Îmi pare rau de situatia ta. Dar încearcă și nu mai privi în trecut atat de mult, pentru ca acest lucru îți provoacă suferința. Concentreaza-te asupra lucrurilor bune din viata ta si sa ai o atitudine pozitivă. O inima veselă înseninează fața, de aceea bucura-te de ceea ce ai și straduieste-te să fii un om mai bun și să înveți din greșelile altora. Nu le imita. Mama ta ă luptat împotriva situației dificile. Invata de la ea acest lucru.
Imi pare rau pentru ce ati trecut, tu si mama ta.
Eu nu te inteleg. Crezi ca trasaturile si obiceiurile tatalui tau s-au transmis si la tine, astfel ca vrand-nevrand o sa ajungi un alcoolic in viata. Eu merg pe principiul urmator: invata din greselile altora.
Daca as avea un prieten care a murit facand o activitate periculoasa, ar fi intelept ca de curiozitate sa practic si eu acel lucru pentru a vedea cum e sa fi in pielea lui? Tu esti mai predispus sa iei decizii bune in viata in priviinta acestor lucruri, avand exemple bune si rele de la care se pare ca ti-ai insusit lectii.
Deci, o sa incep asa : pe mine ma cheama si Alex (logic). Ti-am dat un raspuns nefolositor la o intrebare care nu era intrebare si uite ca am gasit si postarea asta a ta care are doua intrebari, dintre care una retorica.
Din anumite motive pot sa inteleg ce simti si vreau sa iti zic o chestie.
Nu te astepta ca oameni care nu te cunosc si carora le spui cateva cuvinte despre viata ta sa incerce macar sa te inteleaga cat de cat. Bine, e posibil sa gasesti si astfel de persoane, dar cu totul intamplator.
Nu e neaparat un lucru rau sa incerci sa vorbesti cu oameni straini despre problemele tale, pentru ca e clar ca de multe ori e mai usor sa faci asta decat sa discuti cu cineva mai apropiat, chiar daca la prima vedere pare ilogic acest lucru.
E cu totul altceva totusi sa stai de vorba cu persoane apropiate, daca reusesti sa treci peste unele chestii care te retin sa faci asta.
Adica cu prieteni buni si mai ales cu mama ta, pentru ca in cazul asta ea o sa te lamureasca mai bine cum au stat lucrurile cu tatal tau, tinand cont ca tu erai mic atunci si nu poti sa iti amintesti chiar foarte multe.
In felul asta o sa iti fie mai usor sa intelegi ce simti si mai ales ce drum sa alegi, pentru ca pana la urma conteaza ce iti spun unii sau altii, dar numai tu esti cel care trebuie sa aleaga.
Cum să treci TU mai ușor? Păi, ar fi o soluție. Ai putea să te gândești cum să-i faci mamei tale să-i fie mai ușor. Dacă tatăl tău v-a părăsit (lucru de care îmi pare rău să aud) și ei îi este greu. Deci, ar trebui să ieși din sfera plânsului de milă și să-ți însușești autoritatea de bărbat al familiei, aceea de a te lăsa pe tine și de a-ți sprijini mama.
Acum, să nu te superi pe mine dacă ți-am spus ce nu voiai să auzi, dar ăsta e răspunsul la întrebarea ta, după părerea mea, cel mai bun. Totuși, depinde de tine cum îl pui în aplicare, sau dacă îl pui.
Pai daca te doare ca mama ta a suferit atat, nu o mai fa si tu sa sufere. Calea e foarte simpla: nu fi prost. Arunca sticla daca te obsedeaza.
O sa mori cand vrea Dumnezeu, nu cand vrei tu sau cand crezi tu. Noi nu avem destin, ci avem vointa. Prin vointa ne putem mantui, daca urmam calea cea dreapta, sau putem cadea - daca ne ratacim (yoga, reiki etc.) sau cadem in patimi (bautura, desfranare etc.). Ingusta e calea cea dreapta si multi cauta sa o largeasca. Ea este insa ingusta.
Si prostia e tot de la diavol. Nu fi prost. Simplu. Tine ce toata lumea stie ca e bine si fereste-te de orice practica fata de care exista o indoiala generala.