De mult ma intreb si inca nu am aflat raspunsul la intrebarea mea,si m-am gandit sa incerc si aici pe TPU 
Care este rostul nostru in viata daca pe urma murim ajungem in pamant,dispărem intr-un final oameni ne uita suntem pentru ce trăim, ce suntem noi ca sa zic asa un "nimic" trăim cativa ani si pe urma disparem. Sufletul nostru dispare odata cu noi? Ce rost au toate momentele frumoase daca nu te poti bucura de ele pentru totdeauna? Mai exista "o a 2-a viata " acolo sus in ceruri?
Sunt asa de curioasa daca voi nu stiti sa imi raspundeti pe cine sa intreb?
Scuzati categoria nu prea ma orientez.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ăsta este un material care ar trebui refăcut dar, l-am copiat așa
Eu cred că există reîncarnare și nici nu pot admite ideea păcatului Adamic, și în pus creștinismul nu vorbește de obligația creației, iar fără creație umană = fără oameni care să facă lucruri noi și bune==nu există progres, iar eu nu pot să fiu creștin și deci nu sunt creștin, eu am ideile mele religioase ultra-originale.
În Biblia creștinilor se zice că Dumnezeul Creator a făcut o grămadă de lucruri bune.
Însă asemănarea om -Dumnezeu, nu este o asemănare de fotografie, /de poză / de formă, ci o asemănare de esență!
Dumnezeul Creator i-a hărăzit pe toți oamenii cu harul creației!
Și deci oamenii au obligația să creeze.
Din creștinism nu trebuie să iei decât ce este bun.
Eu eram în clasa a 12 a și Bogdan avea în jur de 3 ani.
El stătea la un cămin săptămânal,
că mă-sa lucra pe ture și nu putea altfel,
că puștiul stătea cu ea.
Mă-sa era ocupată,
că îi spăla și îi călca hăinuțele și mai și gătea,
și nu avea timp de el,
și nici răbdare cu el,
că punea aceiași întrebare de mai multe ori
dacă nu îi convenea răspunsul primit,
iar asta o înfuria teribil.
Atunci se apuca să îmi povestească mie,
tot ce îi trecea lui prin minte!
Punea o grămadă de întrebări,
care pe mă-sa o cam încurcau,
dar eu inventam răspunsuri,
dacă nu puteam să îi dau răspunsurile corecte,
că era prea mic, să îi răspund corect.
Îi găseam explicații plauzibile și logice,
pe care el le considera,
până la urmă corecte sau măcar relativ corecte.
El mi-a povestit, că a fost o discuție între copii,
la cămin, despre cum au apărut oamenii!
Îmi zicea, că este o fetiță proastă,
cu la el la cămin,
care zice că a fost la țară, la bunicul ei
și popa de acolo zicea cum Dumnezeu,
i-a făcut pe oameni din pământ.
Bogdan era supărat că fetița,
a putut repeta o asemenea prostie.
Bogdan s-a apucat să îmi explice,
că dacă pe oameni îi prinde o ploaie
foarte puternică și bate vântul tare,
ei răcesc tare rău, rău, rău de tot
și atunci vine nenea doctoru
și îi ia cu salvarea și ajung la spital
și le face injecții.
Dacă oamenii ar fi făcuți din pământ
și i-ar ploua foarte tare,
s-ar face noroi și asta, nu se întâmplă!
Pentru că oamenii, udați cu multă apă, nu se fac noroi, înseamnă că oamenii nu sunt făcuți din pământ.
Iar să zici că oamenii sunt făcuți din pământ,
când nu este așa, este o prostie mare,
mare, mare de tot.
El mi-a spus, că este mic
și că nu l-a cunoscut pe Dumnezeu
și că nu știe cine este ăsta, și nici cu ce se ocupă.
Bogdan la cei 3 ani ai lui,
nu știa că refuză creaționismul creștin.
De fapt, avea o gândire foarte corectă,
pentru un copil de 3 ani.
De atunci, au trecut mulți ani.
Următorul material trebuie refăcut,
în totalitate, dar și așa, este mai bun, decât nimic!
„ Religia creștină, cu falsul păcat adamic, a fost și este și acum, un mijloc de manevrare și de îndobitocire, al oamenilor, ( de anihilare a opiniilor individuale) și de ținere a acestora sub ascultarea „Cezarilor" vremelnici, --dă cezarului ce este al cezarului & întoarce și celălalt obraz, & ferice de cei săraci cu duhul etc----.
