Dumnezeu a creat un set de reguli care daca sunt respectate conduc la recompense,iar daca nu,la suferinta si pedepse inutile.
Sa presupunem insa cazul lui Gigel,care se naste,devine un criminal in serie,iar la sfarsitul vietii,potrivit teologiei crestine, suporta anumite pedepse.
Întrebarea este: Ce moitivatii ascunse ar putea avea un Dumnezeu iubitor pentru a permite ca Gigel sa se nasca de la bun inceput?
Dumnezeu este atotstiutor, ceea ce inseamna ca deja cunoaste intreg dezondamantul ipoteticului nostru scenariu.
Deci despre ce este vorba? De ce ai crea un set de reguli si un individ despre care stii de la inceput ca nu le va respecta?
Ordonare:
După relevanţă
Ce-aveti, ma, cu Gigel? manca-l-ar tata. E si el om, aproapele nostru. Trebuie sa-l iubesti ca pe tine insuti. Daca vine sa-ti ceara haina, da-i si camasa.
Răspunde
Dumnezeu este atotstiutor? vechiul testament dovedeste ca el nu stie multe nici iisus nu stia ca smochini au si eu un anotimp, degeaba intrebi chesti de genul ca crestinul tot crestin va ramane =pierdere de timp
Cu alte cuvinte, Dumnezeu sa permita nasterea numai celor ce la un moment dat in viata vor decide sa duca o viata dupa voia Lui?
Poate acel criminal in ultimele zile de viata isi cere sincer iertare pentru ce a facut, cu o inima curata, si Dumnezeu il iarta.
"Poate acel criminal in ultimele zile de viata isi cere sincer iertare pentru ce a facut, cu o inima curata, si Dumnezeu il iarta."
- Glumesti, nu?
Deci daca ala omoara/toruteaza/violeaza s-a.m.d, 100 femei, in ultimele zile din viata isi cere iertare..si gata, se sterge totul? Nu mai conteaza ca a distrus atatea vieti?
Ce absurditate.
Răspunde
Da, am citit-o.
Care e legatura?
Raspunde la ce te-am intrebat mai sus.
Isus pentru asta a murit, pentru ca oricine crede in El sa aiba iertare, indiferent de ce a facut. Dar trebuie credinta adevarata, nu doar sa creada pentru ca sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu. Cand cineva crede cu adevarat in jertfa lui Isus, se schimba. Bunatatea Domnului este atat de mare ca iarta pe oricine se intoarce cu adevarat la El.
Tot nu mi-ai raspuns la intrebare.
Esti irecuperabil.
Da, este iertat indiferent de ce a facut, isi spala pacatele. Am raspuns si anterior, am zis ca oricine crede in El are iertare.
"Poate acel criminal in ultimele zile de viata isi cere sincer iertare"
Aici nu exista "poate", vorbim de certitudini.
Dumnezeu este omniscient, cunoaste de la bun inceput ce va face Gigel.
Sa-ti spun ce cred eu: un Dumnezeu iubitor nu poate sa existe doar pentru sine, asadar creeaza fiinte care sa fie fericite si cu libertate de decizie. Libertatea de decizie implica inclusiv posibilitatea de cadere in pacat, altfer ar fi fost doar ca niste roboti programati.
Insa dragostea lui Dumnezeu le da sansa oamenilor sa se indrepte pe parcursul vietii. Altii insa nu se indreapta niciodata, El stie asta dar permite le sa traiasca pana ce pacatul lor ajunge la apogeu, pentru a fi un exemplu pentru ceilalti de ce este capabil raul si de a nu se mai repeta in veci.
Viata aceasta este ca o lectie in care invatam conseciintele despartirii de Dumnezeu.
