Despre avorturi.

Am vazut o persoana pe TPU ma tot intreaba despre ele si pune tot felul de ajective asupra mea, ce mie unul mi se pare gresit! Aceasta intrebare este o ocazie pentru el (desi l-am invitat sa puna o intrebare pe TPU, vad ca tot insista ca eu sa ii raspund, ce nu o vad necesar) dar si oricine altcineva sa isi expuna opiniile.

Dat fiind asta, am cautat un clip ce prezinta o pozitie intermediara si rog ca cei ce comenteaza sa nu dea copy/paste de pe un sit anti-avort sau ceva de genul si sa urmareasca acest clip mai intai:
www.youtube.com/watch?v=hsSQiazUvgo

Acceptati avortul? Ce parere aveti de acest clip?

Nu imi place ideea avortului...dar nu pot sa ma pun in locul unei femei ca sa o oblig sa poarte pana la capat o sarcina pe care nu si-o doreste.

In cele mai multe cazuri se ajunge la avort din prostie pura...dar pentru cazurile alea in care copilul are malormatii sau a fost conceput prin viol..atunci intr-adevar probabil ca este cea mai buna solutie.

Nu sunt împotriva întreruperii de sarcină (este o problemă personală şi individuală), dar sunt împotriva celor care se amestecă invaziv în viaţa celorlalţi şi încearcă să le impună ideile sale preconcepute, fanatice, să le spună femeilor ce să facă şi ce nu cu corpul lor, cu viaţa lor, neasumându-şi niciun fel de responsabilitate pentru urmările acelor invazii, acelor încălcări ale drepturilor de om.
În privinţa acestui subiect, fiecare este liber şi îndreptăţit să decidă pentru el însuşi şi atât.
Cel mult medicii şi familia femeii (respectiv cel care a contribuit cu spermatozoizi) au dreptul la replică.

http://www.tpu.ro/......avortului/

E un film "Blonda de la drept", si unul cerea custudia unui copil avut cu o bogatasa, sau nu stiu ce suma de bani ca sa n-o ceara, mi-a placut ce a zis blonda, ca din atatia spermatozoizi doar de asta ii pasa, de ce nu si de cei aruncati in wc?, ca si aia sunt copiii lui, ceva de genul.

Fiecare face ce vrea cu corpul lui, dar eu nu sunt de acord cu avortul, nu cred ca o persoana o sa se mai simta vreodata intreaga si linistita dupa o astfel de interventie chirurgicala, m-am saturat sa vad oameni imbolnaviti psihic din multe alte motive, nu vreau inca unul, care poate ar fi picatura care umple paharul. Am totusi alta idee, ca tot am vazut ieri ceva la tv. Toate persoanele sa fie supuse unor examinari psihologice sau psihiatrice, si cine nu merita sa aiba copii, sa fie castrat (una din jud Salaj isi "inchiria" copilul de 11 ani unui cetatean german care intretinea relatii sexuale cu el in schimbul unor sume de bani sau cadouri pe care mama, tatal vitreg si unchiul minorului le primeau).

Ai gasit un ciumpalac pe youtube si astepti sa-ti spuna el "cand incepe viata"?

Fara dorinta de a polemiza pe tema aceasta (dar pentru ca si un crestin are dreptul sa expuna aspecte ce tin de moralitatea crestina fara sa fie lovit pentru asta...), iata aspecte prin care si pentru care un crestin considera ca omuciderea trebuie sa fie evitata (nimeni nu impune nimic, sunt aspecte ale moralitatii crestine):

- Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

- Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.

- Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).

- Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

- Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

- Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

- Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă. Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

- Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.

- Nimeni nu poate face abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.

Mi se pare stupid sa mai discutam pe tema avorturilor, mai ales cand unii iau in calcul ipoteza inceperii vietii din stagiul de conceptie sau procreere. Daca as fi contra, ar trebui sa fiu si vinovat(ca ipocrit), ca am purtat prezervativ, sau ca n-am avut curaj sa ma bag in seama cu vreo dama, de unde ulterior ar fi iesit un alt copil.Deci practic, again, am dat cu piciorul la o alta viata, asa involuntar.
Eu ii spun o necesitate in unele cazuri si cam atat, ca doar nu stau sa alaptez si sa sustin financiar toti bastarzii.

Avortul este o crima. Discutiile astea despre momentul cand incepe viata sunt inutile si enervante.Fiecare isi organizeaza viata cum vrea si fiecare este responsabil pentru faptele sale.

Nu ai inteles raspunsul.
Sa fii sanatos.