Și că pe oricare dintre ramurile sale creștinismul este o religie incorectă, o aiureală, ce trebuie combătută că Dumnezeu, de fapt, ne vrea învățând și cunoscând și cunoscători și creatori & creativi, și că a pune problema că este un păcat să vrei să cunoști, este o invenție a popilor / a castei parazitare a prelaților, care îi voiau pe oameni proști și necunoscători tocmai spre a îi putea parazita cât mai eficient, pe oameni, cu totul contrară voinței adevărate a lui Dumnezeu.
Trebuie să lămurim care este treaba cu păcatul adamic.
Câți oameni fac invenții și inovații? --(Acum au făcut un haos din acești termeni, anterior invenția era noutate absolută pe plan mondial și inovația noutate pe plan național.)---
Cei care fac invenții și inovații primesc și premii.
Toți acești oameni fac ceva creativ. Toți ăștia crează.
Câți dintre ăștia sunt creștini?
Jumătate sau mai puțini.
Toți oamenii independent de apartenența religioasă crează sau explicat altfel au fost hărăziți de Dumnezeul Creator cu capacitatea de a crea indiferent de apartenența la o religie sau alta, sau dacă sunt atei.
În rezumat Dumnezeul Creator i-a hărăzit pe toți oamenii cu „harul creației", indiferent dacă cred în vreo religie sau alta sau dacă sunt atei.
Pentru mai multe citește acest material :
" _____________( Păcatul Non Creației. ) _______________
Sunt și alte tipuri de păcate, despre care preotul nu îți va vorbii.
Mă refer la păcatul non creației, care în spate are alte serii întregi de forme de păcătuire.
Nu este nici momentul și nici locul să abordez probleme serioase privind păcatul non creației.
( Păcatul Non Creației cunoscut de foarte mulți, ar cam, lăsa muritori de foame, peste 90% din prelații, de pe planeta asta, care predică religii (incomplete), unde nici nu se vorbește explicit, despre păcatul non creației.)
Și religia trebuie înțeleasă ca ceva, care trebuie perfecționat și îmbunătățit mereu / în permanență, în funcție de nivelul de cunoaștere al Omenirii.
Toți oamenii independent de religia în care cred, au fost hărăziți de Creator cu „harul creației".
Evident că nu de idiot ce, este Creatorul i-a hărăzit, pe oameni cu harul Creației.
Ci pentru că oamenii trebuie să creeze, fiecare după puterile și capacitățile sale.
Extinzând raționamentul cu Creatorul ne idiot, putem pune problema obligației oamenilor de a crea și chiar despre păcatul non creației.
Pentru că fiecare om are datoria și obligația creației.
Deci ca după puterile sale să pună cărămiduțele lui la edificiul abstract de cunoaștere, progres și prosperitate al omenirii.
Ai obligația / datoria creație, ai obligația ( încă nescrisă în cărțile religioase, ale religiilor incomplete,) de a așeza cărămiduțele tale, după puterile tale individuale, la maiestosul edificiu abstract, dar necesar, cel de prosperitate și progres al Umanității.
Dacă careva ți-ar fi predicat din evanghelia creației, ( care nu apare ca evanghelie explicită în nici o religie incompletă ), ai fi înțeles că ai obligația creației.
Deci ai datoria să trăiești, să înveți permanent și pe parcursul vieții tale să pui și tu, după puterile tale, cărămiduțele tale, la edificiul abstract de progres și de prosperitate al Omenirii.
Că nu de cretin, ce este, Dumnezeul Creator, te-a hărăzit și pe tine, cu harul creației, așa cum a hărăzit, pe toți oamenii indiferent că sunt creștini, necreștini, sau atei, cu harul creației, și cu capacitatea de a crea.
Nu ai știut, că ai obligația / datoria creației, dar acum știi!
Ăsta este rostu vieții tale, să creezi pentru a așeza și tu cărămiduțele tale, după puterile și după capacitatea ta, la impozantul edificiu de cunoaștere, creație, progres și prosperitate al Umanității.
Asta este calea cea adevărată, ăsta este drumul de urmat, în rest nu sunt decât vorbe.
Te-am ajutat, prin ceia că ți-am indicat drumul pe care TU trebuie să mergi, ți-am indicat și motivația de a trăii.
