, sunt multi oameni de stiinta care sunt crestini. De exemplu profesorul universitar John Lennox, care e si apologet crestin. Ceea ce ignori este ca majoritatea oamenilor de stiinta crestini accepta teoria evolutiei, medicina conventionala (deci nu bizarerii de terapii sectare), sexologia mainstream, etc. https://www.youtube.com/watch?v=8cLFSzx7vsk
"Einstein..."
Parerea lui despre misticismul iudeo-crestin: Cuvântul "Dumnezeu'" nu este pentru mine altceva decât expresia şi produsul slăbiciunilor umane, iar Biblia este o culegere de legende venerabile, însă destul de primitive''
Referitor la cei din Evul Mediu, e hazardat sa spunem ca ar fi fost atat de multi dintre ei mistici. Avand in vedere ce pateau pe vremea aia cei care nu agreau misticismul crestin, cu siguranta la multi inteligenta le-a spus ca, decat sa ajunga pe rug, mai bine se dau credinciosi.
Majoritatea ateilor văd religia ca fiind irațională și ilogică și atunci mi se pare normal să se folosească cuvinte care să imprime un iz de raționalitate fiecărei discuții pentru că doar prin rațiune și logică putem evolua ca indivizi și ca specie nici decum prin credințe orbești.
La fel fac creștinii, orice îi întrebi vei primi aproximativ același răspuns, scrie în biblie și așa e Fără explicații, fără vreun argument logic, rațional, dacă așa scrie așa credem.
O dată ce te lași condus de o credință irațională și ilogică atunci e clar că ai o viziune puțin irațională și ilogică a lumii, crezi în fantome, spirite, demoni... e plin de creștini din ăștia care au ajuns la următorul nivel. Ateul în schimb vede lumea rațional și logic și nu așteaptă să-i spună un om invizibil ce să facă.
Ca să-ți dau și un exemplu, am o cunoștință mai în vârstă care este foarte religioasă, merge regulat la biserică, citește cărți de rugăciuni, pelerinaje pe la mănăstiri, creștin convins. Când a venit pandemia a început să o ia razna. Credea că vine sfârșitul lumii, aștepta din clipă în clipă să vină potopul, căuta în orice semne din apocalipsă, ajunsese deja să-l obsedeze treaba asta cu sfârșitul lumii că așa scrie în biblie. De la simple afirmații precum doamne ajută-ne că vine sfârșitul a ajuns să vorbească tot mai mult despre asta, a intrat tot mai mult într-o depresie, într-un fel de gândire irațională și ilogică încât a făcut o cădere nervoasă și a ajuns la psihiatrie. Ce crezi, e plin pe acolo de oameni care îl aud pe Dumnezeu. În timp ce eu îmi calculam lucrurile de care aș avea nevoie în caz de ceva, ce măsuri să iau pentru a fi în siguranță, etc, gânduri de om rațional și logic care se așteaptă la o perioadă grea.
O dată ce ai asemenea credințe iraționale mie îmi e clar că nu faci decât să deschizi o ușă prin care și alte credințe și porniri iraționale pot prinde pământ fertil. Citește doar cartea tibetană a morților să vezi ce departe au ajuns acolo cu credințele iraționale. planuri astrale, planuri mentale, corpuri multiple, spirite ghid... înțelegi tu ideea.
Dumnezeu este întotdeauna rațional. Orice poruncă este rațională. Orice interdicție a Lui este rațională chiar dacă nu le înțelegem.
Tot ce este irațional este de la diavolul.
Unui om care nu-L cunoaște, nu-i spune să se încreadă în El; ci îi spune să Îl cunoască.
Unui om care Îl cunoaște îi spune să se încreadă în El.
Rațiunea/logica lui Dumnezeu este mai înaltă decât a oamenilor. Și nu este chiar atât de înaltă încât să nu se poată ajunge la ea. Mai mult de atât, logica lui Dumnezeu înnobilează ființa umană, sfințește mintea, unește duhul nostru cu Duhul lui Dumnezeu.
Da, sunt de acord că există oameni religioși; dar dintre toți creștinii de pe întreaga planetă, doar 10% se poate spune că Îl și cunosc pe Dumnezeu. Religiozitatea celorlalți este rece, și creștinismul lor este condus de diavolul chiar și în locurile unde a ajuns pe acela de care ai povestit. Sunt mulți, foarte mulți care se declară creștini dar care ei fac de rușine Numele lui Dumnezeu care și L-au atribuit.
Dar Dumnezeu nu gândește ca oamenii. El l-a acceptat chiar și pe Iuda printre ucenicii Lui. Și asta pentru că dorința Lui este ca "toți oamenii să fie mântuiți".
Dar mulți au luat-o razna cu religiozitatea lor. Religia este bună dacă este însoțită de dragoste. Tot creștinismul care îl vedem lipsit de dragoste este condus de diavolul. De ce spun asta? Pentru că un astfel de creștinism depărtează pe oameni de Dumnezeu; și acesta este scopul diavolului. Totuși, Dumnezeu iubește pe toți oamenii; chiar și pe aceia care Îi fac Numele de rușine înaintea celor necredincioși.
"Dumnezeu este întotdeauna rațional. Orice poruncă este rațională. Orice interdicție a Lui este rațională chiar dacă nu le înțelegem." cum adică e rațional dacă nu îl putem înțelege, chiar faptul că noi nu-l putem înțelege îl face irațional, pentru că nu e nimic de înțeles, iar sensul ficțiunii s-a pierdut și modificat în așa fel încât zeul se contrazice singur. Cum să-l înțelegi rațional când are trăsături contradictorii?
