E simplu. Cind vorbesti de Dumnezeu, aduci vrei-nu vrei si discutia despre moralitate. Si cum unii vor sa isi traiasca viata asa cum vor ei, fara sa tina cont de moralitate, un tip ca Dumnezeu in viata lor le-ar strica planurile. De aceea e mai de preferat sa nu creada, chiar daca realizeaza ca exista evidente impotriva necredintei lor.
RăspundeCa ateii, agnosticii si religiile care nu cred in Dumnezeul vostru pot avea moralitate nu ti-a trecut prin cap! Ia zi-i: chinezii au moralitate? Japonezii au moralitate?
Răspunde Nu trebuie sa se creada in Dumnezeul nostru pentru moralitate, e destula credinta in orice fel de divinitate, ca si apare moralitatea, sau o oarecare forma, pentru ca religia e strins legata de moralitate. Deci, au chinezii credinta (credintele) lor? Si japonezii la fel?
Chinezii cred in Confucius, Tao sau Mao. Japonezii au mai degraba ritualuri decat credinte (adica nu pun mare baza pe credintele teologice). In general, iudaismul si paganismul sunt practici religioase, nu credinte. Credintele sunt importante la crestini si musulmani, pe evrei si pagani ii cam doare-n cot de credintele adeptilor lor.
Orice ar fi, credinta, practica religioasa, ritualuri, are mai mult sau mai putin legatura cu moralitatea. Da, moralitatea unui trib din Amazon care isi tine ritualurile religioase nu e aceeasi cu cea a crestinilor din Europa, dar pentru ca tin acele ritualuri, apare si moralitatea, caci insasi ritualurile determina un anumit comportament, deci o moralitate. Pentru un european canibalismul e ceva urit moral vorbind, pentru cineva din acel trib poate fi considerat ceva normal, dat fiind ca canibalismul e o practica a tribului, deci ceva normal, insa moralitatea in cazul lui apare cand se pune intrebarea cum sa manince pe unul din confratii lui. Cind apare cea mai mica diferenta intre ceea ce consideri a fi bine sau rau, si ai de ales intre cele doua, si asta duce la anumite practici, atunci ai de-a face cu moralitatea. Pentru mine e rau sa maninc oameni, pentru canibal, e rau sa maninc omul incepind de la picioare, sa zicem. E tot un fel de moralitate, este ceea ce crede el ca e bine sau rau. Ideea e ca toti oamenii au asta in ei, si e o dovada puternica a existentei lui Dumnezeu. Pentru ca daca legii gravitatiei te supui oricum cazind, sau oricarei alte legi din Univers, a face bine sau rau e ceva in noi, e o lege care iti cere sa stii ce e bine, sa cauti ce e bine, sa faci ce e bine, insa nu e in natura noastra, pentru ca de multe ori ne impotrivim ei, daca e sa ne luam dupa natura noastra, descoperim ca chiar ne impotrivim ei.
De fapt chinezii considera religia drept pericol pentru societate.
Si comunistii considerau la fel. Dar asta nu inseamna ca si aveau dreptate.
Ordonare:
După relevanţă
Drobul de sare de care teologia nu se poate feri este că o opinie subiectivă și arbitrară poate fi respinsă în mod subiectiv și arbitrar. Credințele creștine sunt prin definiție opinii subiective. Deci abandonarea creștinismului nu este din punct de vedere obiectiv o eroare.
Răspunde
Obiectivismul este doar un subiectivism mai larg acceptat.
Dar nu asta e ideea, ci faptul ca cei care abandoneaza crestinismul mai intai aleg acest lucru, din varii motive (pe care niciunul de aici nu mi-a dat macar un exemplu ca sa imi raspunda efectiv la intrebare) si abia apoi cauta diverse motive sa isi motiveze acesta alegere (de ce sa cred in Dumnezeu si nu in Zeus, de ce nu imi raspunde imediat la rugaciuni, de ce sunt atatea religii, etc).
Pana la urma totul se rezuma la alegere si nu la cunostinte, e totusi un mister taina liberului arbitru, recunosc, dar e un dar care trebuie folosit in mod intelept.
Obiectivitate inseamna inter-subiectivitate, adica informatie care poate fi examinata de oameni de religii diferite, origini sociale diferite, opinii politice diferite, etnii diferite, etc., si ei pot cadea de acord asupra ei.
Pai cam asta am zis si eu, ca obiectivismul este un subiectivism mai larg acceptat, adica e format din partile comune ale subiectivismului individual, si pana la urma tot de aici isi are radacinile.
Insa faptul ca mai multi cad de comun acord asupra unui lucru nu inseamna ca acel lucru defineste realitatea, adevarul nu se stabileste prin vot sau prin opinia majoritatii.
Ce nu poate fi argumentat si acceptat obiectiv nu este cunoastere (stiinta), ci este credinta (subiectiva). Ca sa stii ceva iti trebuie motive (dovezi), ca sa crezi/nu crezi ceva nu ai nevoie de motive. Pe cine ii intereseaza ca nu exista dovezi empirice ca Isus a-nviat? Pe cativa sofisti. Restul lumii isi vad de treaba lor (atat crestinii cat si necrestinii). De fapt, exista suficienti crestini doxati care-ti pot explica importanta cunoasterii obiective, in caz ca tu nu te-ai prins. Crestin nu e sinonim cu prost sau tampit. Unii crestini se comporta de parca Hristos ar fi chemat la el un popor de tampiti. De fapt, pe crestini nu-i sileste nimeni sa renunte la gandirea rationala sau la stiinta de carte. Ideea crestina e sa fii credincios, nu sa fii credul si ignorant.
``Ca sa stii ceva iti trebuie motive (dovezi), ca sa crezi/nu crezi ceva nu ai nevoie de motive. Pe cine ii intereseaza ca nu exista dovezi empirice ca Isus a-nviat?``
Uite daca vrei sa vorbim de argumente, pot fi indicii suficiente care sa ma faca sa cred in Iisus si activitatea Sa ca fiind cel putin iesita din comun.
Mai intai, sunt scrierile lui Pliniu cel Tanar despre crestinii din Asia Mica si care arata ca crestinismul era deja raspandit in aceea vreme, la o perioada relativ scurta dupa crucificarea lui Iisus.
Stim ca miturile nu se nasc in decursul unei generatii, putem crede ca primii crestini erau convertiti de niste marturii foarte puternice.
Sunt si scrierile lui Tacitus care confirma executia lui Iisus ca un fapt istoric.
Sunt si scrierile biblice care sunt date la o parte de istorici, dar au o nota de autenticitate. Considerata a fi de fapt prima carte scrisa a Noului Testament, evanghelia dupa Marcu incepe abrupt, odata cu inceperea activitatii lui Iisus. Daca ar fi fost o carte inventata, m-as fi asteptat sa strecoare o legenda despre nasterea lui Iisus, dar el a consemnat faptele din momentul inceperii unceniciei sale. Si apoi, evanghelia sa e plina de citate memorabile si pilde pline de intelepciune, ori a fost cel mai genial scriitor din istorie, ori chiar consemnat faptele unei persoane iesita din comun.
Urmeaza si evangheliile lui Matei si Luca, care au preluat o buna parte din relatarile lui Marcu, dar au mai strans in paralel si alte relatari, care coincid in ceea mai mare parte. Faptul ca pe alocuri difera relativ mai degraba confirma autencicitatea faptelor, deoarece maturiile martorilor oculari de cele mai multe ori nu sunt exact identice. De exemplul, cei care au asistat la rastignire mai de departe auveau impresia ca ambii talhari isi batea joc de Iisus, cei de aproape au remarcat ca unul ii lua apararea, si mai sunt cateva exemple de acest fel.
Evanghelia dupa Ioan, la fel ca si cea dupa Marcu, consemneaza evenimentele din perspectiva personala fara a insera altele la care nu a fost martor.
Apoi, nu mai vorbesc de profetiile biblice cu privire la Iisus din Vechiul Testament, de la Geneza pana la Maleahi, care vorbesc despre venirea unui mantuitor si dau detalii exacte cu privire la acest lucru. Iata ca istoria consemneaza aparitia unui om dupa care noi numaram acum anii.
Stiu ai vrea ca cineva sa poata dovedi invierea, un certificat medico-legal care sa ateste ca a suferit rani de moarte si ca acum e viu n-as putea sa iti ofer, insa cand il ai cu adevarat pe Hristos in suflet stii ca prezenta Sa e vie.
Totul se rezuma la alegere pana la urma.
Nimeni nu nici poate sa demonstreze ca e mort, dar unii prefera sa creada asta din motive pur subiective.