Păcatul non creației este un păcat grav.
Caută să nu păcătuiești, prin non creație.
Sunt evident și multe alte păcate, despre care se mai vorbește în / prin diverse religii.
A păcătui înseamnă de fapt, / în realitate, a face rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a ce are suflet.
Chestia drăguță este că și ne viul are suflet.
Dacă acceptăm că și ne viul are suflet, aspectele legate de ecologie și de valorificarea energiilor neconvenționale capătă niște valențe filozofico- religioase teribil de interesante, în acest context.
Și evident o altă justificare și ar necesita o altă abordare la nivelul gândurilor acțiunilor și non acțiunilor umane.
O dovadă concludentă a faptului că ne viul are suflet este memoria apei.
Caută pe net despre memoria apei!
Ar fi cam aiurea să afirmi că apa este vie și este o ființă, dar apa are memorie... și în context putem vorbi deci și despre sufletul ne viului.
Merită să vezi neapărat cu ochii tăi filmele astea :
http://www.youtube.com/watch?v=cmp6MgrPb24
http://www.youtube.com/watch?v=cxROTKBW4hU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=e8d-RbtD0uU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ElFJLKG22nE&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TBB6V8Vhbkg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=o4XuNSZ1tZA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TURwuGkaFTU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TSPjlhT0yEM&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=FxtvBs4KNrI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=9RkwWJCyFYE&feature=related
Sunt și altele dar mai mici.
Într-un asemenea context, ecologia capătă dimensiuni religioase foarte clare, iar ecologia devine astfel o componentă esențială a filozofiilor religioase ADEVĂRATE.
Faptul că apa funcționează aproape ca o vietate, este cu mult mai adevărat, decât multă maculatură legată, de diverse religii ==biblie, coran, talmud, șamd ==care acum au acum încă, adepți.
Nu trebuie să ardem aiurea combustibilii fosili ci numai să îi chimizăm, și trebuie să ne ocupăm, noi oamenii, foarte serios de valorificarea energiilor neconvenționale, deci fără să stricăm natura.
Ideea este că trebuie să demonstrăm / să probăm iubire pentru tot ce are suflet.
Caută să nu păcătuiești în general.
Că păcatele nu au iertare.
Sunt și religii mincinoase, care vorbesc despre iertarea păcatelor.
( Nu există burete pentru șters /spălat păcatele/radieră pentru șters păcatele.
Păcatele pot fi contrabalansate parțial, cu fapte și gânduri „ suplimentar voluntar bune". )
Iar păcatele tale vor atârna ca niște pietre de moară în toate planurile existențiale, prin care va trece sufletul (și spiritul ) tău, în existențele tale ulterioare.
Tot păcatele tale vor implica / vor genera o predestinare mizerabilă, în toate existențele tale ulterioare, cu trup material.
Păcatul non creației, este o formă particulară de păcătuire, specifică numai ființelor, care au fost hărăzite / dăruite/ cadorisite de Dumnezeul Creator cu capacitatea de a crea.
Nu am spus că trebuie să faci neapărat, statui ca Michelangelo, picturi ca Rafael sau ca Leonardo sau lucruri de astea, cu totul ieșite din comun.
Am spus numai de cărămiduțele tale, după puterile și capacitățile tale.
Dacă vei lucra într-un domeniu tehnic sau științific și vei face o descoperire epocală cu atât mai bine.
După ce vei face asta, vei putea spune spune : „astea sunt cărămiduțele, puse de mine ", și vei avea o mulțumire a ceva bine făcut.
Dumnezeu vine de la latinescul Dominus Deus /
/ Șeful/stăpânul zeilor.
Am voie să îi spun, despre o Divinitate de Ordin Suprem al Întregului Univers?
Aceasta în condițiile în care am definit, ca fiind Univers suma a tot cea ce există.
În aceste condiții cea ce alții denumesc Universuri capătă denumirea de porțiuni, zone de Univers.
Sub aspect terminologic nu mai putem să mai vorbim de universuri paralele ci vorbim de zone de univers în care au loc fenomene similare.
Nu mai vorbim de expansiunea universului ci de modificări de poziție relativă a unor ansambluri de corpuri, în cadrul aceluiași univers etc. ////
Cred că a apus epoca filozofiilor religioase statice, declarate mincinos, că sunt de sorginte divinică, în favoarea filozofiilor religioase dinamice, permanent perfectibile, //care trebuie îmbunătățite mereu,// permanent, în funcție de gradul de cunoaștere al Umanității.
///// Ideea este să nu păcătuiești la modul general și să nu păcătuiești în particular cu Păcatul Non Creație, că în măreția sa Creatorul, (în speță Divinitatea de Ordin Suprem al Universului,) i-a hărăzit pe toți oamenii, independent de apartenența la o religie sau alta, sau non apartenența la o religie sau alta,
( că și ateism-ele sunt tot ca niște religii, dar cu panteon divinic vid (= zero zeități bune ) și simultan cu panteon malefic vid (= zero zeități rele )
)
cu cu harul creației.
Și nu a făcut-o de prost ce este!
Îți recomand să citești Istoria credințelor și ideilor religioase carte în trei volume de Mircea Eliade și "Filozofia esoterica a Indiei " Autor: CHATTERJI C. J. (Format: 13 x 20 cm număr de pagini: 144 )
Poate misiunea ta, sau rolul tău pe acest Pământ, ar putea să fie, să pui și tu cărămiduțele tale, la imensul edificiu imaterial, de prosperitate, progres și cunoaștere al Umanității!
Ce a ce ți-am spus eu : să creezi, să nu păcătuiești și să dovedești iubire sunt corecte și în situația limită de panteon divinic vid & simultan de panteon malefic vid.
Deci chiar dacă nu există nici un fel de Dumnezeu, astea rămân valabile oricum."
Nu este un material foarte bine elaborat, dar nici nu este foarte prost scris.
A vorbii de păcatul " de a vrea să cunoști" este ceva împotriva voinței reale a Creatorului!
Asta cu falsul păcatul Adamic, păcatul dorinței de a vrea să cunoști, este o minciună tipică castei parazitare a prelaților, care îi voiau pe oameni proști și necunoscători tocmai spre a îi putea parazita cât mai eficient, pe oameni.
În consecință nu există la modul real, nici un fel de păcat adamic, asta fiind o mare minciună inventată de prelați că Dumnezeu ne vrea învățând, cunoscând și creatori, că altfel nu hărăzea specia oameni cu capacitatea de a creea.
În consecință ca membru al speciei oameni, trebuie să păcătuiești cât mai puțin, să demonstrezi / probezi iubire față de cea ce are suflet, și să creezi -- existând etapele învățare, cunoaștere și creație---.
Din creștinism trebuie reținut numai ce este bun : că nu trebuie să furi, că nu trebuie să omori, etc,."
În acest material se face precizarea că :
„ A păcătui înseamnă de fapt,/ în realitate, a face rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a ce are suflet."
Răspunde
Răspunde 
Citeste cate ceva despre buddhism,sau alte doctrine care accepta reincarnarea.
Cand moare corpul fizic,"sufletul" care este alcatuit din mai multe parti, se reincarneaza pana cand atinge perfectiunea, doar asa se poate intoarce "acasa".
Viata este o oportunitate pentru a avansa din punct de vedere spiritual.
Daca iti vei da seama mai repede de acest lucru, vei avea mai putin de suferit.
Cauza suferintei este ignoranta.
Sufletul incearca prin toate metodele sa-ti deschida ochii si sa-si ceara drepturile, chiar cu riscul de a te răni fizic sau psihic.
Acum depinde si unde te afli pe scara evolutiei spirituale.
Cei care se afla la primele reincarnari ca oameni au indatoriri mai usoare dar pe masura ce avansam cerintele cresc.
De aceea se spune sa nu judecam pe nimeni.
Unul poate abia a aterizat din regnul animal(il recunosti repede), iar altul poate are sute de vieti ca om.
Se spune ca privirea si experienta spirituala reusim sa le mostenim de la o viata la alta.
Unii isi mai aduc aminte cate ceva din vietile trecute, dar nu este esential.
Chiar daca suntem tentati sa afirmam ca unii traiesc degeaba, nu este chiar asa.
Trebuie sa accepti ideea ca in proportie de 99% esti doar un accident, farar un scop universal.
Este o şansă şi o onoare incredibilă că eşti în viaţă şi ar fi bine s-o preţuieşti şi să te bucuri de ea (mulţi spermatozoizi nu o au).
http://youtu.be/8g4d-rnhuSg
Nimeni nu stie ce urmeaza dupa moarte, iar Dumnezeu nu e donator de sens al vietii. In mod obiectiv, universal, viata nu are sens. Poate avea sens pentru tine, dar nu e obligatoriu sa corespunda cu ce sens are pentru altii. Google absurdism sau citeste-i pe Sartre si Camus.
