Salut
Dovezile indică că la baza obiceiurilor de Crăciun stau unele sărbători romane ce se ţineau la sfârşitul anului, în preajma solstiţiului de iarnă din emisfera nordică. Între aceste sărbători se numărau Saturnaliile, organizate în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii, dar şi cele în cinstea a doi zei-soare, zeul roman Sol şi zeul persan Mithra. Zilele de naştere ale ambilor zei erau celebrate pe 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă după calendarul iulian.
Aceste sărbători păgâne au fost „creştinate" în anul 350, când papa Iuliu I a declarat data de 25 decembrie ziua naşterii lui Cristos. „Naşterea Domnului a absorbit treptat şi în cele din urmă a înlocuit toate celelalte rituri asociate solstiţiului", menţionează Encyclopedia of Religion. „Simbolul soarelui a început să fie tot mai des folosit pentru a-l înfăţişa pe înviatul Cristos (numit şi Sol Invictus), iar vechiul disc solar. . . a devenit nimbul sfinţilor creştini."
O seară bună!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Origini păgânde, ca majoritatea obiceiurilor creștine...ori de origine păgână ori superstiții create în timp.
Răspunde
Din evolutie. (de la paganism la crestinism).
Dar obiceiurile ateiste de a petrece, de unde provin? Sau de a se bucura la unele evenimente familiale, sau cu prieteni, colegi?
Depinde la ce obiceiuri te referi, pentru ca unele sunt necrestine si nu au fost infiate niciodata de crestinism. Au supravietuit doar in folclorul popular...
Depinde la care te referi...
Si cele crestine? (un singur raspuns daca se poate)
Răspunde Ca de exemplu? (pentru ca sunt mai multe aspecte asociate cu diverse semnificatii, iar dintre acestea, multe nici nu au pretentia de a fi considerate crestine. De catre nimeni...)
Nu stiu, spune-mi tu, ca de asta intreb.
"18 Decembrie 2013 18:51
milan9 a răspuns:
Depinde la ce obiceiuri te referi, pentru ca unele sunt necrestine si nu au fost infiate niciodata de crestinism. Au supravietuit doar in folclorul popular...
Depinde la care te referi...", deci, care sunt cele crestine?
Colindele- sunt cantari cu mesaj crestin, cu referire directa la Nasterea Domnului.
Colindatorii urmeaza exemplul crestin al celor care au venit sa-L vada pe Pruncul sfant in Betleem.
Ntz ntz ntz, colinde au existat inainte sa se nasca Iisus, nu erau crestinesti, dar existau, deci, crestinii au imprumutat ideea. Mai incearca. 
Da ia zi-mi te rog, mersul pe jos cine l-a inventat? Hai că nu ştii... 
Nu despre asta e discutia, ci despre faptul ca eu nu stiu sa aiba crestinismul ceva original. 
Nu ai idee câte metode de tortură au fost inventate de creștini, deci au chestii originale, fii sigură.
Unele aspecte care ţineau de cultura veche, păgână, precum vechi sărbători din anumite momente ale anului (de ex. data solstiţiului) au fost doar ACOPERITE de evenimente cu semnificaţie creştină, PENTRU CA CELE PAGANE SA DISPARA!
Deci important este că nu "s-au împrumutat" nici "elemente străine de creştinism (păgâne) şi nici măcar "semnificaţii"...
Ceea ce s-a intamplat insa cu folclorul popular asta nu face obiectul categoriei "religie", ci eventual al categoriei "arta si cultura"...
"Înlocuire" nu înseamnă "împrumut"! Cele vechi pre-crestine au fost înlocuite cu Revelaţia lui Dumnezeu care venea să explice ceea ce oamenii doar puteau intui".
Au fost perioade in care singura modalitate pentru pentru eliminarea elementelor şi semnificaţiilor păgâne o reprezenta inlocuirea lor (pentru a disparea total vechile semnificatii necrestine)!
Era singurul mod de a dispărea anumite forme de păgânism din conştiinţa acelor popoare care au îmbrăţişat creştinismul. Altfel, ar fi supravieţuit şi coabitat până astăzi.
Denumirea populară "Craciun" poate fi foarte bine evitata. Poate fi folosita mai mult la studiul elementelor ce tin de folclor!
Denumirea oficiala si lipsita de confuzii a Bisericii este "Naşterea Domnului"!