Stiu, ma aflu si eu in treaba dupa vreo 2 luni de zile, insa ce sa sa-i faci, eram prin trecere pe TPU si vazand intrebarea lui Inferno si raspunsurile date pe baza acesteia (mai ales al tau) nu m-am putut abtine ca sa zic asa, sa nu imi spun si eu parerea cu privire la raspunsul tau, in fine prea multa vorba. Deci tu spui ca dumnezeu vrea sa sa-i invete pe oameni o importanta lectie despre manutire si triumful raului asuprea binelui infaptuind urmatorul lucru si anume: dumnezeu trebuie sa sacrifice anumiti oameni nevinovati si s-ai arunce in mainile unui psihopat( iluestrez aceasta tema pentru ca din ceea ce ai realatat referitor la apogeul pacatului asta se intelege) pentru a fi omoarati si pentru a demonstra tuturor oamenilor ca prin acest lucru infaptuit de psihopat ei trebuie sa se teama de rau, hmm? am dreptate? Pai si atunci acei oameni nevoinovati care au mierlit-o ca sa zic asa DOAR pentru ca lumea sa vada ca raul e oribil si trebuie sa fuga de el, sunt niste simple marionete, ca vietile lor nu conteaza? A, m-am pierdut, deoarece nu gasesc logica in treaba aceasta.
Adica. mai pe scurt El vrea sa-i indeparteze pe oameni de rau jucandu-se cu vietile altor oameni nevinovati si starpindu-i, ca mai apoi sa-l doara la basca de oamenii ucisi de psihopat, iar singurul lucru care conteaza pentru el este propovaduirea acestei lectii in care oamenii trebuie sa fuga de rau? Sau altfel spus El calca pe capete pentru a ajunge la alte capete (adica se foloseste de alti oameni nevinovati pentru a ajunge la inima intregii lumi de pe pamant, nu? Cam sinistru, cam sinistru.
Si chestia cu exemplul, hai ca asta-i buna, ce exemplu poate fi un criminal (asta reiese din ce-ai spus) pentru noi oamenii, ca prin faptele lui, ne inspira doar teama, teama pentru siguranta proprie si nu motivatia pentru mantuire (si da aici isi face aparitia si dezgustul pentru pacat insa in cantitati mici, deoarece acest gand si totodata sentiment nu mai primeaza atunci cand iti este pusa viata in pericol ci incerci doar sa te gandesti cum sa-ti salvezi pielea si sa nu intri in mainile unui astfel de om) si da, sunt sigur ca toti cei care vad un criminal se gandesc: ''hmm... nu voi face nici eu asta, si da acest gand ma preocupa cel mai si cel mai tare. sa nu ajung ca el, nu ma preocupa pe mine siguranta mea si starpirea acestei specii daunatoare, nu, de ce m-ar preocupa, eu trebuie sa ma mantuiesc, sa nu ajung ca el!'' hai sa fim seriosi, cine gandeste asa (acum te vei intreba daca am facut un sodanj numit: ''Ce gandesc oamenii'', raspunsul este ca nu am facut, dar este la mintea cocosului nu?)
Iar spre final, ca sa inchei: ''Viata aceasta este ca o lectie in care invatam conseciintele despartirii de Dumnezeu.'' - adica viata asta este un sir interminabil de evenimente tragice in care suntem imiplicati si chiar anihilati daca ne despartim la 2 metri de Dumnezeu (spiritual vorbind si bineinteles la modul figurat iar prin aceasta remarca am vrut sa ilustrez faptul ca despartirea poate sa fie ori si cat de banala: ''prin abateri marunte de la regulile'' lui Dumnezeu, incat mai pe romaneste: ti-o iei la propriu si la figurat in freza), si poate fi si o torura contiuna daca nu jucam cum ne ''porunceste'' El, si pe langa asta trebuie sa moara si altii ca lumea-ntraga sa aiba parte de lectii- e foarte tare!
Acum eu nu vreau sa te acuz pe tine de anumite idei perisabile, sa nu intelegi gresit, eu vin doar cu o proprie vizune care se suprapune peste a ta, atata tot!
La revedere!
Am vrut sa spun mantuire nu ''manutire'' la inceput, dar na ce ca faci, graba asta.
Nu stiu daca astepti neaparat un raspuns din partea mea, iti inteleg opinia, dar vreau sa mai punctez niste lucruri.
Suferinta si moartea sunt tragice daca le privim din perspectiva ca viata acesta este totul, dar daca ne gandim la viata de apoi, acestea nu mai au nicio relevanta cand ai castigat fericirea eterna.
Apoi, Dumnezeu nu poate fi acuzat de cinism si indiferenta fata de suferinta umana, atat timp cat a indurat-o prin Fiul Sau ca sa ne salveze din pacat. Putea sa extermine lumea de la inceput. El nu este responsabil pentru raul de pe pamant, ci oamenii il perpetueaza prin actiunile lor.