Toti oamenii mor, asta nu e ceva subiectiv.
Din "Isus a existat in mod real" nu rezulta "Isus e Dumnezeu".
Si, nu evangheliile nu au fost scrise dupa martori oculari ci dupa jocul "telefonul fara fir" de-a lungul unor tari, limbi si decenii.
``Toti oamenii mor, asta nu e ceva subiectiv.``
Credinta sau lipsa credintei in inviere insa depinde se subiectivitatea fiecaruia.
``Din "Isus a existat in mod real" nu rezulta "Isus e Dumnezeu".``
Care este probabilitatea ca un mic popor din Orientul Mijlociu sa reziste timp de peste 1500 de ani de invazii si decaderi de imperii de la Avraam pana la Iisus, iar profetii sa vorbeasca despre nasterea unui om remarcabil iar istoria chiar sa recunoasca acest lucru?
``Si, nu evangheliile nu au fost scrise dupa martori oculari ci dupa jocul "telefonul fara fir" de-a lungul unor tari, limbi si decenii.``
La inceputul evangheliei dupa Luca scrie:
``1. Fiindca multi s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire amanuntita despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
2. dupa cum ni le-au incredintat cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput si au ajuns slujitori ai Cuvantului,
3. am gasit si eu cu cale, preaalesule Teofile, dupa ce am facut cercetari cu de-amanuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarsia lor, sa ti le scriu in sir unele dupa altele,
4. ca sa poti cunoaste astfel temeinicia invataturilor pe care le-ai primit prin viu grai.``
Din aceste versete ar reiesi cateva concluzii:
- relatarile despre faptele lui Iisus erau deja raspandite prin viu grai, altfel afirmatia din versetul 4 ar fi fost usor demascata ca o minciuna
- apostolii care propovaduiau evanghelia declarau ca au fost martori la acele evenimente, deci si plasarea in timp a evangheliei este autentica, pentru ca daca apostolii erau morti demult si afirmatia acesta era considerata o minciuna.
Mai mult decat atat, acei apostoli aveau o convingere puternica, daca nu ar fi fost martorii unor evenimente iesite din comun, e putin probabil sa fi fost dispusi sa moara pentru acesta credinta, mai ales ca chiar si istoricii confirma martiriul apostolilor, cu exceptia lui Ioan.
Erori grave, de la erori de logica la erori de istoria crestinismului.
De ex.: "Credinta sau lipsa credintei in inviere insa depinde se subiectivitatea fiecaruia."
Eu nu am spus nimic despre inviere, despre care consider ca nu se poate cunoaste nimic si orice credinta este prin urmare la fel de buna ca cealalta.
"Care este probabilitatea ca un mic popor din Orientul Mijlociu sa reziste timp de peste 1500 de ani de invazii si decaderi de imperii de la Avraam pana la Iisus, iar profetii sa vorbeasca despre nasterea unui om remarcabil iar istoria chiar sa recunoasca acest lucru?"
"What is the rationale for distorting the scriptures so flagrantly? Well, the answer, of course, is obvious: the gospel writers were desperate to prove that their man Jesus was the Messiah who had been promised in the Old Testament. Since there really were no prophecies of a virgin-born, crucified, resurrected Messiah in the Old Testament, they had to twist and distort to give the appearance that Jesus was the long-awaited one." Till Farrell, Prophecy Fulfillment: An Unprovable Claim
Stiai ca evreii (nascuti in comunitati traditionale evreiesti) pot fi de orice rasa? Exista evrei caucazieni albi (indo-europeni), evrei negri, evrei mulatri, evrei indieni, evrei chinezi, evrei yemeniti, etc., care seamana foarte mult cu popoarele lor gazda. Teza usor impinsa la extrem: http://fr.wikipedia.org/wiki/Comment_le_peuple_juif_fut_invent%C3%A9
"Din aceste versete ar reiesi cateva concluzii:
- relatarile despre faptele lui Iisus erau deja raspandite prin viu grai, altfel afirmatia din versetul 4 ar fi fost usor demascata ca o minciuna
- apostolii care propovaduiau evanghelia declarau ca au fost martori la acele evenimente, deci si plasarea in timp a evangheliei este autentica, pentru ca daca apostolii erau morti demult si afirmatia acesta era considerata o minciuna."
Zbarci, in nicio evanghelie nu este vreo relatare la persoana intai (de ex. "noi si cu Isus ne-am dus la Ierusalim") sau vreo idee atribuita in mod explicit marturiei unui martor ocular la viata lui Isus, apostol sau neapostol. Ce se preda de la Ivy Plus la universitatile de stat americane este ca propovaduitorii crestinismului au jucat "telefonul fara fir" sau "convertirea fara fir" timp de decenii si de-a lungul si de-a latul multor tari pana s-au scris evangheliile. Dovezi pentru asta se gasesc chiar in evanghelii daca le studiezi migalos la universitate.
"Mai mult decat atat, acei apostoli aveau o convingere puternica, daca nu ar fi fost martorii unor evenimente iesite din comun, e putin probabil sa fi fost dispusi sa moara pentru acesta credinta, mai ales ca chiar si istoricii confirma martiriul apostolilor, cu exceptia lui Ioan."
"Conform lui Edward Gibbon, creștinii primari credeau ca fuseseră martirizați doar Sf. Petru, Sf. Pavel și Sf. Iacov (fiul lui Zebedei). Restul martirizărilor apostolilor sunt neconfirmate istoric."
Surse:
^ Gibbon, Edward (1826). „Chapter XVI. The Conduct of the Roman Government toward the Christians, from the Reign of Nero to that of Constantine" (în engleză). The history of the decline and fall of the Roman empire. II. New York: J. & J. Harper for Collins & Hanney. p. 20. „27. In the time of Tertullian and Clemens of Alexandria the glory of martyrdom was confined to St. Peter, St. Paul and St. James. It was gradually bestowed on the rest of the apostles by the more recent Greeks, who prudently selected for the theatre of their preaching and sufferings some remote country beyond the limits of the Roman empire. See Mosheim, p. 81. and Tillemont, Memoires Ecclesiastiques, tom. i. part 3."
^ Were the Disciples Martyred for Believing the Resurrection? – Christianity in Antiquity (CIA): The Bart Ehrman Blog
^ Wills, Garry (10 martie 2015). The Future of the Catholic Church with Pope Francis. Penguin Publishing Group. p. 49. ISBN 978-0-698-15765-1. „(Candida Moss marshals the historical evidence to prove that "we simply don't know how any of the apostles died, much less whether they were martyred.")6" Citează Moss, Candida (5 martie 2013). The Myth of Persecution: How Early Christians Invented a Story of Martyrdom. HarperCollins. p. 136. ISBN 978-0-06-210454-0.
``Eu nu am spus nimic despre inviere, despre care consider ca nu se poate cunoaste nimic si orice credinta este prin urmare la fel de buna ca cealalta.``
Nu poate fi o credinta la fel de buna ca cealalta, adevarul e doar unul, ori inviere, ori nu e, din acest motiv e important ce credinta ne alegem.
``Since there really were no prophecies of a virgin-born, crucified, resurrected Messiah in the Old Testament, they had to twist and distort to give the appearance that Jesus was the long-awaited one.``
Isaia 7:14, Psalmi 22:16-18 si Psalmi 16:10 nu spun nimic?
``Stiai ca evreii (nascuti in comunitati traditionale evreiesti) pot fi de orice rasa?``
Nu ma refeream la existenta evreilor ca rasa, ci ca popor si civilizatie timp de peste 1000 de ani inainte de Hristos, cand s-au succedat pe teritoriul actual al Palestinei atatea imperii si au fost chiar si incercari de asimilare a popoarelor cucerite.
Oricum, si teoria din articol e trasa de par, e mai degraba o propaganda palestiniana, se stie ca evreii aveau o identitate proprie, mai mult s-au mai putin conservata in diferite regiuni ale Europei. In timpul ciumei din evul mediu evreii de ce nu se imbolnaveau si erau acuzati si persecutati pe motiv ca ei au adus-o? Pentru ca pastrau niste obiceiuri de igiena elementara cu le gasim in Levitic.
