Așa e, când te rogi din toată inima ți se schimbă sentimentele si începi să percepi că Dumnezeu e cel mai important/ DUmnezeu e totul / cum ai scris, că viața nu e în primul rând depre noi ci despre EL. Nu trebuie să te temi că poți deveni atât de credinciosă încât să vezi numai credință și în rest nimic bun, dacă îl pui pe Dumnezeu primul abia atunci te bucuri cu adevărat de viață, intri plenar în destinul tău, ai energia și înțelepciunea de a/ți trăi viața cu rost.
Dumnezeu nu vrea să ne idolatrizăm nici o dorință, dacă/L lăsăm să ne ordoneze El dorințele, învățăm să dorim ce dorește el și începem cu adevărat să avem pace lăuntrică, altfel conștiința noatră ne indică mereu că nu suntem pe direcția bună,
Dacă nu știai despre apa aceea că e sfințită, ce vedeai.
Dacă cineva ți-ar fi dat să bei niște apă și ți-ar fi spus că apa aceea e sfințătă. și nu ar fi fost sfințită ce ai fi văzut?
De unde știi atunci când ți se pare ție că vorbești cu Dumnezeu, că de fapt vorbești cu Satana, care a vrut să re amăgească?
Crezi că Isus acolo unde este el, și Dumnezeu, nu au altă treabă doar să vină să stea de vorbă cu tine după ce bei apă sfințită și închizi ochii?
Pe căile credinței poți rătăci rău de tot, dacă pornești singură la drum și nu te îndrumă nimeni.
Iar dacă îți chinui rău mintea pe aceste cărări, riști să rămâi fără minte și să ieși într-o zonă din afara oamenilor, care te duce la spitalul de nebuni.
Ce trăiri interesante (nu sunt ironic).
Trebuie să te liniștești puțin, nu trebuie neapărat să interpretezi acea,, viziune '' sau ce a fost, în mod negativ.