| psihoactiv a întrebat:

Dovezi pentru o lume tânără

De fapt, 90 la sută dintre metodele care au fost utilizate pentru a estima vârsta pământului demonstrează o vechime mai mică de miliarde de ani, vârsta susţinută de evoluționiști. Câteva dintre ele:

Celulele roşii de sânge şi hemoglobina au fost găsite în unele oase de dinozaur (nefosilizate). Dar acestea nu ar putea dura mai mult de câteva mii de ani - cu siguranță nu cele 65 milioane ani de când evoluționiștii cred că ultimul dinozaur a trăit.
Câmpul magnetic al Pământului a scăzut atât de rapid încât nu ar fi putut avea mai mult de 10.000 de ani. Inversări rapide în cursul anului potopului și fluctuațiile la scurt timp după, au făcut ca scăderea câmpului energetic să aibă loc şi mai repede. 
Heliul se scurge în atmosferă din dezintegrarea radioactivă, dar doar totuşi o mică parte din el. Cantitatea totală în atmosfera este de doar 1/2000 din ceea ce s-ar fi aşteptat, dacă atmosfera ar fi fost veche de miliarde de ani. Acest heliu s-a degajat iniţial din roci. Acest lucru se întâmplă destul de repede, și totuși atât de mult heliu este încă în unele roci că acesta nu ar fi putut avea timp să se degaje în miliarde de ani. (16)O supernovă este o explozie a unei stele masive - explozia este atât de luminoasă încât, pe scurt, eclipsează restul galaxiei. Rămășițele supernovelor (SNR) ar trebui să se extindă în continuare sute de mii de ani, conform ecuațiilor fizice. Totuși, până în prezent supernovele foarte extinse (etape 3) și supernovele moderat vechi (etapa 2) și cele din galaxia noastră, Calea Lactee, sau în galaxiile sale satelit, norii Magellan, nu sunt foarte extinse. Asta se întâmplă în cazul în care aceste galaxii nu au avut timp suficient pentru o largă extindere. 
Luna se îndepărtează încet de la pământ cu aproximativ 4 cm pe an, iar rata/cota ar fi fost mai mare în trecut. Dar chiar dacă luna a început să se îndepărteze de contactul cu Pământul, i-ar fi luat doar 1.37 miliarde ani pentru a ajunge la distanță să actuală. Acest lucru admite o maximă vârsta posibilă - nu vârsta actuală. Astfel luna este extrem de tânăra pentru a susține teoria evoluției (și mult mai tânără decât datele radiometrice atribuite rocilor lunare). 
Sarea se scurge în mare mult mai repede decât se degajă. Marea nu este nici pe departe atât de sărata pentru ca acest lucru să se fi întâmplat de miliarde de ani. Chiar admiţând ipotezele generoase ale evoluţioniştilor, mările nu ar putea avea mai mult de 62 milioane – extrem de tinere/noi faţă de miliardele de ani socotite de evoluționiști. Specificăm iarăși că acest lucru indică o vârstă maximă, nu vârsta actuală. 

9 răspunsuri:
| doctorandus a răspuns:

Poti da citate care-ti sustin parerea din Nature, Science sau PNAS din ultimii 25 de ani?

| psihoactiv explică (pentru doctorandus):

C. Wieland, Sensational dinosaur blood report! Creation 19(4):42–43, September–November 1997; based on research by M. Schweitzer and T. Staedter, The Real Jurassic Park, Earth, June 1997, p. 55–57. [Update: see Squirming at the Squishosaur and the linked articles for more recent evidence of elastic blood vessels in T. rex bones.] Return to text. Înapoi la text.
D.R. Humphreys, Reversals of the Earth’s Magnetic Field During the Genesis Flood, Proceedings of the First International Conference on Creationism, vol. 2 (Pittsburgh, PA: Creation Science Fellowship, 1986), p. 113–126; J.D. Sarfati, The earth’s magnetic field: evidence that the earth is young, Creation 20(2):15–19, March–May 1998. Return to text. Înapoi la text.
L. Vardiman, The Age of the Earth’s Atmosphere: A Study of the Helium Flux through the Atmosphere (El Cajon, CA: Institute for Creation Research, 1990); J.D. Sarfati, Blowing old-earth belief away: helium gives evidence that the earth is young, Creation 20(3):19–21, June–August 1998. Return to text. Înapoi la text.
K. Davies, Distribution of Supernova Remnants in the Galaxy, Proceedings of the Third International Conference on Creationism, ed. R.E. Walsh, 1994, p. 175–184; J.D. Sarfati, Exploding stars point to a young universe, Creation 19(3):46–49, June–August 1998. See also How do spiral galaxies and supernova remnants fit in with Dr Humphreys’ cosmological model? Dr Russell Humphreys himself explains …. Return to text. Înapoi la text.
D. DeYoung, The Earth-Moon System, Proceedings of the Second International Conference on Creationism, vol. 2, ed. R.E. Walsh and C.L Brooks, 1990, 79–84; J.D. Sarfati, The moon: the light that rules the night, Creation 20(4):36–39, September–November 1998. Return to text. Înapoi la text.
S.A. Austin and D.R. Humphreys, The Sea’s Missing Salt: A Dilemma for Evolutionists, Proceedings of the Second International Conference on Creationism, Vol. 2, 1990, 17–33; J.D. Sarfati, Salty seas: evidence for a young earth, Creation 21(1):16–17, December 1998–February 1999.

| doctorandus a răspuns (pentru psihoactiv):

Nu ai putut da nici macar un singur citat dupa cum ti-am cerut. Deci ai recunoscut astfel ca habar n-ai ca Nature, Science si PNAS n-ar publica asa ceva decat daca ar bea gaz.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Mai poți? Dar de pământul plat ce mai știi? Hai, că combați bine. Strămoșul tău Adam ce mai face, e bine mersi?

| PorumbRodica1965 a răspuns:

Cu siguranta, nu ne este in prezent, de nici un folos, sa aprofundam posibilele informații despre creație, (ex :luna s-a depărtat cu 2, 3 cm. De pământ,. minte aiurea.)La momentul potrivit (in lumea nouă in care vom fi duși la perfecțiune o sa primim multe informatii care sa ne fie de folos, )deocamdată suntem limitați.Atat universul care este in continua expansiune, cat si pământul si omul sunt creati, de către Dumne, eu cu capacități extraordinare, de regenerare.Insa pe noi trebuie să ne intereseze sa dobăndim o relație aprobată de creator, o cunoștință necesară pentru a dobândi ce ia ce Dumnezeu ne promite,, viață veșnică, pe un pământ transformat în paradis. Ioan 3:16; Ioan 17:3.