Un copil când vrea să pună mâna pe plita învinsă sau să se joace la priză și nu este lăsat, începe să plângă pentru că nu înțelege de ce nu este lăsat. Ba încă majoritatea copiilor când le spui să nu facă un lucru rău, ei tocmai de acel lucru rău sunt atrași, și îl fac, chiar dacă ei știu că este rău. Le place neascultarea. Este mult mai atractivă decât ascultarea.
Nu știu dacă ai văzut vreun copil cuminte; sau măcar imaginează-ți unul. Dar nu unul care ascultă de ftica pedepsei. Este ceva deosebit; și ca adult te minunezi să vezi un astfel de copil.
Un astfel copil cuminte nu poate spune despre părintele său că este irațional atunci când nu înțelege ceva.
Dar un copil neascultător este de fapt un copil răzvrătit și care îl vede pe părintele său irațional în tot ce îi spune și în tot ce face. Și așa suntem noi. Natura umană în care ne-am născut toți ne-a făcut răzvrătiți față de Părintele ceresc care ne-a adus la viață. El ne iubește pentru că nu poate să nu ne iubească, pentru că așa este natura Lui.
Noi nu realizăm, dar El știe că neascultarea de El duce inevitabil la suferință.
Nu este o întrebare care să te încuie, ci una meditativă, la care fiecare cititor ar trebui să se gândească: dacă ai avea un copil neascultător sau mai mulți, cum ai proceda ca să-i faci ascultători? Categoric că în fiecare zi îi schimbi, le dai haine curate, îi speli, le pui pâine pe masă, le mai faci și poftele din când în când, dar ei tot neascultători sunt?
Este adevărat că la părinți se pot găsi greșeli; dar la Dumnezeu nu.
Natura noastră umană este din naștere rea datorită păcatului, și automat este contradictorie cu natura lui Dumnezeu. Este aproape imposibil de înțeles că El dorește să ne scoată din această natură -întâi cu mintea și cu duhul nostru, și apoi și cu trupul.
Chiar argumentul tău mă ajută să le expun mai bine pe ale mele, nu m-ai încuiat, ba mai degrabă te-ai contrazis singur. Un părinte rațional nu îi spune nici o dată copilului nu ai voie aia și punct. Un părinte rațional îi explică frumos acestuia, plita este un obiect fierbinte care arde, haide să-ți arăt, îi apropii mâna de plită, îl lași să o atingă pentru o fracțiune de secundă să se convingă, îi explici rațional. Ai grijă, să nu atingi că te arzi. Un părinte care a fost crescut într-o religie imaginară, irațională și ilogică însă va cere și el ascultare oarbă de la copilul său traumatizându-l pe viață. De ce crezi că copiii fac ceea ce li se interzice? Pentru că nu li s-au explicat cum trebuie consecințele, nu li s-a arătat ce înseamnă de fapt acel lucru periculos, doar li s-a cerut fără drept de apel și fără echivoc să execute ordinul. Știu că poate așa ai fost învățat prin credințele înrădăcinate însă acest comportament, o astfel de relație cu un copil de superioritate, această obligație asupra copilului de a se supune, nu îi poate decât dăuna pe viitor. Cu un copil, ca părinte, trebuie să-i fii prieten, să-i explici și să-i răspunzi la orice întrebare, unui copil trebuie să-i explici de ce faci fiecare gest și mișcare pentru ca el să înțeleagă rostul tuturor lucrurilor, nu trebuie să-l bați cu ciocanul în forma în care îl vrei tu impunându-i în ce să creadă și ce să facă sau nu. Asta e iubirea lui dumnezeu? Oarba ascultare?
Comparația relației dintre părinte și copil nu trebuie luată mot-a-mot în relația omului cu Dumnezeu. Pentru că în ce privește păcatul, acesta oricât de mic ar fi, el duce la moarte, la moarte veșnică.
Sunt total de acord când spui că un părinte trebuie să fie prieten copilului său.
Un copil trebuie educat ca să cunoască pe Dumnezeu. Și un copil poate să cunoască pe Dumnezeu prin dragostea pe care o are părintele său pentru el.
Credința în Dumnezeu nu este oarbă. Din contră, credința aduce pe Dumnezeu în suflet; credința unește duhul nostru cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Credința aduce simțământul prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. Acest lucru înseamnă educație. Și asta nu vine așa peste noapte; ci educația se capătă prin practică zilnică, ca orice altă disciplină. Și aceasta educația are ca temelie dragostea: când omul ajunge să aibă convingerea profundă și personală că este iubit de Dumnezeu. Atunci omul își va exprima și el iubirea față de Dumnezeu care-L iubește.
Sa fii ateu e problema ta pesronala, nu profesională, adia nu are treaba cu meseria care practici, nu te intreaba nimeni la angajare daca esti ateu sa nu, ca nu e treaba lor.Sunt foarte multe persoane care lucreaza la laborator, sau sunt oameni de stiinta? De unde ai putea știi ca unii atei nu lucrează în laboratoare sau ca nu sunt oamenii de stiinta? Sau ai fost în fiecare laborator din țară, sa îi întrebi pe fiecare dacă e ateu sau nu
Atei au nevoie constanta de dovezi pentru orice, ei cred ca tot ce exista pe Pamant si in galaxya asta are o explicatie
care se bazează fie pe stiinta,(aici putem vorbi de dovezi istorice, ale oamenilor de stiinta), fie pe logica, daca vrei sa ai discuții aproape interminabile cu cineva, ateu e cea mai potrivita persoană