Scopul vietii a fost ca oamenii sa traiasca vesnic pe un pamant paradiziac, dar din cauza ca primii oameni au pacatuit, azi nu e un paradis.Dar Dumnezeu nu si-a schimbat scopul, in curand el va aduce sfarsitul acestui sistem rau, iar cei buni vor avea perspectiva de a trai vesnic pe pamant alaturi de cei dragi.Psalmi37:9-11,29,Isaia65:20-25,Apocalipsa21:3,5,Matei5:5
Viata nu are nici un scop, de aceea lumea inventeaza atatea. Odata mort, esti mort, nu mai exista viata pentru tine. E o intamplare ca exista lumea, e o intamplare ca te-ai nascut, e o intamplare ca gandesti, ca simti, toate astea sunt de la creier, iar el o sa moara la un moment dat.
Poate ca rostul este doar sa evoluam ca specie si sa constituim partea cerebrala a universului. Dar nu cumva scopul a ceva trebuie cautat chiar in originea lucrului respectiv?
Nici ala, pentru ca la un moment dat tot ce e viu o sa moara. Cica pe Marte nu putem merge pentru ca este nu stiu ce element chimic care ar fi daunator oamenilor, Venus e prea fierbinte, nu vad cum am putea crea atmosfera ca apoi sa se raceasca, Saturn e departe, si oricum, lunile ei sunt mici pentru cati o sa fim peste cativa ani, multi, si mult mai multi ani Soarele o sa se mareasca, si o sa prajeasca mare parte din sistemul nostru stelar, apoi o sa se stinga, sau poate o sa fie cum a zis Einstein, si sunt de acord, "I know not with what weapons World War 3 will be fought, but World War 4 will be fought with sticks and stones.", si o luam de la capat.
Universul a aparut din intamplare, noi la fel, intamplarea nu are scop. 
Nu-i adevarat :-) Nimic nu e intâmplător!
Cand eram mic am vazut niste mici documentare despre posibile viitoare explorari spatiale si despre soarta universului, cred ca erau la Teleenciclopedia, si mi-am pus exact aceasta intrebare - ce rost mai au toate? Apoi, pe la inceputul liceului, am citit Scrisoarea I a lui Eminescu. Din nou, aceeasi intrebare. Dar acum mi se pare gresit sa crezi ca nu exista scop daca el nu este unul final. Poate ca nu suntem decat o secventa, de ce trebuie sa ne punem pe noi in centrul universului? Cert este ca exista o forta, exista ceva care a dorit dintotdeauna ca noi sa existam, noi sau fiinte inteligente, nu neaparat noi. Le-a dat o sansa ori de cate ori a fost posibil. Chiar si materia anorganica are in ea conceptul de evolutie. Toate moleculele si toate structurile moleculare tind catre ceva. Deci de ce materia tinde catre ceva, tinde sa se transforme dupa o logica? Ar putea sa ramana o masa amorfa, niste conglomerate. Iar noi, oamenii, probabil ca nu ne putem da seama carui scop servim, la fel cum nici subansamblurile noastre nuprea reusesc sa-si dea seama ce planuri avem noi. Pentru noi si pentru ele nu ramane decat realitatea obiectiva - existam.
Tocmai, nu suntem centrul Universului*, si nu exista nici o forta care a dorit ca noi sa existam, asa e natura, se adapteaza. E o intamplare ca suntem "inteligenti", creierul pur si simplu s-a adaptat. De ce au inceput oamenii sa traiasca in grupuri? Pentru ca au observat ca e bine. De ce au inceput sa isi faca arme? Pentru ca au observat ca ceva ascutit inteapa sau taie, deci le-ar fi si lor de folos, si tot asa. Animalele fac la fel, traiesc in grupuri si se folosesc de anumite obiecte pentru a-si procura hrana (ai vazut cum sparg maimutele nucile folosind pietre?), e doar evolutie, adica adaptare, aparare chiar. Chiar si plantele s-au adaptat in sensul asta (aparare), au spini, unele sunt otravitoare, unele chiar fatale. Uite un exemplu din zilele noastre: stiind ca ai informatia tot timpul la indemana, creierul nu mai retine cat retinea inainte sa ai pc din ce citeai, s-a adaptat, si a facut asta intr-un timp atat de scurt, specia noastra exista de multicel timp, a avut timp sa evolueze. Ceva tinde spre altceva fara a avea asta in adn, cand ii este schimbat mediul, iar, adaptare.