``Zbarci, in nicio evanghelie nu este vreo relatare la persoana intai (de ex. "noi si cu Isus ne-am dus la Ierusalim") sau vreo idee atribuita in mod explicit marturiei unui martor ocular la viata lui Isus, apostol sau neapostol. Ce se preda de la Ivy Plus la universitatile de stat americane este ca propovaduitorii crestinismului au jucat "telefonul fara fir" sau "convertirea fara fir" timp de decenii si de-a lungul si de-a latul multor tari pana s-au scris evangheliile.``
Nu e niciun motiv pentru ca evangheliile sa fie scrise la persoana I, o lucrare obiectiva este intotdeauna la persoana a III-a, iar acest cadru e pastrat pe tot parcursul unei scrieri. O usoara exceptie e in evanghelia lui Ioan, cand autorul isi dezvaluie la final identitatea, in cap. 21, versetele 20-25.
Daca asa numitii experti in evanghelie spun ca totul a fost un joc ``telefonul fara fir``, asta e ca o explicatie de carciuma fara niciun fundament.
``"Conform lui Edward Gibbon, creștinii primari credeau ca fuseseră martirizați doar Sf. Petru, Sf. Pavel și Sf. Iacov (fiul lui Zebedei). Restul martirizărilor apostolilor sunt neconfirmate istoric."
Nu stiu cine este acest Gibbon, nu mai pierd timpul sa-i studiez biografia, e parerea lui, insa din moment ce restul apostolilor au predicat in regiuni mai putin civilizate in mod clar oamenii din acele locuri nu aveau obiceiul sa consemneze scris diversele executii, deci nu mai astepta sa se gaseasca astfel de confirmari, insa absenta dovezii nu inseamna dovada absentei.
Nu uita insa ca topicul este ``de ce cauta unii motive sa nu creada in Dumnezeu``, nu care sunt motivele, pentru ca stiu ca putem discuta la nesfarsit cu argumente pro si contra.
Simplu: pentru a respinge o credinta subiectiva si arbitrara nu avem nevoie de motive.
Deci cu alte cuvinte raspunsul este "de ce nu?" 
Insa si cealalt varianta e la fel de subiectiva si arbitrara.
In mod obiectiv nu comit nicio greseala prin a nu crede o idee subiectiva si arbitrara. Credinta ta teologica nu constituie cunoastere, deci nici tu nu cunosti cum stau lucrurile in realitate.
Teologii (aia mai cu doxa) stiu ca nu se poate dovedi nici ca exista Dumnezeu, nici ca Isus ar fi Dumnezeu.
Tu cauti motive sa nu crezi in Zeus, de exemplu?!? Nu prea cred. Doar pentru ca spiridusul crestin e la moda prin partile astea nu face existenta lui credibila.
``De ce sa caut motive sa cred in El?``
Motivatia este intotdeauna personala, nu as putea sa raspund in numele tau.
NU trebuie sa cauti motive, e adevarat. Dar le vei cauta cand, dupa un accident stupid, sau dupa ce o boala va incepe sa iti macine corpul, vei incepe sa iti pui intrebarile existentiale, care te vor roade pana ce vei gasi un raspuns la ele. Trist e ca oamenii abia atunci se opresc sa se intrebe, si sa descopere motivele pentru care sa creada. Insa foarte multi au devenit atunci din atei convinsi credinciosi ferventi. Ce i-a determinat? Nimeni nu iti va putea spune incit sa intelegi, trebuie sa treci pe acolo ca sa experimentezi si tu.
Am trecut prin multe boli si tot nu m-am rugat la nimeni... N-am nevoie.
Ma bucur ca macar gandesti rational 
Depinde de ce boli a fost vorba. Cind existenta iti e confruntata cu o durere de nesuportat, si asta pentru cit mai ai de trait, fara speranta de a mai putea face ceva din cauza ei, cum ar fi cazul cancerului, ma intreb la ce te-ai gindi sau la cine te-ai ruga in scurtele momente de pauza cand durerea te arde incit sa nici nu poti gindi. Asa, te imbolnavesti, sti ca sunt medici care te pot salva, exista tratamente, daca mai ai si tu un psihic bun esti optimista si asta te ajuta, atunci e normal sa nu te gindesti si sa te rogi la nimeni. "Las' ca o scot eu la capat si cu asta!"
