Lumea decăzută total făcând din ea lumea originară pe care Dumnezeu a gândit-o la început. Prin urmare, cu toate că timpul salvării poate fi diferit, tuturor oamenilor decăzuţi le este predestinată salvarea. Însă, asemenea procesului de creare a lumii, providenţa lui Dumnezeu pentru salvare – lucrarea de recreare – nu poate fi realizată într-o clipă. Ea începe dintr-un anumit punct şi treptat se extinde până când acoperă totul. Astfel, în providenţa de salvare, Dumnezeu mai întâi predestinează o persoană pentru a fi figură centrală şi apoi o cheamă la o anumită misiune.
Ce calificări trebuie să posede omul pentru a merita o astfel de chemare? Înainte de toate, figura centrală trebuie să se nască din rândul poporului ales. Apoi, chiar şi în rândul poporului ales, el trebuie să provină dintr-o descendenţă cu multe realizări bune. Printre urmaşii acestui neam deosebit, el trebuie să fie înzestrat cu caracterul necesar. Printre acei cu caracterul necesar, el trebuie să-şi dezvolte calităţile corespunzătoare de la o vârstă fragedă. În final, din rândul celor care corespund acestor calităţi, Dumnezeu îl alege mai întâi pe acel care trăieşte în timpul şi în locul cel mai potrivit pentru îndeplinirea planului Său.
Da, și? De aici de unde reiese ca e predestinat totul? Dumnezeu a ales niște oameni și i-a chemat la El, ei au acceptat și acum sunt/ au fost copiii Lui. A fost decizia lor. Scrie în Biblie ca mulți sunt chemați, puțini aleși. Mulți refuza ceea ce li se pune in față
De ce dai copy paste la articole? Crezi ca o sa stau sa citesc ceea ce ai copiat, în loc sa îți prezinți argumentele?
O ba o s-o judece. Sinucigașii merg în iad. Și nu doar sinucigașii ci și cei care își doresc moartea. Până la urmă cineva care nu iubește viata merita altceva in afară de un iad veșnic? Rușine sa le fie tuturor care nu stiu sa iubească viața. Nu stii sa o iubesti, nu o meriți.
God! Dar nu pricep, nu e vina mea că eu și încă jumate de Glob detestăm viața noastră? La fel ca ce vină avem noi că a altora e mereu mai interesantă și simțim că nouă Dumnezeu nu ne-a dat la fel? Dacă mă sinucid e clar că ajung în iad. Asta știu, dar dacă stau și trag de mine și de ea așa, și mi-o urăsc, dar totuși supraviețuiesc, printre care mă lupt să fac și bine cât pot, de ce să mă ducă tot în Iad? Acum pe bune? Păi atunci să ne sinucidem dinainte, că o trăim degeaba. Parcă acest God pe care îl descrii nu-mi place. El sigur știe tot și dacă oricum nici nu ne permite să ne sinucidem, că din frică, că poate chiar dintr-un mic ego, știe El ce știe, ne va salva și pe noi și ne va lua în Raiul Lui.
Vina ta e în felul în care percepi viața, și asta ti-o spun cu toată dragostea. Se zice că cine traieste iadul pe pamant o sa-l traiasca si dincolo, iar cine traieste raiul de aici il va trai si dincolo. Faptul că urasti viata arata ca ai o atitudine gresita fata de viață și că te chinuie proprile pretenții. Odată ce iti lasi pretentile si dorintele personale in spate si incerci sa vezi frumusetea in virtuti si lumea exterioara o sa-ti dai seama ca nu aveai motiv s-o urasti. Si eu am trecut prin asta pana am inceput sa inteleg niste lucruri. Nu trăi viața asta cu frustrare... n-o să căștigi nimic din asta. Dumnezeu te-a creat să-L cunoști și să te bucuri de El. Și când Îl vei cunoaște te vei bucura și nu vei simți nevoia de alte persoane sau obiecte sau status social sau mai știu eu ce dorinta superficial-umană. Patimile și păcatele ne înrobesc și ne provoacă scârbă față de noi și față de viață. Când te eliberezi de ele ești liberă și intelegi fericirea de a fi liber.
Cat de mincinos esti, cum au fost alegerea lor daca scrie dinainte sa se nască, când au ales ei asta Romani 8:28-30, Pavel scrie,
„Fraților, știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce-L iubesc, celor care sunt chemați după voia Lui; căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, pe aceia mai înainte i-a și hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi-născut între frați. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptat, iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a și mărit.[2]"
Dacă nu le înțelegi, nu e problema mea. Nu toți înțeleg Biblia, sa știi
E mai greu de explicat versetul ăsta și nu înțelegi, cum n ai înțeles nici măcar ce am zis pana acum, deși am spus lucruri ușoare de înțeles.
Salutare baieti va las si eu parerea mea.
Arbitrarietatea (o alta forma de expresie a virtutii JUSTITIEI) o avem.
