De ceva timp mă confrunt cu o situație neplăcută, care mă apasă destul de des.

Și aici este vorba despre Dumnezeu.
Deși mă rog, citesc Biblia, uneori simt că Dumnezeu nu îmi ascultă rugăciunile și este foarte supărat pe mine, încât nu mă iartă, deși îi cer iertare din toată inima și regret mereu pentru greșelile ce le fac în viața de zi cu zi.

Și mai sunt momente când spre exemplu, în seara aceasta am vrut să mai citesc din Biblie, am simțit că ceva nu mă lasă și parcă nu o să aibă prea mult rost, dacă o fac.

Dar undeva, ceva îmi zice să merg pe calea pocăinței, pentru a-l sluji pe Dumnezeu, pentru tot restul vieții, dar nu știu ce să fac, deși îmi doresc și eu asta.

Acum, întrebările mele sunt :

-Care sunt etapele prin care mă pot apropia cu adevărat de Dumnezeu?
-Cum îmi dau seama că Dumnezeu într-adevăr îmi aude rugăciunile și într-adevăr, mă vede?

Mă simt destul de confuză și neputincioasă, în legătură cu lucrurile acestea, deși îmi doresc din toată inima să am o relație mai bună cu Dumnezeu.

Daca tu cauti sa devii bogata/iubita/sanatoasa prin rugaciuni: te poti ruga mult si bine, fara niciun efect. Dumnezeu nu e chelner.

Ce simti tu acum se numeste realitate.
Adica realizezi ca povestile in care vrei sa crezi sunt povesti

Credința Adevărat și Fără de negare și schimbare și de ne repetare aceleași greșeli te va apropia ia de seamă ce citești în biblie nu de negare.

Tu ești apropia mereu de el da îl negi și asta te ține departe de el repeți aceleași greșeli asta te tine departe de el nu te înveți minte și alegeri cu bună voință în greșeli nu alegeri către el cu Adevărat și nică ieri ale lumi.


Dece ția dăruit conștiența? Dece ția dăruit conștința? Dece ai conștință de sine? Dece ai rațiune? Dece ai control de sine? Dece judeci ca un om? Ca să ști cei bine și cei rău și ce greșit și bine cei Atât de greu? Și imposibil? Nui voință Adevărată nu-i credință Adevărată este negare.

El este sufletul nostru asta nu uita Niciodată. Dacă conștientizezi cel puțin cel puțin atâta ești mai aproape de el decât țiai putea da seama

Dacă o să mergi să te spovedesti si sa te impartasesti atunci o sa stii cu siguranta ca Dumnezeu te-a iertat. Daca nu mergi, de asta simti ca nu te iartă.

Întâi trebuie să îl recunoști pe Isus ca domn în viața ta și să îți pară rău de păcate și să crezi că el dea iertat și să continui o viață de pocăință

Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.
Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el."
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Este din biblie

Viața de credință este o luptă continuă cu suișuri și coborâșuri, uneori simțim o dorință puternică de a-L urma pe Dumnezeu, alteori suntem doborâți de păcat.
Vei ști că rugăciunile sunt ascultate când vei conștientiza cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, un părinte care s-a îngrijit de tot ce avea nevoie un copil în decursul vieții nu poate să îi ignore rugăciunile când acesta are nevoie de El.

Un citat din cartea Detox Sufletesc - Tukaram, care descrie foarte pertinent cum stau lucrurile cu acest "Dumnezeu":

"Ideea că Dumnezeu ar fi un despot bărbos care îți urmărește tot timpul mișcările, te pedepsește și te premiază după bunul plac este cât se poate de greșită și nocivă.
În condițiile în care omul este convins că nu are nicio putere, că destinul său a fost deja stabilit și că tot ce poate face este să spere, evident că, pentru a obține ce dorește, va recurge la rugăciune.
Adică, trăind în frică și nemulțumire, aruncă în totalitate responsabilitatea în exterior, trăind cu speranța că, la un moment dat, va răsări soarele și pe strada lui. Pentru ca soarele să apară, este necesară implicarea personală a lui Dumnezeu la care se roagă neîncetat. Atunci când vede că Dumnezeu nu reacționează, devine mai insistent, apelând la tot felul de ritualuri în speranța că îl va convinge să îi asculte rugile. Evident, el nu cunoaște ritualurile și de aceea este nevoie de ajutor specializat.
Aici intervine religia formală care și-a asumat rolul de intermediar, declarând că, doar prin slujitorii ei, rugile pot fi ascultate. Într-un cuvânt, dacă rugăciunea nu este realizată de un profesionist, nu va fi acceptată de Dumnezeu. Folosindu-se de frică și de cel mai vechi truc din lume, pe care orice bun dresor îl cunoaște – pedeapsa și recompensa – religia reușește cu mare succes să controleze încă mințile oamenilor.
Pentru ca rugăciunea să devină eficientă, au fost dezvoltate tot felul de ritualuri menite să îl înduplece pe Dumnezeu să îndeplinească cererile. Nașterea acestor reguli și ritualuri are la bază ideea că Dumnezeu este o entitate care judecă, împarte oamenii în buni și răi după faptele lor, iar dacă nu îl asculți, vei arde în focul iadului. Dacă, în schimb, vei fi cuminte și vei urma regulile, vei primi un premiu, dar nu aici, ci în rai. Mai mult, nu este singur în această întreprindere. Are sute și mii de îngeri, îngerași, sfinți, heruvimi, arhangheli, fiecare însărcinat cu ceva anume, dar, în esență, sarcina de bază rămâne supravegherea continuă a omenirii. În baza rapoartelor primite, se pare că Dumnezeu&Co. stabilesc și decid cine și cum va fi recompensat sau pedepsit.
[...] Realitatea arată că este doar manipulare grosolană, menită să îl țină pe om în întuneric în numele profitului. Biserica nu se dezminte și continuă să facă, cu la fel de multă măiestrie, ceea ce face de mii de ani: îi vinde omului promisiunea fericirii viitoare cu condiția ca acesta să fie nefericit astăzi. Astăzi, în această viață, pentru că ești un păcătos din naștere, tot ce meriți este suferința, urmând ca, într-o viață viitoare, undeva în Rai, să te poți bucura de fericire, bunăstare, liniște și pace.
Întrebarea care se naște într-o minte sănătoasă este simplă: oare de ce nu se poate întâmpla acest lucru aici, acum?
Raiul și Iadul sunt proiecțiile minții omului care, în incapacitatea de a-și asuma ceea ce se întâmplă în interiorul său, dă vina pe exterior. În loc să se întrebe de unde vine suferința și în ce mod a fost creată, preferă să arunce vina undeva în exterior, fie pe Diavol, fie pe Dumnezeu."

Nu există niciun Dumnezeu care să-ți asculte rugăciunile sau să-ți ofere îndrumare divină. În loc să te lași manipulată de aceste superstiții, concentrează-te pe realitate și acționează pentru a-ți îmbunătăți viața și relațiile tale. Nu există nicio modalitate sigură de a te apropia de un entitate inexistentă sau de a-i capta atenția.