Pomul de iarnă este un elemnet de,, design", un element neutru. Nu este obiect de cult si nu i se pretind semnificatii speciale. Face parte din decor
Semnifică inclusiv participarea întregii naturi la bucuria Naşterea Domnului.
Denumirea şi referirile la "stea" au doar semnificaţie simbolică şi fac referire la steaua BIBLICĂ ce a condus pe cei trei magi până la ieslea din Betleemul Iudeii.
Colindele?
Colindele - sunt cantari cu mesaj crestin, cu referire directa la Nasterea Domnului.
Colindatorii urmeaza exemplul crestin al celor care au venit sa-L vada pe Pruncul sfant in Betleem.
Nu trebuie scăpat din vedere faptul că unele obiceiuri nu au nici o valoare crestină, nu au fost NICIODATĂ ÎNFIATE de Biserică si nu au nici semnificatie creştină. Este cazul obiceiurilor POPULARE, a celor ce tin de FOLCLOR: mersul cu ursul, cu capra, măstile populare, ş.a.
Nu trebuie să surprindă pe nimeni faptul că ele nu au dispărut. Simplu Biserica nu şi-a propus să elimine inchizitorial, cu forţa, elemente ce tin de cultura populara. NU conţin elemente păgâne (venerare de zei sau ceva asemănător), fac parte doar dintr-o cultură inofensivă transmisă în popor.
Tot la fel, în limba engleză denumirile pentru zilele săptămânii sunt nume ale ZEITĂŢILOR SCANDINAVE, iar în latină şi română sunt nume ale zeităţilor din PANTEONUL ROMAN! Şi lunile anului la fel... "Deyamorsate" de pericolul lor păgân, acele denumiri nu au mai reprezentat nici un pericol şi au rămas păstrate în continuare.
Deși sunt interesante punctele alea, lipsesc niște chestii. Bun, știu că au fost mai multe sărbători păgâne în acea perioadă, dar eu prefer să privesc spre nord.
Încă o chestie interesantă e că în suedeză, Moș Crăciun e numit "tomte", care e altă creatură mitologică. Apoi, Moș Crăciun are elfi care-l ajută, elfii iarăși fac parte din mitologia germanică.
Părerea mea e că, Crăciunul are mai multe în comun cu tradițiile nordice decât cu cele ale imperiului roman. Singurele creaturi care lipsesc sunt trollii. 
Da, pana la urma si impodobitul bradului s-ar putea sa fie un obicei nordic. Ar fi interesant de vazut ce obiceiuri de craciun aveau primii crestini, inainte de raspandirea crestinismului spre regiunile mai nordice. De exemplu traditia cu Mos Craciun se trage de la Sfantul Nicolae, care a trait in Turcia de azi (pe vremea aceea Imperiul Bizantin), si, probabil pe masura ce religia crestina a avansat spre nord, ea s-a adaptat si a preluat unele obiceiuri pagane locale, cum ar fi "tomte". Pentru suedezi (sau alti nordici) era mult mai usor de inteles cine a fost acest Sf Nicolae daca se facea o asemanare cu zeii sau creaturile lor mitologice. Si practic, asa s-a "nascut" Mos Craciun, cel nordic, alb, cu barba alba, ajutat de elfi si cu o sanie trasa de reni. Caracterul nordic al sarbatorii se observa si din asocierea ei cu iarna si zapada. Cu totii stim ca in zona mediterana iernile sunt cam moi, deci nu s-ar prea potrivi, pe cand in nordul Europei e alta poveste.
Mos Craciun provine dintr-o legenda, unde spune ca Doamna Craciun a primit-o pe Maria Magdalena in iesle ca sa-l nasca pe Iisus.
Mos Craciun se spune ca era sotul ei care dadea cadouri copiilor in in aceasta perioada a anului de fericit ce era ca in grajdul sau s-a nascut o legenda.
CU NUMAI trei zile înainte de Crăciunul din anul 1993, papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut că sărbătoarea Crăciunului nu îşi are originea în Biblie. În legătură cu data de 25 decembrie, papa a declarat următoarele: „În antichitatea păgână, ziua de naştere a «Soarelui de Neînvins» era sărbătorită la acea dată pentru a coincide cu solstiţiul de iarnă". Aşadar, cum a apărut Crăciunul? Papa a spus în continuare: „Creştinilor li s-a părut logic şi normal să înlocuiască acea sărbătoare cu celebrarea singurului şi adevăratului Soare, Isus Cristos".
