Asa e, e un citat extraordinar. Viata noastră are sens atunci când trăim pentru lucruri nai importante decât viata noastră.
Mulți creștini și-au pierdut viața pentru Mântuitorul, ca să câștige viața veșnică.
Dar chiar dacă astăzi creștinii nu-și pierd viața din pricina libertății religioase oferite de Dumnezeu, mulți își pierd comoditatea, își pierd relațiile cu familia și cu prietenii și cu colegii de școală sau de muncă, pentru că ei nu mai sunt la fel ca ei -pentru că ei sunt diferiți, poate chiar ciudați din pricina credinței lor. Creștinii devin vulnerabili și nu își mai pot folosi firea pământească, drăcească ca să se mai "apere" de răul existent în societate.
Alții își pierd serviciul deoarece ei nu mai pot lucra sub presiunea colegilor și poate chiar a patronului, să facă lucruri neîngăduite de o conștiință curată; alții nu mai pot lucra comercializând alimente și băuturi interzise se Dumnezeu, și mai ales a altor lucruri dăunătoare cum sunt țigările, jocurile de noroc sau a altor ocupații interzise chiar și de lege. Alții nu mai pot lucra în ziua de odihnă hotărâtă de Dumnezeu. Iar copii sunt stigmatizați de colegi din pricina credinței lor; ei nu pot da examene decât în cursul săptămânii, și sunt amenințați de profesori -cu toată libertatea religioasă existentă- că vor pierde toți anii de studiu.
"Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit". La urmă, soarta celor care asupresc pe creștini abuzând de funcția lor dată tot de Dumnezeu, va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Adică vor vedea ce au pierdut, ce puteau să fie, și soarta lor nu va mai putea fi schimbată. Timpul lor de har s-a încheiat. Dumnezeu le-a dat bani, influență și putere, iar ei toată viața lor le-au folosit în slujba diavolului, pentru satisfacerea plăcerilor, a apetitelor lor degradate, a minții lor blestemate. Ei vor vedea atunci că Dumnezeu a fost drept când ei vor fi judecați, găsiți vinovați și sentința lor va fi trecerea în neființă pentru totdeauna, în contrast cu viața veșnică a celor nenorociți și a celor ce au suferit pierderi, batjocuri și chiar viața pentru Dumnezeu.
Enorm enorm de mult Adevăr vorbești și spui și explici și zici Dumnezeu săte ferească de ele și să-ți dea după inima și faptele tale totul în viață și sate bine cuvânteze și ferească de ele și sa nu suferi în viața Niciodată.
Nu aș zice cel mai fain, dar e adevărat. Asta dacă nu luăm în calcul faptul că Iisus a putut să revină la viață.
O alta minciuna! ma pis pe el!
pe cand vreun citat despre cand o sa o ducem si noi bine?
Ce nu este de înțeles din prima spune Absolut totul
Deci?
Dumnezeul înainte de toate
Cum poți sa iubești cu Adevărat dacă tu ești doar pentru tine? Cum poți sa ai totul dacă tu Nu-l pui pe Dumnezeu în sufletul tău în faptele tale în inima ta?
Dacă ai credință în Dumnezeu într-adevăr cu Adevărat este de ajuns căci restul îți va iese după faptele tale în cale și după sufletul și inima ta .
De asta sufletul tău este murdar și bolnav și trupul tău obosita și ciuruit și ai ajuns a vorbești cu roboți căci ești rău cu oamenii iar intențiile tale faptele tale murdare te vor tăra în groapă și îi vei îmbolnăvi sufletul și Sănătatea ai grijă de tine și nu-ți dori răul oamenilor nevinovați și vinovați.
Domnul Dracula și Biblia.
God v-a transmis și dv semnale. )
Ca să nu muriți nemântuit.
Eu aș crede din acest citat că se referă la sacrificiu.
Că dacă ne dăm viața pentru Dumnezeu și murim pentru El, ne mântuim și de fapt trăim. Nu ar fi chiar ad literam nici asta. Ci faptul că dacă trăim mereu cu sentimentul că nu ținem cel mai mult la viața noastră, nu mai mult decât la Dumnezeu sau chiar și sacrificiul pentru alt seamăn, Dumnezeu ne va da viață veșnică.
Dar dacă alegem să trăim doar pentru noi și chiar cu frici multe că ne pierdem viața (aici aș introduce și ipohondrii și gen oamenii care ajungeau să și omoare în Pandemie, doar ca să nu moară ei) atunci NE PIERDEM VIAȚA.
Uuu
Vă ador acum, domnule Dracula ) pentru simplul fapt că nu știu dacă mă contraziceți sau îmi dați dreptate. Sincer nu înțeleg la ce vă referiți exact. Adică dacă iar sunt înjurată că eu cred în God, însă da, ador treaba cu "oamenii care iau viața prea în serios, o iau razna"
Și eu am ajuns la concluzia că fix asta sunt nebunii, oamenii care iau viața prea în serios, iar cealaltă tabără a nebunilor sunt cei care preferă să trăiască în lumea lor.
Așa că pe alocuri vă înțeleg. Dar nu înțeleg de ce sunteți așa înverșunat pe viața asta?
Credeți că eu nu o urăsc că e prea boring, iar când nu e prea boring e prea descreierată, viața și chiar nedreaptă?
Dar am învățat să mă adaptez la tot ce vine. Că nu întâmplător spunea Darwin că specia cea mai puternică se adaptează. Am învățat să mă adaptez. La tot. Simplu. Chiar și la plictiseală și nescop. Am încetat pur și simplu să mai cred că există vreun scop în viață. Merg prin ea chiar și fără scop. Iar uneori de aici vine surpriza. Deși pare fain că alții și-au găsit scopul în viață (familie, iubire, carieră, afaceri, filantropie, vedetism, chiar criminalii au scopul lor în viață ș.a.) eu am ajuns la concluzia că a nu avea scop în viață și chiar a renunța să-l mai cauți e de fapt surpriza aia că trăiești și că nu știi de ce trăieși, și că, ba chiar scopul tău este fix să trăiești ca să afli de ce trăiești pe acest pământ.
Asumarea sacrificarii a toate, inclusiv a vietii pamantesti pentru Hristos si pentru Cuvantul Sau
Acel verset se refera, din ce am înțeles eu (și am citit Noul Testament de nenumarate ori), la vremurile din urma când oamenii vor fi puși în fata unor alegeri precum credința sau viata. Cine va vrea sa nu moara și se va lepăda de Isus va pieri sufletește și apoi va ajunge în iad dacă nu se va pocai, dar cred ca va fi prea târziu. Prefer sa nu ma pronunț, deși asta e interpretarea mea și a multora, ca să nu mă fac vinovata înaintea lui Dumnezeu. Dar poți cerceta și tu singur sa vezi dacă e cum am zis eu sau nu.
DeProfundis99 întreabă: