Viata e un fir de ata. Subtire, fragila, gata oricind a se rupe. De ce e asa? Poate tocmai ca sa invatam sa o pretuim. Poate tocmai ca sa intelegem cit de trecatoare sunt toate, inclusiv ea. Sau ca sa descoperim ca, dincolo de ea, dorul de viata vesnica, ascuns adinc in noi, ne indica spre o alta viata, dincolo de mormint, la care am fost chemati. Caci, daca totul se termina la mormint, de ce avem in noi acest dor, aceasta dorinta de a nu muri, de ce nu ne-am accepta soarta cu seninatate?
Creatorul nu e un zeu. Zeii nu exista. Proprietatile materiei genereaza viata care e o forma temporara de existenta a materiei. Vietuiroarele au toate viata limitata genetic si de conditiile de mediu care nu sunt constante.