Deci dumnezeu a creat gradina Edenului si tot ce e in ea! ok!
Deci practic a creat chiar el si "pomul cunoasteri binelui si raului".
Se zice ca e atotstiutor,deci stia ca adam si eva vor fi ispititi. Si totusi a creat acel copac. In plus i-a spus lui Adam ca nu cumva sa manance din acel pom,deci il ispitea chiar el practic il impingea sa faca acel lucru. Mie din asta imi reiese ca "dumnezeu" a vrut sa introduca pacatul in lume! Hmm "dumnezeul" vostru a avut intenti foarte rele crestinilor.
Sa continuam... de ce nu a creat mai multi oameni deodata?
de ce a fost nevoie sa ii supuna pe cain si abel la un lucru atat de horror, intretinerea relatilor sexuale cu propria mama!
Pareri?

Eu citisem undeva,intr-o carte ca Adam si Eva nu ar fi existat ci doar aceste doua nume au fost folosite metaforic,astfel incat sa descrie,sa infatiseze femeia si barbatul, cele doua genuri de om.
Acolo spunea ca in realitate (daca exista o realitate) nu au fost doar doi oameni creati primii. Au fost o multitudine.
Deci rezulta ca, la inceputuri, dumnezeu nu a creat un singur barbat si o singura femeie pentru a crea lumea, si a evolua.
A creat toti oamenii deodata ...ca sa stie o treaba.

Deci, fiecare pom din gradina Raiului poate fi ''catalogat'' drept un pom al vietii. DIn moment ce omul a fost creat ''dupa chipul si asemanarea Creatorului'', automat ca el a fost inzestat cu ratiune ( ca asta si semnifica termenul ''dupa Chipul''), libertate si asemanare in virtute cu Dumnezeu.
Totusi, teoretic ( si CHIAR PRACTIC), porunca '' sa nu mananci din pomul cunoasterii binelui si raului...'' cuprindea TOATE CELELALTE PORUNCI. Nu suntem siguri daca putem afirma ca a fost un ''test''. Cert este ca a fost o porunca. Daca o implineau si respectau Cuvantul Sau, atunci automat ca implinea toate celelalte porunci.
Intrebarea este: de ce oare este pacat sa mananci un mar?

Raspuns: NU ESTE PACAT. Termenul de ''pacat'' sugereaza: neascultarea de Dumnezeu, impotrivirea poruncilor Creatorului si lipsa de credinta intr'Insul.

Totusi, daca ei ar fi implinit acea porunca, atunci cu siguranta ca ar fi ajuns la un ''stadiu superior'', poate chiar avand viata vesnica, slujind cu Iubirea Creatorului. ( repet, aici pot doar sa-mi dau cu presupusul)

Si totusi, dupa caderea lor in pacat ( iar pacatul ducand la pierzarea vesnica), Dumnezeu tot ne-a iubit si ne iubeste si ne va iubi la infinit, L-a trimis pe Unicul Sau FIu pentru ca oricine crede in numele Lui sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.''
Slava si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria, care a ''calcat capul sarpelui'' si L-a nascut pe Domnul Iisus Hristos sa ne scape de tirania celui rau.

Este mult de zis pe aceasta tema, si din pacate timpul nu-mi permite.
Adam, bineinteles ca NU ERA SUPUS ISPITEI din moment ce traia cu dragostea in Creator, scaldat in lumina cereasca.
Dar, Eva a fost ispitita DE SARPE care i-a introdus in inima samanta indoielii in sinceritatea iubirii Domnului.

In unele scrieri apocrife ( precum Cartea Evei) vedem ca omul este un fel de ''imagine'' a DOmnului. Lucifer, refuzand a se inchina acestei imagini, din pricina mandriei, a invidiei si a minciunii a fost izgonit din cetele ingeresti impreuna cu 1 treime din ingeri.

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/category/adam/





Fara dragoste omul este bolnav

02
MAR
Dacă iubeşti pe cel care te iubeşte, ţi-ai primit răsplata; dar dacă iubeşti pe cel care nu te iubeşte, îţi este dator Dumnezeu în locul aceluia. Dar în afară de aceasta, când te iubeşte cineva nu trebuie să-ţi dai multă silinţă să-l iubeşti şi tu; când însă nu te iubeşte, ai nevoie de ajutor. Să nu faci deci pricină de trândăvie pricina dragostei! Nici nu spune: „Nu-mi pasă de el dacă e bolnav!" Căci este o boală răcirea dragostei. Ci tu încălzeşte ceea ce s-a răcit.

Daca vrei să fii iubit mult, iubeşte şi tu mult! Când nu iubim puternic pe cineva să nu cerem nici de la acela, chiar dacă ar fi mare, chiar dacă ar fi celebru, să ne iubească puternic. Dar când iubim pe cineva cu caldură şi sinceritate chiar dacă cel iubit este mic şi neînsemnat, atunci dragostea aceluia faţă de noi ne înconjoară cu cea mai mare slavă.

Dacă nu ştii să te porţi bine cu fratele tău, cum vei putea să te porţi bine cu un străin? Dacă nu ştii să-ţi cârmuieşti bine mădularul tău propriu, cum vei putea să atragi spre tine pe unul din afara ta şi să te uneşti cu el? Vrei ca să nu auzi vorbindu-se de rău de tine? Nu vorbi nici tu de rău pe alţii! Vrei să fii miluit? Miluieşte şi tu! Vrei să fii iertat? Iartă şi tu! Vrei să nu ţi se ia bunurile tale? Atunci nu răpi nici tu pe ale altora! Aşa să ne purtăm cu cei din jurul nostru, cum dorim să se poarte şi ei cu noi!

După cum sufletul fără trup şi trupul fără suflet nu formează omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste faţă de Dumnezeu dacă nu este însoţită de dragostea faţă de aproapele. Vrei să ajuţi pe cineva? Nu te împiedic! Fă-o însă fără să păgubeşti sau să superi pe altul! Ne-au fost daţi învăţători nu ca să ne războim unii cu alţii, ci ca să ne unim unii cu alţii. Pentru ce eşti singur? Pentru ce nu-ţi faci mulţi prieteni? Pentru ce nu te faci creatorul dragostei? Pentru ce nu te faci izvorâtorul prieteniei, cea mai mare laudă a virtuţii? După cum cei care sunt răi, printr-o tacită înţelegere supără mai mult pe Dumnezeu, tot astfel cei care trăiesc în unire şi prietenie sunt buni şi bucură mai mult pe Dumnezeu.

Nu te uni cu cei mulţi la rău! Înainte de a-ţi construi case, înainte de a-ţi procura alte lucruri, fă-ţi prieteni! Dacă făcătorul de pace este fiu al lui Dumnezeu, cu cât mai mult este fiu al lui Dumnezeu cel care face prieteni! Dacă se cheamă fiu al lui Dumnezeu cel care împacă numai pe alţii, de ce numire nu este vrednic cel care face prieteni pe cei împăcaţi?

Căci dacă diavolul ne porunceşte tuturor ca să ajungem vrăjmaşi unii altora, Dumnezeu dimpotrivă ne porunceşte să ne iubim şi să fim prieteni. Diavolul, lipindu-ne inima de lut şi de construcţii de cărămidă, adică de bogăţie, nu ne lasă să răsuflăm puţin nici noaptea. Dumnezeu, însă, ne izbăveşte de această grijă zadarnică şi inutilă şi ne porunceşte să ne adunăm comori în ceruri.



Când pământul s-a umplut de păcate şi nu mai era leac de însănătoşire, atunci Tatăl a chemat toate oştirile cereşti şi le-a întrebat cine vrea să vină la noi ca să ne salveze. Tot cerul a rămas mut la întrebarea Tatălui, căci nimeni n-a avut curaj. Numai Fiul Său, Iisus Hristos, plin de nemăsurată milă, de smerenie şi de dragoste, Şi-a luat răspunderea să vină să ne mântuiască şi a zis: „Mă voi da pe Mine pildă de urmat şi voi lua asupra Mea toate fărădelegile şi păcatele lor; voi plăti Eu în locul lor!"

Iisus Cel răstignit şi astăzi stă pe lemnul Crucii şi ne cheamă la El cu braţele deschise şi ne zice: „Iată ce am făcut Eu pentru voi! Voi ce faceţi pentru Mine?"

Ceea ce avem noi de făcut este să-L urmăm, să-I ascultăm chemarea, căci nu ne obligă, ci ne spune foarte frumos: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!"

Pocaiti-va asadar, caci se apropie Imparatia Cerurilor!

Pana si dumnezeu are fetishuri!

Eu am citit asta in geneza capitolul 2. In biblia ''ortodoxa'' cica... dar tot porcari scrise pe hartie sunt.