Am avut hernie de disc care crede-ma, este a naibii de dureroasa, asta conteaza mai putin. Conteaza ca am avut nevoie de el in cele mai negre momente din viata mea si n-a fost acolo, nu e ca si cum n-as fi fost credincios de cand eram mic, mereu ma rugam. Intr-un final am realizat ca ma rugam degeaba, viata mea tot s-a dus usor, usor naibii. Am fost foarte credincios dar intr-un final a fost in zadar. Dupa ce mor si aflu ca exista o sa-l intreb personal de ce n-a fost langa noi in cele mai grele momente din viata noastra, asta daca m-ar primi evident, daca nu... Ma vede in iad, incep sa cred ca exista mai mult rau decat bine si daca raul ar fi munca diavolului. Nu m-ar deranja, aparent diavolul a fost langa mine mereu, macar el s-a deranjat sa ii pese de mine, nu ca dumnezeu... E de apreciat
Matematic vorbind, si cand vorbesti de matematica, vorbesti de siguranta, de precizie, ai trei situatii in "joc": fie Dumnezeu sa existe si sa treci prin probleme pentru ca asa a trebuit, si asta poate parea a fi o insulta, insa o vorbesc ca unul care a trecut un an si jumatate prin dureri inimaginabile care tot cresteau, si am ajuns la ziua in care am realizat ca daca inca o zi mai cresteau, a doua zi trebuia sa o termin cu viata, ca nu mai suportam, si asta cu toate ca eram foarte credincios, foarte aproape de Dumnezeu pana sa se intimple totul, insa acum, cand privesc in urma, recunosc ca e unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intimplat, e ca si injectia adminsitrata copilului, pare pentru el ceva extrem de rau, dar in timp, acel mic necaz ce pare atit de mare il scapa de altele mult mai mari (asta e cel mai adesea valabil in cazul celor ce cred, Dumnezeu ii lasa pe moment pentru a face ceva frumos in viata lor, la urma urmei perlele cele mai frumoase se zice ca se nasc in cele mai mari adincimi), fie Dumnezeu sa existe, si tu, cu toate rugaciunile si practicile crestine ce le-ai facut, sa fii ramas departe de el, pentru ca exista o piedica, ceva care se pune intre tine si el, si aceea sa fie cauza suferintelor, si, ah, cit de multe lucruri se pot pune intre noi si El!, atit de multe incit mai bine de jumatate din cei ce sunt credinciosi practicanti doar cred ca cred, dar sunt departe de Dumnezeu, insa daca Dumnezeu ar putea sa le arate direct unde e problema, le-ar spune ca un tata copilului ce vine sa ii ceara bani: "Cum ramane cu minciunica aia, cu treaba aia nefacuta sau facuta prost, cu lucrul acela de care te-ai legat atit de mult incit ai orbit fata de toate celelalte?" In 25 de ani de cand sunt credincios, m-am apropiat cit de cit de Dumnezeu, si in toti acesti ani, am descoperit ca riscul de a ma plafona, de a ramane la un anumit punct, care mai tirziu ar fi devenit un punct mort, iar eu ramineam crezind, dar departe de Dumnezeu, era foarte mare, au fost multe situatii de genul acela, la urma urmei, ai de-a face cu o relatie, si daca vrei ca El sa fie cu tine si sa te pazeasca de orice rau, trebuie sa fii foarte aproape de El, trebuie sa construiesti o relatie cu El, e ca intre oameni, unui prieten bun, cineva ii poate cere daca are nevoie 100 de lei, sau sa fie cu el undeva cand are nevoie, dar daca i-ar cere unui necunoscut, nu ar primi banii, si nici nu ar merge cu el la nevoie. Si, ultima situatie, El nu exista, si viata este ceea ce este.
Eu insa sunt sigur ca, la sfarsit, cand Il vei vedea, vei vedea si motivul, sau motivele, pentru care El n-a fost acolo cand ar fi trebuit sa fie. Dar ar fi pacat sa aflii abia atunci, cand poti sa o faci acum, doar printr-o introspectie a vietii tale, sa vezi ce e gresit acolo incit lucrurile nu au functionat. Pentru ca crestinismul de aici porneste, te uiti sa vezi ce e gresit, descoperi, rezolvi problema, si abia apoi stii ca te poti apropia de Dumnezeu incit sa fie cu tine. Insa sunt destui cei care cred ca daca doar se roaga, merg la biserica, fac fapte bune, etc, etc, e destul. Nu, nu e destul, sa fii aproape de Dumnezeu incti si El sa fie cu tine oricind, e aproape ca o arta, ca o meserie. Care se invata.
Multumesc pentru raspuns, m-ati facut sa inteleg anumite chestii.
Cu placere! Ma bucur mult daca am putut sa te ajut sa intelegi, asta e ceva pentru mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
