Din moment ce vom fi pedepsiti pentru pacatele noastre la ce ne ajuta pocainta?

Pai daca te pocaiesti inainte de a muri, iti sunt iertate toate pacatele

Dumnezeu ne iertam daca ne caim sincer si nu mai facem lucrurile pe care le-am facut in trecut.

Si din moment ce crezi ca mami nu te va ierta niciodata ca cine stie ce ai facut, de ce mai conteaza sa-ti ceri scuze?
asta e un exemplu plauzibil!
Dumnezeu ne-a dat de toate, pana si libertatea de a alege.
Dar normal ca il deranjeaza ca facem greseli...mai ales sa facem toti greseli...ca doar se zice ca oamenii sunt pacatosi

Daca ne pocaim nu vom mai fi pedepsiti
Un'ţi logica?

Nu stiu. nu e bine sa fi pocait. asta e o religie inventata de un om cred...trebuie sa intelegi ca exista doar 1 Dumnezeu nu conteaza cate religi sunt pe pamant.

Cainta este cazna sufletului. daca sufletul se cazneste aici pe pamant. dincolo este iertat prin jertfa mantuitorului pe cruce.da tu stii ce cazna sufletului? si ce insamna? insamna ca sufletului ii e foarte greu sa recunasca si mai ales sa marturiseasca niste pacate in fata unui duhovnic.mai ales ca pacatele sunt grele,rusinoase,vechi, unele scarboase, altele decadente.cand omul reuseste sa o faca, deja marturisindu-le, o face cu hotararea de a nu mai practica acele pacate.deci el moare pentru pacatele acelea, si iese din biserica un om nou.nascut din nou.si va merge usurat inainte, straduindu-se sa duca acea viata curata, sa nu se mai ingreuneze inutil.nemaifiind greu de pacate, cand sufletul va fi chemat la cer, care va ajunge mai repede? cel cu bagaje? sau cel care a lasat bagajul la baza crucii?

Nu sunt nici eu foarte bine informat despre chestia asta, dar ce stiu eu si ce cred cat de cat este ca daca te pocaiesti nu vei mai fii pedepsit pentru pacatele tale, (pocainta=a te cai in fata lui d-nzeu de pacatele tale= iertare) ti am zis si eu ce stiu, si oricum nu o sa primesti niciodata un rasp total satisfacator la intrebarea asta pentru ca nimeni nu stie aceste raspunsuri, te pup

"Pocăiţi-vă. Este prima poruncă pe care o întâlnim în Evanghelie. Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit în pustie şi a botezat oamenii cu botezul pocăinţei: Pocă­iţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3, 2). Cu aceste cuvinte Mântuitorul a început să predice pentru că nu poate Domnul să Se arate sufletului, dacă el nu s-a căit sincer şi curat de toate păcatele sale şi nu s-a curăţit de ele. Omul a căzut. Din cauza păcatului, el s-a îndepărtat de Dumnezeu. Pentru a putea reveni la El, trebuie să se căiască, aceasta fiind singura cale de reîntoarcere.

Ce este pocăinţa? Adesea auzim şi vorbim despre ea, dar nimeni nu înţelege semnificaţia ei reală. Se întâmplă aceasta, pentru că suntem contaminaţi de păreri perso­nale şi ne orientăm mai mult după legi omeneşti decât după poruncile lui Dumnezeu.

Majoritatea dintre noi se consideră creştini şi persoa­ne cucernice. Adesea ne îndreptăţim că nu am ucis pe ni­meni, nu am furat, iar faptul că păcătuim îl credem scu­zabil, pentru că toată lumea greşeşte. Astfel, considerăm că nu avem motive să ne căim, că pocăinţa nu ne foloseşte la nimic. Cugetăm astfel, pentru că nu cunoaştem Evanghelia, nu înţelegem în ce constă creştinismul şi pocăinţa. De cele mai multe ori învăţăm din propriile greşeli şi pen­tru că, în urma păcatelor, urmează necazurile, atunci ele ne sunt unicii dascăli. Într-adevăr, prin necazurile suferite înţelegem, în cele din urmă, cât de eronat trăim.