Diaconii sunt ajutorii episcopului şi ai preoţilor (F. Ap. 6, 1-7). Ei ingrijeau de săraci, predicau cuvântul Domnului, la nevoie botezau (F. Ap. 8, 5-10), ajutau la slujbele bisericeşti, duceau Sf. Împărtăşanie la cei închişi sau bolnavi (Const, Ap. II, 57; VIII, 13. Ei sunt supuşi episcopului şi preotului şi fără învoirea lor nu pot lucra absolut nimic în biserică (Sf. Ignatie Teof. Ep. c. Nag. 2, 6). Când lipseşte preotul din biserică şi se face slujba, diaconul poate să zică doar: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor... (V. datoriile păstorilor). Deci nu pot sa slujeasca o Sfanta Liturghie intreaga ei singuri.
kaynmaincallme întreabă: