Dragi crestini,va spun de pe acum ca nu am nimic cu voi,nu vreau sa va jignesc sau alte chestii.Dar va intreb,daca credeti cu tarie in Dumnezeu ar trebui sa aveti si dovezi ca el exista,nu? Asa ca aratati-mi si mie dovezile, in afara de biblie si citate din ea si asa zisele "minuni" care sunt un mare bull sh*t.

Prostul moare de grija altuia si cainele de drum lung.

Unul argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).

- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei...

E ceva sa crezi fara dovezi, nu? trebuie sa recunosti ca e de admirat.

Ori necredinciosii se inseala amarnic ori credinciosii se inseala. Una din doua.

Oare care o fi? ma macina groaznic...

Dacă zici tu, poftim câteva...
Planeta vie
Viaţa pe Pământ nu ar fi putut exista dacă nu s-ar fi produs o serie de „coincidenţe" fericite, unele rămânând ascunse înţelegerii umane până în secolul al XX-lea. Iată câteva dintre ele:
▪ poziţia Pământului în galaxia Calea Lactee şi în Sistemul Solar, precum şi orbita lui, înclinaţia axei sale, viteza lui de rotaţie şi satelitul său neobişnuit, Luna
▪ un câmp magnetic şi o atmosferă care acţionează ca dublu scut
▪ cicluri naturale care realimentează şi purifică aerul şi rezervele de apă ale planetei.
În timp ce veţi analiza aceste subiecte, întrebaţi-vă: Sunt caracteristicile planetei noastre produsul întâmplării oarbe sau opera unui Proiectant inteligent?
„Adresa" perfectă a Pământului
Când vreţi să-i daţi cuiva adresa voastră, ce menţionaţi? Probabil precizaţi strada, oraşul şi ţara. Dar care este „adresa" planetei noastre? Ei bine, „ţara" este galaxia Calea Lactee, „oraşul" este Sistemul Solar, adică Soarele şi planetele care gravitează în jurul lui, iar „strada", orbita Pământului din Sistemul Solar. Graţie progreselor înregistrate în astronomie şi în fizică, oamenii de ştiinţă au ajuns să înţeleagă mai bine avantajele poziţiei cu totul şi cu totul deosebite pe care planeta noastră o are în Univers.
Să ne oprim mai întâi asupra „oraşului", Sistemul Solar. El se află într-o zonă ideală din Calea Lactee, nici prea aproape, nici prea departe de centrul galaxiei. Această „zonă locuibilă", cum o numesc oamenii de ştiinţă, conţine exact elementele chimice necesare vieţii, în concentraţia potrivită. Dacă ne-am fi aflat mai departe de centrul galaxiei, aceste elemente chimice ar fi fost mult prea rare; dacă ne-am fi aflat mai aproape, cantitatea mare de radiaţii potenţial letale, precum şi alţi factori ar fi pus în pericol viaţa. Putem spune, pe bună dreptate, că „locuim într-o zonă rezidenţială selectă" a galaxiei, cum se arată în revista Scientific American.1
„Strada" ideală: „Selectă" este şi „strada" pe care se află planeta noastră, sau orbita ei în Sistemul Solar, „oraşul". Situată la circa 150 de milioane de kilometri de Soare, orbita Pământului se află într-o zonă locuibilă, deoarece aici nu este nici prea frig, nici prea cald ca viaţa să fie pusă în pericol. Mai mult decât atât, orbita este aproape circulară, astfel că Pământul rămâne tot timpul anului cam la aceeaşi distanţă faţă de Soare.
La rândul său, Soarele este considerat „uzina energetică" perfectă. Este o stea stabilă, de mărime ideală şi emite exact cantitatea necesară de energie. Nu întâmplător Soarele a fost numit „o stea aparte".2
„Vecinul" perfect: „Vecin" mai bun pentru Pământ decât Luna nici că se putea! Acest satelit are un diametru puţin mai mare decât un sfert din diametrul Pământului. Comparată cu alte luni din Sistemul Solar, Luna este neobişnuit de mare pentru planeta în jurul căreia gravitează. O pură întâmplare? Puţin probabil!
