Doii neurilogi americani necreștini(Newberg și D-Aquili, și-au propus să studieze ce se întamplă în creier cand unii oameni pretind că au experiențe mistice și au comparat acele experiențe cu bolile mintale.Concluziile lor
-misticii și psihoticii raspund la experiențele lor în feluri complet diferite. misticii își descriu experențele ca fiind extatice și pline de bucurie..psihoticii sunt adesea confuzi și foarte înspăimântați de halucinațiile lor religioase
-și misticii și psihoticii experimentează ceea ce pare să fie o ruptură de realitatea normală
pentru mistici această retragere este binevenită și chiar dorită.când separarea ia sfârșit și se întorc la realitatea normală,sunt capabili să împărtășească coerent cu alții experiențele și să funcționeze din nou eficient în socoetate
-pentru psihotici,retragerea din realitatea norală este un moment involuntar și de obicei neplacut,, starile psihotice iluzorii pot dura ani în șir și inevitabil conduc victimele către stări tot mai adânci de izolare socială. misticii sunt printre cei mai respectați și eficienți membrii ai unei societăți
-psihoticii au adesea sentimente de grandoare religioasă și importanța egoistă exacerbată...starile mistice implică de obicei o pierdere a mândriei și a eului, o liniștire a minții și o golire a sinelui
-in cazul halucinațiilor cauzate de un atac epileptic..atacurile tind să lovească frecvent și cu regularitate
-cei mai mulți mistici experimentează numai câteva întâlniri mistice pe parcursul întregii vieți
-stările halucinante cauzate de epilepsie sunt consistente și repetitive, victima aude aceeași voce, cu același mesaj... episoadele spirituale raportate de mistici sunt la fel de variabile ca și experiențele obișnuite
-halucinațiile implică un singur sistem senzorial, o persoană poate vedea o viziune, auzi o voce, simți o prezența ..foarte rar se produc senzații multiple
experiențele mistice tind să fie bogate, coerente, profund dimensionate de experiențe senzoriale, ..simțim foarte real
-halucinațiile par reale cât tim persistă dar când individul revine la conștiența normală, își dă seama de natura fragmentară, ca de vis a episodului halucinant și înțelege ca totul a fost numai o greșeală a minții
-misticii nu pot fi convinși că experiențele lor nu au fost relale.Acest sentiment al realității nu palește.și nici nu se disipează în timp...deși s-ar putea să treacă ani înainte să se repete această stare, sufletul nu o poate uita niciodată..Credem că acest sentiment al realității sugerează cu putere că relatările misticilor nu sunt indicații ale minții tulburate ci rezultatul neurologic predictibil, corespunzător unei minți stabile, coerente
Știința nu a fost capabilă să demonstreze empiric ca misticismul este produsul minților rătacite sau disfuncționale. Cercetarea științifică pare să arate că oamenii care experimentează stări mistice autentice se bucură de niveluri mai ridicate de sănătate psihologică decât marea majoritate a publicului.
Ce părere aveți?

De ce nu vrei sa devi si tu de ala care poate vorbi la distanta nu mai platesti factura la telefon, oferta 10%cotizatie lunar oferta la pocaiti faci o baie si ai convorbirii nelimitate cu ema

Răspunde

Raportează

Evaluează

Referitor la zonele excitate, nu am găsit scris dacă sunt sau nu zone identice cu cele de la psihotici dar citez din cartea pe care o pomeneam( De ce nu dispare Dumnezeu)-Experiențele transcendente..depind de implicarea unor structuri cognitive superioare, mai ales cele din lobul frontal și alte zone de asociere..Indiferent cât de improbabile sau impenetrabile ar putea parea experiențele misticilor, ele sunt bazate nu pe idei ilozorii ci pe experiențe care sunt neurologic reale. Experiențele mistice nu apar numai celor care se străduiesc să le obțină ci apar simultan si oamenilor care poate nu au auzit niciodată de ele și la început nu știu ce să creadă despre ele. Intrebarea mai grea este aeasta-Sunt aceste stări unitare doar rezultatul funcției neurologice sau chiar sunt experiențe autentice pe care creierul e capabil să le perceapă? Ar fi oare posibil ca creierul să își fi dezvoltat abilitatea de a transcende existența materială și să experimenteze un plan al ființei care există cu adevărat? Misticii insistă că au experimentat exact o astfele de realitate.Stiința si bunul simț ne spun că un astfel de lucru nu este posibil.Nimic nu poate fi mai real decât universul meterial care cuprinde toate lucrurile.Propria noastră cercetare științifică a pornit, de fapt de la această presupunere.Dar știința ne-a surprins și cercetarea nu ne-a lăsat altă variantă decât să tragem concluzia ca misticii au descoperit poate ceva, că mașinăria de transcendență a minții poate fi de fapt o fereastră prin care putem să tragem cu ochiul la realitatea ultimă. Misticii nu sunt neaparat victimele iluziei ci experiențele lor sunt funcții observabile ale creiereului. Știința creierului nu poate nici demonstra nici dezaproba exisența lui Dumnezeu.Aspectele neurologice ale experienței spirituale sprijină s e n t i m e n t u l realității lui Dumnezeu. Dacă avem încredere în percepțiile asura lumii fizice nu avem nici un motiv rațional să declarăm că experiența spirituală este o ficțiune care este numai în minte.La urma urmelor tot ceea ce experimentează mintea, se poate urmări în creier.Stiința este mitologică, este bazată pe o presupunere fundamentală-tot ceea ce este real poate fi verificat de masuratori științifice, deci ceea ce nu poate fi verificat de stiință, nu este de fapt real.Genul acesta de presupunere, că un sistem este arbitrul exclusiv a ceea ce este adevărat, face știința și religia să fie incompatibile.Atata timp cat creierele noastre sunt construite așa cum sunt cât mințile noastre sunt capabile să simtă această realiatate mai profundă, spritualitatea va continua să modeleze experiența umană iar Dumnezeu, indiferent cum am defini acest concept maiestos, misterios, nu va dispărea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Iti multumesc pentru efortul facut de a-mi raspunde.Era interesant daca lucrarea respectiva vorbea ceva si daca gradul de culura are sau nu vreo influenta.Intrebarile pe care ti le-am pus initial aveau ca scop de a ma lamuri, cat de cat, ce importanta poate avea efectul PLACEBO-PSIHIC asupra celor in cauza.Vezi tu, credinciosii care se roaga la moastele unui sfant sau la o icoana facatoare de minuni, realizeaza in majoritatea cauzelor, macar si partial, rugamintea facuta.Parerea mea este ca aici efectul placebo-psihic este determinant.Ar fi interesanta urmatoarea experienta:fara stirea celor care se roaga si chiar si a preotilor, moastele sa fie inlocuite la fel ca si icoanele, cu unele idenice dar oarecare.Cred ca rezultatele obinute ne-ar apropia mai mult de realitate.
In privinta credintei religioase,ca mod de manifestare a posibilitatilor creierului,cred ca impasul in care s-a ajuns intre religie si stiinta este generat mai mult de religie care se cramponeaza intr-un mod de prezentare arhaic,cu mult depasit de conditia intelectuala si cultura omului modern.D-zeul biblic, ca mod de prezentare si perceptie este depasit, la fel ca si exemplele de comportament si atitudini (mai ales din VT). Sunt intrebari elemntare, de bun-simt, care nu pot fi sustinute citand Biblia.Realigia la fel ca si D-zeu, pot capata alte valente pentru a fi credibile>cel puti asa cred eu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Apreciez modul resperctuos cu care abordezi discuții cu păreri contradictorii.
Am recitit doar ce am subliniat că mi-a plăcut din carte și nu țin minte să fi găsit scris ceva referitor la gradul de cultură al celor ce raportează experiențe mistice.
Eu nu știu exact ce au în minte cei ce se roagă având în față moaște sau icoane făcătoare de minuni, dacă le atribuie lor o putere intrinsecă sau asteaptă un răspuns totuși de la Creator.Eu când mă rog vorbesc cu Creatorul meu.Chiar dacă am fost agnostică câtiva ani si mai ales atunci citeam cu mare plăcere mulți autori atei, eu acum nu consider Biblia, inclusiv VT depășite de condiția intelectulă a omului modern( autorul meu român preferat e Patapievici care chiar dacă a citit enorm nu ezită să se declare creștin). Pentru mine Biblia e cartea de căpătâi, din care mi-am extras principiile de viață, pe care o recitesc mereu, indiferent ce mai citesc între timp.

Răspunde

Raportează

Evaluează

1.Nu, nu cred că are relevanță gradul de cultură.
2.Probabil ei stiu că oasele aparțin unui sfânt care a facut minuni și asta e o incurajare dar mă gândesc ca dacă ar fi întrebați unde e sursa puterii ar zice că la Dumnezeu
3.In Evnghelii esteo relatare despre o femeie care s-a gandit că dacă atinge hainele lui Iisus, se va vindeca, ceea ce s-a și întâmplat.Eu nu le văd un rol mai mare decât de întărire a credinței.
4.Ai dreptate, mai exact e Creatorul nostru, nu unul recunoscut doar de vreun cult religios.
5.Eu pe domnul Iliescu l-am auzit declarân că e liber cugetător și am tras concluzia că e ateu.Altfel spui că ești agnostic.
6, Nu cred că e important să fii înr-un loc anume, dar contactul cu alții care cred măreste credința, poate facilita perceperea prezenței
Creatorului.( Iisus a spus -unde 2 sau 3sunt adunați în numele meu, sunt și eu în mijlocul lor.
7 cred că scripturile evreiești reflectă contextul și limbajul uzual din epoca de atunci dar că prin ele Dumnezeu a transmis mesajul pe care l-a intenționat, prin diverse forme literare(n-are rost să spunem că o metaforă e o minciună)
8.Am citit tipi care au studiat problema și care susțineu că modificările prin copiere au fost insignifiante, exista un ritual complicat pentru cei care copiau scrierile sacre pentru a se păstra acuratețea lor, eu îi cred.
9, Eu nu l-am auzit pe Iliescu declarându-s e creștin, posibil ca mulți mimează o credința mai profundă decât o au pentru a nu-și perde simpatia publică, nu sună bine în România să zici ca ești ateu.
10.Am fost credincioasă pâna la 19 ani, apoi în urma unei decepții mi-am pierdut credința, am zis că fie Dumezeu fie nu există, fie e rau și e responsabil pentru răul din viața mea și nu mai are dreptul să emită pretenții în privința mea.Am hotărât că îmi iau viața în propriile maîini, nu mă mai rog, am reinterpretat ca fiind coincidențe tot ce înaine socotem a fi raspunsuri la rugăciuni.Mi-am promis că n-o să mă rog nici înaite de admiterea la facultate, cu vreo 2 zile înainte n-am rezistat, pe urmă m-am disprețuit că am fost lașă și mi-am atribuit mie tot meritul. Discutam cu mare placere cu preitenele mele credincioase ca să le aduc argumente împotriva existenței lui Dumezeu de prin cărțile pe care le citeam și ele se străduiau să mă readucă pe calea cea dreaptă, le tratam cu condescendență, superioritate.In sinea mea nu eram sigură de nimic, citeam de toate, Coranul, despre budhism, Yoga, ateism mai rasfoiam rareori Biblia să văd ce se spune despre cei rai, ca să știu ce ma așteptă la o adică. Pe urmă l-am cunosut pe soțul meu, care avea o credință puternică, o viziune unitară despre lume și viață, parcă știa fiecare idee nouă în ce sertar al minții să o așeze. După cu ne-am căsătorit, mă exsasperau lecturile lui despre vieti ale oamenilor credincioși, etc mi se păreau cărți siropoase fără nici o valoare culturală și îl încurajam să citească filosofie, etc, ceva serios.El vorbea zilnic cu Dumnezeu și asta îi dădea o bucurie și un calm pe care le invidiam și și puterea de nu raspunde cu aceeasi monedă la ironia și condescendența mea.Era ca o oglidă a neîmplinirii, lipsei de sens din viața mea.Mi-a spus -eu nu am cum să te ajut, dacă tu te hotărăști să il alegi ca stăpân pe Dumnezeu, el ne poate face o familie fericită, poate să îți dea sens și fericire, totul e între tine și El.Eram intrigată de faptul că percepeam că e mai preocupat să-i pară rău de starea mea spirituală decât să se focalizeze pe faptul că îi făcem viața iad. Mi se parea cam absurdă provocarea pe care mi-a lansat-o, dar totuși odată când eram singură acasă, am vorbit vu pereții si am zis.-Uite Dumnezeule, chiar îți dau ție viața mea, mie nu-mi vine să cred că poți face ceva semnificativ cu ea, aici sunt să te văd, ce poți face! imediat ce am spus acele cuvinte în sufletul meu am perceput o prezență care îmi dădea o asemenea bucurie și parcă un îndemn să -L întreb ce n-a fost bine în viața mea.Parcă El îmi demasca idolii- unii oameni, iteligența, cultura, relativismul, multă mândrie, etc.Mi-am cerut iertare pentru toate și parcă eram un alt om, liber și atât de fericit că uneori plângem de fericire pe stradă.Așa a început vițața mea cu Dumnezeu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Imi place dialogul cu tine, dar nu-mi place ca din considerente, pe care numai le intuiesc, eviti unele raspunsuri transanta. Poate este de vina si modul dezlanat in care ma exprim uneori.Pentru a evita in viitor, voi cauta sa ma exprim pe puncte. 1.In studiul respectiv nu se specifica, dar parerea ta personala este ca are sau nu importanta gradul de culura? 2.Sigur ca nu poti sti ce este in mintea celor care se roaga, dar nu crezi ca este evident ca ei implora insemnele religioase, pentru a-i ajuta in probleme punctuale privindu-i personal sau familia? 3.Crezi ca este posibil ca cei care se roaga sa foloseasca, in ruga lor, insemnele ca intermediare pentru D-zeu? Si in acest caz de ce sa o faca? 4.Cand spui "Creatorul meu", nu te referi la Creatorul recunoscut de un anumit cult religios? Dece" al meu" si nu "al nostru"? 5.Eu sunt "liber cugetator". Crezi ca exista vreo deosebire intre semnificatia acestei notiuni si cea de "ateu"? 6.Crezi ca este obligatoriu,indicat, au mai mult efect, etc., ca atunci cand "vorbesti" cu "Creatorul tau", sa o faci intr-un local de cult, sau nu este deloc necesar acest lucru? 7.Consideri ca cele scrise in Biblie sunt exact Cuvintele dorite de D-zeu, sau pot fi interpretarile pe care niste muritori le-au dat, la nivelul si in contextul general al epocilor in care le-au scris? 8. Este cunoscut (cu exactitate) faptul ca scripturile evreiesti erau copiate in mod ritual de scribi, la fiecare 80 de ani, pentru a se impiedica uzura.Crezi ca era un fel de copy-paste, sau interveneau si ei uneori cu interpretari proprii, sau indicate de preoti? 9.Privind sinceritatea credintei declarate de persoane publice, eu am un mare semn de intrebare.Si Iliescu s-a declarat crestin si se inchina.Eu cred ca majoritatea o fac in primul rand pentru a nu-si pierde simpatia publica, altii o fac din motive pur materiale iar altii intrucat daca sunt intrebati public, nu "suna" bine sa zica ateu.Tu ce crezi? 10. Avand in vedere ca ai spus ca initial ai fost agnostica, alegerea unui Creator anume a fost determinata de probleme de constiinta, de o anumita imprejurare a vietii, sau o alegere pur-si-simplu? Ma opresc la nr.10, ca..., cu speranta ca vom putea continua dialogul.Numai bine!

Răspunde

Raportează

Evaluează