O VECHE credinţă orientală aminteşte de Moş Crăciun. Aceasta este credinţa coreeană în cel numit Chowangshin, iar o credinţă asemănătoare poate fi găsită la unii chinezi şi japonezi.
Chowangshin era considerat un zeu care răspundea de bucătărie, un zeu al focului ce avea legătură cu cultul coreean al focului practicat în antichitate. (În trecut, coreenii cărau cu grijă cărbuni aprinşi, fiind atenţi ca aceştia să nu se stingă niciodată.) Despre acest zeu se credea că veghea asupra conduitei membrilor familiei pe parcursul unui an, după care se urca la cer prin soba de la bucătărie şi apoi prin horn.
După cum se presupune, Chowangshin îl informa pe regele cerurilor la data de 23 a lunii lunare decembrie. El era aşteptat să se întoarcă la sfârşitul anului prin horn şi prin sobă, aducând recompense şi pedepse în funcţie de conduita fiecăruia. În ziua întoarcerii sale, membrii familiei trebuiau să aprindă lumânări în bucătărie şi în alte încăperi din casă. Picturi ale acestui zeu al bucătăriei scot în evidenţă o altă asemănare cu Moş Crăciun — el era pictat în roşu! Se obişnuia ca nurorile să facă fiecare câte o pereche de şosete tradiţionale coreene şi, când era solstiţiul de iarnă, să o dea soacrelor. Se spune că acest lucru simboliza dorinţa nurorii ca soacra să aibă o viaţă lungă, întrucât, după acea dată, ziua creştea.
Nu remarcaţi unele asemănări între lucrurile menţionate mai sus şi Crăciun? Istoria lor şi obiceiurile legate de ele sunt asemănătoare: hornul, lumânările, cadourile, şosetele, moşul în haine roşii şi data sărbătorii. Totuşi, doar aceste asemănări nu explică motivul pentru care Crăciunul a fost acceptat cu uşurinţă în Coreea. Credinţa în Chowangshin a fost aproape total umbrită când Crăciunul a fost introdus pentru prima oară în Coreea. De fapt, majoritatea coreenilor de azi nu ştiu că a existat vreodată o astfel de credinţă.
Iată ce se spune într-o enciclopedie: „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ţine la 25 decembrie este destul de obscur, dar în general se crede că această zi a fost aleasă ca să coincidă cu sărbătorile păgâne care se ţineau în preajma solstiţiului de iarnă, când zilele încep să crească, pentru a se celebra «renaşterea soarelui»... Saturnaliile romane (o sărbătoare dedicată lui Saturn, zeul agriculturii, şi forţei reînnoite a soarelui) se ţineau tot în acea perioadă şi se consideră că unele obiceiuri de Crăciun îşi au rădăcinile în această sărbătoare păgână antică". — The Encyclopedia Americana (1977), vol. VI, p. 666.
O altă lucrare declară: „Data naşterii lui Cristos nu se cunoaşte. Evangheliile nu indică nici ziua, nici luna... Potrivit ipotezei lui H. Usener. . ., care este acceptată în prezent de cei mai mulţi erudiţi, data naşterii lui Cristos a fost fixată la solstiţiul de iarnă (25 decembrie în calendarul iulian, 6 ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele îşi începe drumul înapoi spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua naşterii soarelui invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare drept principalul zeu protector al imperiului şi i-a dedicat un templu în Campus Martius. Crăciunul a luat fiinţă într-un timp când cultul soarelui era deosebit de înfloritor la Roma". — New Catholic Encyclopedia (1967), vol. III, p. 656.
Cine îl cunoaşte şi îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu respinge practicile care îi onorează pe dumnezeii falşi sau promovează falsitatea.
Obiceiurile de Craciun fac parte din Sfanta Traditie.Ele au fost pastrate de Biserica din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre doar ca nu au fost consemnate in Sfanta Scriptura(Biblia)!
De fapt obiceiurile de Crăciun au origine păgână. Știam câteva chestii care mi s-au părut ciudate. În suedeză, Crăciunul e numit "Jul", ceea ce m-a pus pe cărarea corectă, Crăciunul provine din acea sărbătoare păgână.
Nu se știe când s-a născut Isus, a fost pus pe 25 decembrie ca să coincidă cu alte sărbători păgâne, asta o știam demult.
Aveam de la început o bănuială că are legătură cu tradiții germanice, cu Moș Crăciun din Laponia, brad împodobit, reni, etc.
Totuși, aș vrea să mai găsesc niște informații corecte, dacă se poate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