Datorită Lunii se produc mareele, care au un rol esenţial în echilibrul ecologic al planetei. Luna contribuie şi la menţinerea stabilităţii axei de rotaţie a Pământului. Fără un satelit „croit" pe măsură, Pământul s-ar învârti asemenea unui titirez cu mişcări necontrolate, ba chiar s-ar răsturna. În acest caz, clima, mareele, dar şi alte fenomene naturale ar suferi schimbări cu consecinţe catastrofale.
Înclinaţia axei şi viteza de rotaţie ideale: Înclinaţia axei Pământului de aproximativ 23°30ˈ face posibilă existenţa anotimpurilor, a temperaturilor blânde şi a zonelor climatice variate. „Înclinaţia axei terestre pare a fi cea ideală", se spune în cartea Rare Earth — Why Complex Life Is Uncommon in the Universe.3
„Ideală" este şi lungimea zilelor şi a nopţilor — rezultat al rotaţiei Pământului în jurul axei sale. Dacă planeta s-ar roti mult mai încet, zilele ar fi mai lungi, iar partea expusă Soarelui s-ar pârjoli, în timp ce cealaltă ar îngheţa. În schimb, dacă planeta s-ar roti mult mai repede, zilele ar fi mai scurte, având poate o durată de numai câteva ore. În plus, s-ar stârni vânturi năprasnice, care nu s-ar mai opri, şi ar avea loc şi alte fenomene naturale dezastruoase.
Scuturile Pământului
Din cauza radiaţiilor letale şi a meteoroizilor, spaţiul este un loc periculos. Cu toate acestea, planeta albastră pare a se deplasa prin acest „poligon de tragere" galactic fără să aibă prea mult de suferit. Şi asta pentru că Pământul are o „armură" uimitoare: un câmp magnetic puternic şi o atmosferă unică.
Câmpul magnetic al Pământului: Nucleul planetei, alcătuit din fier topit, se roteşte foarte repede generând un puternic câmp magnetic ce se extinde până departe în spaţiu. Acţionând ca un scut, el ne ocroteşte de radiaţiile cosmice deosebit de puternice şi de pericolele ce provin de la Soare. Între acestea se numără vântul solar, mai exact un flux constant de electroni şi protoni, erupţiile solare, care eliberează în câteva minute o energie egală cu cea eliberată de miliarde de bombe cu hidrogen, şi exploziile din coroana solară (regiunea luminoasă din jurul Soarelui), în timpul cărora sunt împrăştiate în spaţiu miliarde de tone de materie. Putem vedea cu ochii noştri dovezi ale existenţei acestui scut. Atât erupţiile solare, cât şi exploziile din coroana solară generează uluitoare aurore, spectacole multicolore de lumină, vizibile în atmosfera înaltă, în apropierea polilor magnetici ai Pământului.
Atmosfera Pământului: Acest înveliş alcătuit din gaze nu doar face posibilă respiraţia, dar ne şi ocroteşte. Un strat superior al atmosferei, stratosfera, conţine ozon, o formă de oxigen care absoarbe până la 99% din radiaţiile ultraviolete (UV) provenite de la Soare. Stratul de ozon protejează multe forme de viaţă — de la om la plancton, care asigură o mare cantitate din oxigenul necesar vieţii — de radiaţiile periculoase. Cantitatea de ozon stratosferic nu este fixă. Dimpotrivă, este variabilă, crescând în funcţie de intensitatea radiaţiilor UV. Prin urmare, stratul de ozon este un scut dinamic deosebit de eficient.
Atmosfera ne ocroteşte şi de milioanele de fragmente cosmice, unele cât un grăunte de nisip, altele cât un bolovan, care ne bombardează zilnic planeta. Totuşi, majoritatea lor ard în atmosferă, devenind meteori, puncte luminoase pe bolta cerească. Scuturile Pământului nu opresc însă radiaţiile esenţiale vieţii, de pildă căldura şi lumina vizibilă. De fapt, atmosfera chiar contribuie la distribuirea căldurii pe glob, iar noaptea acţionează ca o pătură, încetinind pierderea de căldură.
Deşi nu sunt încă înţelese pe deplin, atmosfera Pământului şi câmpul lui magnetic dovedesc cu prisosinţă că au fost proiectate cu un scop. Acelaşi lucru se poate spune şi despre ciclurile care susţin viaţa pe planeta noastră.
Cicluri naturale ce susţin viaţa
Dacă într-un oraş nu ar mai exista nicio sursă de aer curat sau de apă potabilă, iar sistemul de canalizare s-ar înfunda, bolile şi moartea ar face în scurt timp ravagii. Planeta noastră însă se autoîntreţine. Ea nu este ca un restaurant, unde alimentele şi produsele necesare sunt aduse din afară, iar gunoiul este luat şi dus în altă parte. Aerul curat şi apa potabilă de care depinde viaţa noastră nu sunt aduse de undeva din spaţiu şi nici deşeurile nu sunt trimise în spaţiu. Cum reuşeşte planeta noastră să rămână un loc curat, propice vieţii? Datorită ciclurilor ei naturale, precum cel al apei, al carbonului, al oxigenului şi al azotului, prezentate în continuare pe scurt.
Ciclul apei: Apa este esenţială vieţii. Niciunul dintre noi n-ar putea trăi fără ea mai mult de câteva zile. Ciclul hidrologic asigură apă curată, potabilă întregii planete. El constă în trei etape: 1) Datorită căldurii Soarelui, apa se evaporă în atmosferă. 2) Această apă purificată se condensează, formând norii. 3) Din nori, apa cade sub formă de ploaie, grindină, lapoviţă şi ninsoare înapoi pe pământ, de unde se va evapora din nou, încheind astfel ciclul. Câtă apă se reciclează anual? Potrivit unor estimări, suficient de multă ca să acopere întreaga suprafaţă a planetei cu un strat de circa un metru.4
2
← ◯
↓ 3 ↑
↓ 1 ↑
↓ ↑
→ →
→
Ciclul carbonului şi cel al oxigenului: Ca să trăim trebuie să respirăm: să inspirăm oxigen şi să expirăm dioxid de carbon. Gândindu-ne însă că miliarde de fiinţe fac asta, ne-am putea întreba: De ce nu se termină oxigenul din atmosferă şi de ce aceasta nu ajunge suprasaturată cu dioxid de carbon? Secretul stă în ciclul oxigenului: 1) Plantele absorb dioxidul de carbon şi cu ajutorul energiei solare îl transformă în carbohidraţi şi oxigen, acest proces uluitor fiind numit fotosinteză. 2) Ciclul se încheie când inspirăm oxigenul din atmosferă. Toate procesele care au loc în plante şi rezultatul lor, aerul respirabil, sunt procese curate, eficiente şi discrete.
2 oxigen
←
← ←
↓ ↑
↓ ↑
↓ ↑
→ →
→
dioxid de carbon 1
Ciclul azotului: Viaţa depinde şi de producţia de molecule organice precum proteinele. A. Pentru ca aceste molecule să fie produse e nevoie de azot. Din fericire, circa 78% din atmosfera terestră este azot. Fulgerele şi bacteriile transformă azotul atmosferic în compuşi ce pot fi absorbiţi de plante. B. Plantele folosesc apoi aceşti compuşi pentru a produce molecule organice. Animalele care consumă plante asimilează şi ele azotul. C. În cele din urmă, când plantele şi animalele mor, bacteriile descompun compuşii de azot. În urma procesului de descompunere, azotul este eliberat în sol şi în atmosferă, încheindu-se astfel ciclul.
← ← ← ← ← ← ← ← ← ←
↓ ↑
↓ Atmosfera terestră ↑
↓ conţine 78% azot ↑
↓ ↑
↓ ↓ molecule ↑
↓ A ↓ organice ↑
↓ bacterii ↓ B ↑ ↓ C ↑
→ compuşi de azot bacterii →
→ → →
Reciclare perfectă!
În pofida progreselor tehnologice înregistrate de om, anual se produc tone şi tone de deşeuri toxice, nereciclabile. Totuşi, Pământul îşi reciclează perfect toate deşeurile, fiind un adevărat „expert" în inginerie chimică.
Cum credeţi că au apărut sistemele de reciclare ale Pământului? „Dacă pura întâmplare ar fi stat în spatele dezvoltării ecosistemelor planetei, atunci armonia din natură nu ar fi putut atinge o asemenea perfecţiune", afirmă Michael Corey, publicist pe teme religioase şi ştiinţifice.5 Sunteţi de acord cu concluzia lui?

