Biblia ne sfătuiește să ne ferim de "certurile de cuvinte"; mai concret, de ceea ce nu duce la zidire sufletească, la credința în Dumnezeu.
Dumnezeu nu Se descoperă oamenilor prin demonstrații, ci prin dovezi. Oamenii într-adevăr cer demonstrații; dar Dumnezeu le oferă altceva. Și diavolul poate să facă minuni; chiar și vindecări miraculoase, poate să facă să cadă foc din cer, poate să apară ca un înger de lumină. Deci demonstrațiile nu sunt de nici un folos. Chiar și Domnul Hristos a făcut vindecări; dar nu le-a făcut ca să-Și descopere divinitatea (nu tuturor, dar celor mai mulți le spunea ca să nu spună la nimeni de vindecările de care aveau parte).
Dumnezeu Se descoperă prin dovezi. El a dat tuturor oamenilor o măsură de credință (Romani 12:3) în Dumnezeu. Mulți aleg să înnăbușe această credință; mai mult, aceștia atribuie toate problemele lor și ale lumii lui Dumnezeu. Este normal acest lucru pentru că așa ne-am născut.
Dacă alegem să trăim în necredința "chiar până la moarte", ne facem rău singuri. Dovada cea mai concludentă a existenței lui Dumnezeu este chiar existența noastră. Pentru că poată să strige știința oricat de tare, dar noi nu suntem rodul întâmplării. Dumnezeu Tatăl nu a fost mai puțin preocupat de nașterea noastră decât de cea a Domnului Hristos.
Este deci spre binele și fericirea noastră să ne dezvoltăm acea mică măsură de credință.
Apostolul Pavel spune că sunt mulți care "propovăduiesc pe Hristos din duh de ceartă".
Nici mie nu-mi plac astfel de oameni; dar am învățat să fiu îngăduitor cu cei neștiutori, cu cei care spun că cunosc pe Dumnezeu dar nu cunosc, și nu I-au spus niciodată "Tată!".
Trebuie toți să ne dezvoltăm răbdarea; căci și Dumnezeu are răbdare cu noi în fiecare zi...
Pai iti poate dovedi foarte simplu cel care crede. Trebuie doar sa-l duca un pic capul sa - ti dea un exemplu foarte bun ca sa înțelegi. Ideea e ca mai intai trebuie sa vina cu argumente pro si mai apoi sa-ti ceara tie argumente contra. Sper ca am înțeles ce ai vrut sa intrebi?