De exemplu un árbitru are o judecata jurídica intr-un meci de fotbal. El gandeste in termeni de corect sau incorect, vede limitele naturale ale jocului si face sa domine dreptatea. Insa arbitrul/juridicul/dreptul vine pe fondul CUNOASTERII TEORICE AL LIMBAJULUI (nu a-l realismului fotbalistic/lumea faptica). El face legea pe fondul CUNOASTERII MORALE (bine, rau) si ordinea pe fondul LEGII (corect, incorect). Insa legea consista in argumentaré. Deci DREPTUL/LEGEA se fundamenteaza pe LIMBAJ (limbaj versus realitate). Insa ADEVARUL exista doar in limbaj, discurs, argumentare, rezonare, diálog. In lumea sensibila/faptica nu se gaseste adevarul pentru ca nu vorbeste. Dreptul este necesar fundamentat pe LIMBAJ. Legile lui vin pe fondul argumentarii.
Fotbalul este compus din jurídici, comentatatori, spctatori. Nu putem spune ca vedem doar fotbalul fara judecati de valoare si jurídica. Pentru ca astea sunt una. Comentatorul traieste in fotbal, insa daca nu are un árbitru in spatiu poate sa vada un meci de box.
Realismul fotbalistic este o realitate compusa din lumina (fapte), moralitate (nu trebuie sa loveasca, fure) si jurídica (árbitru corect sau incorect).
Fara árbitru (corect, incorect) spectatorii traiesc in fotbal si au judecati subiective (tin cu echipa lor). Se dezordoneaza daca eliminam morala si justitia.
CUNOASTEREA este ca o lumina iar Morala ne arata sensul, calea. Iar justitia(parte din morala) este ca o piatra pentru ca ea tot timpul este la putere si comandeaza ceea ce este corect.
Este un verset care nu am timp sa il caut care spune ca omul mediteaza la calea lui insa Dumnezeu ii conduce pasii. Deci pana la urma suntem condusi de (se cheama anima mundi) care coboara de la primul motor divin(cauza miscatoare). De aceea política si toate astea (inconstientul colectiv) regii au puterea. Asa cum este natural sa ne conducta ratiunea pentru ca nu ne pierde controlul asa este natural sa ne conduca si anima mundi (politicul, domnul, regele, arbitrul) pentru a nu se desorganiza polisul (cetatea, orasul).
Pomul cunoasterii binelui si raului se afla si pe terenul de fotbal. Acolo nu se traieste doar fotbalul ci si morala (bine, rau). Iar arbitrul imi da si rosu daca ies din normele/limitele jocului.
Dumnezeu vrea sa fie la putere. De multe ori afirma ca vrea sa fie Dumnezeul nostru. Deci vine pe fondul campaniei politice are o dorinta sa conducta. Asa cum si Ray este condus prin dezinformatie si norme de guvernul lui. Legea vine pe fondul cunoasterii, comunicarii. Sfintii ca sa cunoasca legea a trebuit mai intai sa comunice (cunoastere) cu Dumnezeu. Cunoasterea (este mana-n mana) cu calea (vointa). O arata si o mandeaza. Deci nu putem fugii de virtutea justitiei.
E pe dracu greu de inteles, dumnezeu a predestinat înainte cum la predestinat și pe iisus, care iisus a spus apoi tata, tata de ce mai parasit sau rugăciunea din grădină, era mort de frica dar nu avea de ales
Ca aia sunt predestinati sa ne conduca, asta a spus, ca trebuie sa fie asa ca moralitatea și justiția necesita asta, biblia confirmă asta
Nu era mort de frica, cum zici tu. Ce sens ar avea unui Dumnezeu sa Ii fie frica? Mai ales ca atâția oameni au murit martiri, pentru Dumnezeu, si tocmai El sa Se teamă de moarte? N are sens. Tu nu înțelegi partea elementara a Bibliei, ce sa mai zic de studiu biblic
Nu avea pe dracu )))) de asta lacrima cu sânge și spune că sa ia paharul (suferinta) de la el., ce tot minti, e clar ca era fricos
Eu ți am zis ca nu înțelegi Biblia. Nu are rost sa discutam dacă nu înțelegi nimic/ aproape nimic din ea.
Acum ai dreptate. Chiar nu am cum să nu-ți dau, mai ales că uneori am simțit și eu treaba asta ce spui tu aici. Deși am tânjit mult după ceva și totuși nu am obținut în fel și chip, am descoperit că și în lucruri mărunte sau fără acel ceva, era ok. Sau ba chiar alteori am observat treaba că după ce am obținut ceva, e happy o vreme și după apare chiar plictiseala sau obișnuința cu acel ceva și vrei altceva și chiar am realizat că orice am avea, mereu vrem altceva și altceva. Ba chiar mi-am zis și eu uneori, că dacă am alimenta treaba asta cu noul mereu și mai știu eu ce, păi ar trebui să mai construim vreo încă 5000 de alte galaxii cu alte rânduieli și nebunii ca să ne satisfacem dorințele.
Și da, cât de vicii am văzut pe propria-mi piele ce fac. Te ispitesc așa dulce și frumos la început, îl vrei din ce în ce mai mult, până chiar ajunge să ți se și facă silă de viciul ăla.
zeus24 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: