Asa e. Si ar fi bine sa nu ne lasam descurajati de unele exemple negative. Alea sunt peste tot, dar importanti sunt oamenii respectuosi, indiferent ca sunt crestini sau atei.
Am cunoscut candva, insa s-a sinucis dupa ce si-a ucis sotia si violat copilul de trei ani.
Iti dai seama ca nu iti voi da nume de pe intreg site-ul. Tocmai pentru ca respectivii nu intra la Religie. Sunt credinciosi sau oameni cu frica de Dumnezeu, cu care poti discuta lejer diverse subiecte. Cu unii vorbesc in privat, stiu ca au credinta lor, mi-au spus asta...Dar pentru ca ei evita aceasta categorie, nu am sa ii aduc tocmai eu, in discutie, aici!
De la categoria Religie, Dandanache (fost Dandanaua) mi-a lasat o impresie buna.
Incercam sa pastrez umorul, destul de prezent in conversatie. Uite, cum ai spus tu, "oameni cu frica de Dumnezeu", nevrind sa jignesc sau sa condamn pe nimeni, am vazut atei ce pun accentul pe expresia asta si evidentiaza cu ajutorul ei slabiciunea, "tipica la crestini". Insa tu consideri asta o calitate.
Am 2 colegi(1 penticostal si 1 baptist) foarte religiosi si ma inteleg foarte bine cu ei...
Da, pot sa zic ca stiu cativa astfel de crestini. Niciodata nu putem generaliza si sa spunem ca toti crestinii sunt la fel. Am gresi mult sa spunem asta. Generalizarile sunt rareori corecte.
Te-as putea da si pe tine ca un astfel de exemplu pozitiv de crestin/a, desi nu am vazut foarte multe din raspunsurile tale. Oricum, daca ar fi toti crestinii asa ca tine ar fi cu mult mai bine si pe aici pe site, si in lume
Daca inlocuiai crestini cu manelisti, aveai peste o suta de raspunsuri si majoritatea amuzante.
Cred ca am cunoscut, religia nu-i nici printre ultimele subiecte despre care as vorbi cu cineva in realitate.
As putea posta o astfel de intrebare la T/A Da, nici eu nu sunt prea sigura ca as putea inlocui "Ce faci?" sau "Buna ziua!" cu "Ai participat la slujba de duminica?", "Dumnezeu sa te aibe in paza, crestine!".
Printre care prietena ta? Sper ca nu sunt indiscreta.
Da. Iubita mea. Si inca cativa crestini cu care ma inteleg bine.
(opusul) eu sunt creştină, şi aveam o colegă de clasă care era ateu, dar de când am început să vorbesc mai deschis cu ea, s-a schimbat. a început să creadă şi ea în dumnezeu, nu ştiu ce am făcut, sincer chiar nu ştiu. (asta s-a întâmplat acum doi ani)
ironic, de când s-a împrietenit cu o fată (nu mai suntem prietene) nu mai crede din nou în dumnezeu; a început să chiulească şi să primească note mici.
morala e că toţi ar trebui să primească o lecţie de viaţă. eu, sincer, mi se pare. nu ştiu, ciudat, când altcineva vorbeşte despre dumnezeu. când ei o fac, parcă eu aş fi ateu, dar când o zic în sinea mea e cu totul diferit; atunci cred în EL
Ce credinta avea colega ta in Dumnezeu? Mie imi pare o joaca de copil. Dumnezeu nu este un obiect vestimentar, acum il vreau, peste o ora nu il mai vreau; azi imi place, maine nu-mi mai place. Probabil colega ta nu a inteles prea bine ce inseamna credinta si sunt de parere ca nici atee nu este. Intr-adevar, ar trebui sa vedem in fiecare persoana un model, dupa care sa ne orientam si de la care sa putem avea ceva de invatat. De ce cand alte persoane vorbesc de Dumnezeu ai senzatia ca esti atee? Ti se par mai impunatoare persoanele respective sau?
Se tăia, se simţea mereu stresată şi era negativistă; ÎL înjura totul timpul şi spunea că nu există.
nu, poate m-am exprimat greşit, nu am senzaţia că când cineva vorbeşte despre d-zeu sunt atei. spuneam că mi se pare inreal când altcineva vorbeşte despre El.
Banuiesc ca avea un motiv pentru care se manifesta in felul acesta. Pacat, este tanara.
Atunci imi cer scuze, am inteles gresit. Nu stiu ce sa spun, insa important este ca in sinea ta sa fii sigura de existenta Lui.
mODIN întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: