Dragi crestini,
Treceti si voi azi pe sub masa ca crestinu?
Apropo, pe voi nu va enerveaza cand vedeti pe cate unu:
Eu nu mananc cutare ca scrie pe eticheta lapte praf, ou si postesc vai.
Unii au carticele de spovedanie si isi pregatesc lista pentru cand merg la popa... ieri am injurat cand m-am lovit la deget, azi am ridicat tonu la vecina, maine poftesc la un trecator pe strada etc.
Eu de o saptamana repet masinal niste acatiste ca e pacat de nu.
Zis si eu bai nene un sihastru sa evite anumite mancaruri, placeri, ca ii obtureaza anumite facultati si nu mai poate sa faca lucrul x (trancedental).
Da omu de rand sa inchida ochii, sa nu mai rationeze si sa dea in mintea copiilor in asa hal; sa faca lucruri orbeste fara vreun motiv in spate, doar ca asa ii zice vreun popa; sa stea cu gura deschisa, sa scoata limba ca sa ii bage pe gat popa orice, pe langa lingurita aia la slujba... asta e imaginea decrepitudinii si a smintelii.
Pareri?
Ordonare:
După relevanţă
Cui nu-i plac cele mai importante sărbători creștine -craciunul și paștele? Chiar și mie îmi plac, chiar dacă sunt de altă confesiune creștină.
Unele detalii sunt mici și aparent inofensive; iar altele sunt grave.
Printre cele mici și inofensive ar fi lipsa de igienă de care ai pomenit.
Printre cele grave ar fi mărturisirea păcatelor înaintea unui om, oricât de sfânt ar fi el.
Împărtășirea cu simbolurile sfinte este esențială pentru un creștin. Aceasta este o nevoie vitală, un drept de care nicio autoritate de pe pământ nu trebuie să se atingă; aceasta este legată de suflet, de conștiință. Fiecare om se închină sau nu cui dorește sau cui nu dorește.
Toleranța trebuie să fie o educație ce nu trebuie să lipsească niciunuia dintre noi -atata timp cât nu este pusă în pericol viața și sănătatea semenilor. Lipsa toleranței înseamnă comunism, tiranie.
Lipsa de raționament în închinare este legată de faptul că inimile creștinilor sunt împărțite. Adică nu prea Îl doresc pe Dumnezeu în viețile lor din pricina restricțiilor Legii Lui, pentru că îi privează de multe plăceri. Pe de altă parte sunt conștienți că sunt dependenți de El.
Creștini, atei, sau ce-om mai fi, toți ne comportăm la fel, chiar dacă la mijloc nu este Dumnezeu.
"Închiderea ochilor" nu este acceptată de noi oamenii; cu cât mai mult nu este acceptată de Dumnezeu. Dar oamenii s-au încăpățânat; și dacă le spui că nu este bine ce fac, se întorc împotriva ta cu mânia celui rău de al cărui spirit sunt luați în stăpânire.
Oamenii mor; dar caracterul lor va fi judecat public în ziua judecății lui Dumnezeu, la înviere. Tuturor ni se va da pe față defectele de caracter pe care nu am vrut să le părăsim cât timp ne-am bucurat de viață.
RăspundeEste biblic sa ne mărturisim unii altora păcatele
Răspunde
Bun comentariul.
Asta cu marturisirea pacatelor altor oameni... cred ca se merge pe ideea ca popa e un fel de mic supraom si e in contact cu Dz mai bine decat omul de rand. Si atunci vorbeste el cu Dz pentru cel care a gresit, ii explica situatia si primeste raspuns.
Totusi nu cred ca popa ii da raspunsul inapoi omului sau poate ca nu primeste niciun raspuns 
Ceva de genul... piciorul ala rupt care nu ti se mai vindeca, vezi ca s-a intamplat din cauza ca ai facut pacatul cutare si trebuie sa faci faptele astea ca sa ti se ierte si sa fie mai bine piciorul.
Este adevarat ca trebuie sa ne marturisim unii altora pacatele. Dar in acelasi timp reprezinta o hula impotriva lui Dumnezeu a spune un om unui alt om: "Iertate iti sunt pacatele!" Pentru ca ne-am pune in locul lui Dumnezeu, care este Singurul ce poate ierta pacatele.
Asadar, marturisirea pacatelor intre noi se refera la faptul ca daca eu ti-am gresit cu ceva tie, trebuie ca mai intai sa imi cer iertare de la tine, si apoi de la Dumnezeu in mod direct.
Ca mijlocim intre noi -adica unii pentru altii inaintea lui Dumnezeu, ca ne iertam unii pe altii asa cum trebuie sa si facem, asta nu ne da dreptul sa ascultam pacatele altora si sa le si iertam, oricat de neprihaniti ne-am considera noi. Pentru ca daca eu nu ti-am cu gresit cu ceva tie, care este scopul marturisirii pacatelor mele? Acest lucru ar reprezenta injosirea mea. Doar Dumnezeu poate sa ierte pacatele.
Deci marturisesc si iert doar aceluia caruia i-am gresit sau am avut probleme.
Nici in trecut evreii nu-si marturiseau pacatele vreunui preot. Ci ei veneau la templu si isi puneau mana pe capul mielului care il aduceau sa il jertfeasca, si asa isi marturiseau pacatele. Iar animalul de jertfa trebuia sa fie desavarsit, fara cusur; acesta este inca un motiv sa credem ca animalul de jertfa il reprezenta pe Domnul Hristos, care este Singurul desavarsit. (Levitic.1:4; 3:2, 8,13)
Nu, nu, nu. Ma refer mărturisirea păcatelor unii altora, dar nu o sa spună unul din ei "iertate îți sunt păcatele". Cum ar fi, eu îmi mărturisesc cuiva păcatele și după aceea ne rugam împreună ca să ma ierte Dumnezeu pentru ce am făcut
Nu inteleg ce te supără în asta, practicile religioase în sine sau faptul că oamenii nu le înțeleg adevăratul sens?
Niciun bun crestin nu s-a dat cu parerea. Cred ca am pus-o la categoria gresita. Incerc si la sanatate.
Cam este, ca astia nu behaie doar in biserici 
doar traiesc in societate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