Nimic nu se intampla din intamplare.
Stii eu am acasa niste covoare care se tes singure, pentru ca asa din itamplare cum si lumea a aparut asa si covoarele mele apar din intamplare.
Glumesc, sigur nu poate asa ceva sa fie la fel cum si lumea nu putea singura de la sine sa apara.

Necodificat.blogspot.ro

Este ceva tainic si neinteles de mintea omului astfel incat trebuie trecut peste asta. asa spunea mai devreme Maxim96
Tu doar spune ca exista.

Salut.
Dumnezeu se mai si simte alaturi,caci El e iubirea.
Observ ca esti roman,deci folosesti niste "chestiute " de american modern.
Jignirea nu duce nicaieri,nici placere nici entuziasm, ci doar prostie.
Cauta-l, Simte-l, mai lasati-ne cu Biblia, ca nici n-ati citit si vorbiti tipic romaneste.
M-am saturat de atitudinea si de caracterul romanului.

Să ne referim la corpul uman.la celule mai axact ADN-ul:

ADN-ul are un cod compus din patru litere : A, T, C şi G — formează codoni. Codonii alcătuiesc gene. Fiecare genă conţine aproximativ 27 000 de litere. Aceste gene şi spaţiile mari dintre ele sunt compilate în cromozomii individuali. 23 de cromozomi alcătuiesc genomul.
Să considerăm genomul cu o carte.

Genomul uman este alcătuit din aproximativ trei miliarde de perechi de baze. Genomul ar umple 428 de cărţi. Adăugând şi copia genomului, care se găseşte în fiecare celulă, s-ar umple 856 de volume.
Dacă ai scrie singur genomul, lucrând 8 ore pe zi, fără vacanţă, ţi-ar trebui 80 de ani ca să-l termini!

s-ar fi putut forma aceste celule din întâmplare?

Te asteapta o dezbatere lunga si inutila daca nu mai lasi de la tine... Succes

Toti credinciosii sunt niste ipocriti, niste ratati fara stundii superioare, fara bani, fara talen, niste tampiti care prin prostia lor cred ca au gasit adevarata taina sacra a universului.
Ipocriti cred ca ei cunosc un mare secred pe care doar mintile luminate l inteleg, dar de fapt e doar o scuza pentru a nu muri de invide, de faptul ca sunt ratati si n ar avea nicio sansa in viata adevarata.
Mai sunt cativa credinciosi care fac asta pentru bani. Eu de exemplu m am prefacut vreun an ca sunt un mare credincios doar ca sa fac niste bani. ce proasta i lumea

Uite un raspuns mai simplu :
Daca am trait si am crezut in Dumnezeu avem totul
dar daca am trait fara sa credem am pierdut tot, deci ce este mai rau : sa pierzi 10 minute zilnic sa te rogi + 3 ore pe saptamana la Biserica
sau sa stai pe veci in adancuri?

Credinta e ceva ce nu poti atinge, mirosi sau vedea. Pur si simplu crezi. E ca si cum crezi in ziua de maine ca va veni, sau ca te vei insanatosi cand esti bolnav. Credinta nu are nevoie de dovezi. E ca si un fel de speranta. Si hai sa-ti pun o intrebare. Daca ai avea dovada ca Dumnezeu exista, daca L-ai vedea si L-ai putea atinge, daca ti-ar vorbi te-ar ajuta sa-ti traiesti viata conform Legilor Lui? ca exemplu: mama si tatal tau ti-au spus sa zicem ca n-ai voie sa minti si tu totusi uneori ii incalci 'legea' mintind cateceva in cursul vietii. Atunci ce mai conteaza ca-i vezi daca oricum nu te poti abtine sa nu minti?

Nu stiu de ce toti cauta mereu dovezi in legatura cu existenta LUI. Daca nu crezi nu crezi si gata

Eu nu cred ca exista alte dovezi si nici macar acestea nu cred sunt 100% adevarate.

Crestini nu vedeti ca dumniezau exista..are cont pe Tpu..mai intrebati-l cate ceva. Dumniezau existaa!( doar pe TPU). GRESIT! Bulinele exista! M&M's buline neserioase de ciocolata.

Intelegi cuvantul 'revelatie'? Esti destul de inteligenta sa intelegi ca ceea ce esti tu e o esenta ce n-are mare legatura cu anatomia. Aceasta esenta, spirit daca vrei, evolueaza. Din nimic ai devenit tu, nu te-a invatat nimeni sa simti ura de exemplu, a fost ceva ce ai revelat intr-un moment oarecare si de atunci e o parte din tine. Se face sa o simtim aproape toti pentru ca e un adevar accesibil tuturor. Similara este credinta, e un adevar ce se arata daca urmezi acea cale. Stiinta iti zice ca 80% din ADN-ul tau e gunoi, chiar ii crezi? Dumnezeu e infinit si nu-L putem percepe, nu-L putem dovedi. Percepe limitele universului, dovedeste-le! Au fost multi cei ce au urmat Calea, unii s-au dat batuti pe drum si au inventat scuze sa nu continue, sunt slabi, priveste celelalte religii. Cei puternici in spirit si minte au perseverat si au cladit crestinismul. E plin de simboluri? da, pentru ca noi gandim in simboluri. Sunt multi falsi crestini? da, sunt multi cei ce nu pot duce un drum inca. Dovada si multe alte adevaruri sunt inchise chiar in tine dar nu le poti observa pana nu ti se revela, nimeni nu-ti poate descrie cum nu-mi poti descrie nici tu ura.