*http://www.youtube.com/watch?v=08LBltePDZw alea fiind galaxii (pentru cine nu s-a prins)
Bine, ce sa mai zic, siguranta cu care o spui ma dezarmeaza.
Basme.
"De când murim şi până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului şi se hotărăşte de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu, pentru drepţi şi pentru păcătoşi." De unde stie nenea ca e asa? (un preot pe care ortodocsii il tin de sfant a zis)
Nu scrie nicaieri, si si daca ar scrie, biblia e scrisa de oameni fara "insuflarea" duhului sfant.
Vezi? de asta apar zei, pentru ca oamenii nu pot accepta ca nu au nici un scop, ca sunt ca oricare alta forma de viata, ce jigniti se simt unii cand le spui ca oamenii sunt animale...
Oamenii ne uita, dar Dumnezeu nu uita nimic din ce am facut. Bucuriile eterne o sa fie acelea de dupa moarte, care nu este altceva decat despartirea sufletului de corp si cei dragi pe care o sa-i revedem sus.
Omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, deci trebuie sa ne asemanam cu El
Sensul, scopul, telul sunt doar notiuni pe care le folosim pentru a umple spatiul dintre nastere si moarte.
Nu cred in "viata de apoi", nu ma amagesc cu sintagma " totul este pentru un motiv" ci ma accept situatia reala, ma nasc, traiesc, mor. Ma bucur de momentele fericite si ma impac cu cele mai grele, fiindca stiu ca dupa ce voi muri nu voi mai avea parte de ele.
Nu exista viata dupa moarte, daca gasesc sensul vietii deceniul asta o sa-l impartasesc cu tine. Tot ce am aflat pana acum e ca viata e facuta ca sa te distrezi.
Exista o teorie, conform careia nimic nu este special. Deci suntem doar praf stelar la mana a doua.
Salut. Aici poţi vedea ce spune Biblia despre întrebarea ta: http://www.jw.org/ro/invataturi-biblice/intrebari/sensul-vietii/
Dacă vei dori şi alte detalii sunt bucuros să discut pe această temă.
Cele bune!
O sa incep prin a-ti raspunde la intrebari pe care nu le-ai pus si poate o sa te deranjeze 
In primul rand viata este un dar gratuit.
Iar in al doilea rand viata este si cel mai scump dar.
Oare sa continui?
De multa vreme te tot intrebi si te gandesti dar cum de n-ai observat asta?
Cat despre:
"Sunt asa de curioasa daca voi nu stiti sa imi raspundeti pe cine sa intreb?" Vezi? Daca viata nu ar fi fost gratuita atunci te-as mai intelege; ca ai face niste calcule ca sa vezi daca merita, dar asa : Nu-i de ajuns ca traiesti? acuma mai ai si pretentii?
"Care este rostul nostru in viata daca pe urma murim ajungem in pamant..."
Viata ta nu ar avea niciun rost daca n-ai avea si minte in cap. Acuma ca ai minte in cap si te poti griji singuta, tot nu ii bine? Practic mintea ar fi mai valoroasa ca viata dar si mintea ta tot gratuita a fost. Mintea este creatoare, gandesti ce vrei, iti imaginezi ce vrei, hotarasti ce vrei. Iar daca altcineva vrea sa te oblige sa iei anumite hotarari mai intai trebuie sa te sperie.
" Sufletul nostru dispare odata cu noi?" Sufletul nostru dispare odata cu noi?" Vezi? Cineva te-a speriat cum ca ai fi mica si habarnista; adevarul este ca nimeni nu stie raspunsul la aceasta intrebare ci toti cred: ori ca da, ori ca ba. Toti si-au format o parere in functie de informatiile pe care le-au aflat si in functie de socotelile si cugetarile pe care le-au facut. Tie nu iti foloseste la nimic parerea noastra. Tu ai nevoie de trairile si de motivele care ne-au facut sa ne formam o opinie sau sa ne-o schimbam. Deci nu ai nici un motiv sa presupui ca toti de aici au detinut toate informatiile necesare, au facut cele mai perfecte socoteli, au fost intotdeauna perfect motivati. Si tu ai minte. De ce deductiile tale nu ar fi mai bune ca ale celorlalti?
"Mai exista "o a 2-a viata " acolo sus in ceruri?" Păi si daca exista tu acolo sus nu ai avea ce cauta pentru ca tu nici aici nu iti folosesti mintea, acolo sus cine ar pierde vremea sa tot gandeasca in locul tau?
Ai vrea tu sa ma ajit dar... ma tem ca am sa te dezamagesc. Adevarul este ca ma confunzi cu cei din jurul tau sau cu cei din imaginatia ta.
"era doar o intrebare"... Corect. Era intrebarea aia. Aia "de demult", nu oricare... daca ne luam "doar" dupa inroducere. Daca analizam cuprinsul, as zice ca stai rau cu numaratu': acolo sunt 5 intrebari si vreo 4 semne de intrebare. Te grabeste cineva sa-mi raspunzi? Sau intentionat imi dai raspunsuri gresite?
Oricum, se pare ca raspunsul meu te-a "pălit" putin. Interesant ca mie mi-ai dat primul reply, iar in celelalte reply-uri esti foarte diferita, esti foarte tranșantă. Parca cineva a intrebat si altcineva a dat replyurile...
O intrebare: Cum a aflat autorul cartii despre "DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE "? Si el a reanviat singur dupa ce a murit? Autorul acestei cartii a drumului... ti se pare mai important ca Iisus, de ii faci reclama?
Rostul ti l faci tu dar cand spui ca mori si ajungi in pamant si asta tot imi pari cam egoista, tu esti una cu universul esti parte componenta si cand vei muri te vei transforma energia ta va fi redistribuita in pamant sau daca esti incinerata in aer---http://www.youtube.com/watch?v=jyjNXdEGjO4
Iar ceea ce zici ca nimeni nu te va tine minte e o absurditate,nu stiu daca tu ai pe cineva in familie care a murit,tu ii tii minte pe ei,faptele lor,interactiunea cu tine ti au influentat viata, ideile unor omani care au disparut au schimbat lumea...
Sufletul nu exista, acele sunt emotiile tale procesate de catre creier, raspunsul il vei gasi in adevar, in tine...
Poti sa te duci la Biserica, apoi intreaba-l pe popa/parinte daca mai exista o adoua viata in cerurui : rai/iad el stie! Si numai Bunul Dumnezeu!
Nu vom afla niciodata raspunsul dar presimt ca ne asteapta ceva minunat acolo.
S-ar putea să existe o lume paralelă în care ne vom integra ca entitate spirituală după moartea carcasei, s-ar putea să nu mai fie nimic. Conștiința cu toate amintirile, trăirile etc. ar putea continua să existe sau nu. Nu există dovezi care să afirme/infirme o existență a noastră dincolo de moartea trupului fizic. Eu tind să cred totuși că energia nu moare niciodată ci ia alte forme în acest univers.
Știi cum se zice „om trăi și om vedea"....sau poate nu...
~Buna scumpa mea, pe tine nu ar trebui sa te preocupe la varsta ta tot felul de intrebari, stai linistita si nu te mai gandi la asa ceva.Traiesteti viata si nu te mai gandi la tot felul de intrebari, raspunsuri ca daca nici tu nu stii inseamna ca nici noi nu stim, bineinteles fiecare isi da cu parerea.Conteaza ca traiesti, si distreaza-te in tot acest timp si gandeste-te ca apoi sa nu fie prea tarziu, ca deodata ce trec nu mai poti sa le intorci inapoi oricat ai vrea sau ti-ai dori! Eu iti doresc mult succes~!
Ce erai inainte de a te naste, de a fi conceput? Erai doar o idee in gandul viitorilor tai parinti.
Rostul nostu in viata la fel ca si al orcarui animal de pe pamant este sa vietuim sau supravietuim si sa ne inmultim, pentru a ne transmite genele mai departe. Evolutia si dezvoltarea creierului uman ne-a ajutat sa cunoastem planeta pamant si universul, sa inventam unelte si tehnologie care sa ne usureze viata, dar in acelasi timp a creat o teama mai mare fata de moarte si suferinta decat la restul animalelor. Datorita acestor stari de neliniste au aparut religiile.Credinta intr-o lume mai buna si viata eterma incearca sa linisteasca teama de necunoscut.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