Altfel, daca nu crezi lucrurile astea, poti sa te complaci in ideea ca viata este un accident nefericit al naturii si ca oamenii sunt doar niste bucati de carne iar suferinta lor nu inseamna nimic.
Daca te uiti in jur, Dumnezeu e ca si cum n-ar exista, iar omenirea e libera sa isi croiasca propriul drum, despartita de divinitate, dar oare vom putea gasi fericirea vazand cata suferinta este in jur si ca aceasta nu va fi niciodata compensata?
Inteleg ce vrei tu sa spui, insa situatia este mult mai complexa decat pare si nu trebuie sa ne rezumam strict la crestinism si valorile pe care le impune el, deoarece sunt niste tipar fixe care nu ajuta la functionarea buna a individului in ziua de astazi, mai mult il incurca, parerea mea, impunandu-i sa faca fortat anumite lucruri care sunt total depasite societatii in care traim. Iar eu tind sa cred ca cel care nu vede viata asta pamanteana ca fiind totul este un om slab care dupa ce a pierdut totul, nu mai este capabil sa se ridice din propriile forte si atunci se alina cu gandul ca exista raiul crestin.
Da este adevarat, dar mai vin si eu cu o intrebare: Daca dumnezeu este existent in societatea noastra (este vizibil vazut bineinteles cu ochiul spiritual) si oamenii il simt o perioada, insa dupa aceea perioada nefiind nimic in neregula, El se hotaraste sa schimbe macazul si sa-i paraseasca pe oameni lasandu-i la mana sortii? Atunci ti s-ar deforma conceptia despre prezenta lui dumnezeu sau ar ramane aceeasi neclintita? (inca o data o zic, nu am nimic cu dumnezeu si nici cu cei ce cred in el, doar ca vin cu alta viziune, asupra acesui subiect).
Cam atat, la revedere!
Nu imi dau seama ce valori promovate de crestinism sunt depasite pentru societatea de astazi, dar sunt de parere ca daca acestea s-ar respecta, ar fi o lume mult mai buna.
Totusi sa nu uitam de la ce a pornit discutia: daca avem de trait doar viata aceasta cu bune si cu rele, suferinta unor persoane nevinovate este nedreapta, dar sa il acuzi pe Dumnezeu e absurd, din moment ce persoanele care fac aceste afirmatii oricum nu cred in El. Iar suferinta va exista in lume indiferent daca in lume sunt persoane religioase sau nu, vina nu apartine religiilor pentru aceste lucruri.
Cred ca am fost prea direct la cel de-al doilea raspuns al meu si prea impulsiv si desi eu nu sunt de acord toate valorile pe care le impune crestinismul asta nu inseamna ca nu le accept, da, accept ca tu le gasesti folositoare si le practici in viata de zi cu zi si respect asta, insa nu le consider folositoare cum am mai spus pentru mine, dar asta NU inseamna ca nu accept practicarea lor de catre crestini si nu le consider folositoare pentru ei ( pentru ca in raspunsul anterior cand am spus ca aceste valori nu ajuta la buna functionare a individului din ziua de astazi. nu am specificat cateogria din care faci parte si anume crestinismul, ci am i-am specificat pe toti oamenii de pe acest glob, IN AFARA DE VOI CRESTINII). Si mai consider ca: daca un om este adeptul unor idei si se ghideaza in viata dupa aceste idei (credinta in Dumnezeu si ramura din care face parte si anume crestinismul), eu sau oricine altcineva nu avem dreptul de a-i zdruncina ideile, nerespectandui-le si neacceptandui-le (adica spunand ca nu sunt bune doar pentru mine ci nici pentru tine si cei ca tine, lucru pe care nu-l fac), dar avem dreptul de a le critica din perspectiva noastra, neincluzand-o pe a ta sau a celor ce sunt de acord cu tine, mai pe scurt eu critic aceste valori in numele meu nu si in numele tau si a tuturor celor ca tine, asta inseamna sa ai o opinie proprie si independenta. Si mai tin sa mentionez ca o problema apare intr-o discutie atunci cand unul dintre oameni ii spune altuia :''Dar stii, lucrul asta nici pentru tine nu este bun si nici tu nu crezi bine, ar trebui sa faci la fel ca mine.''- pentru ca asta nu mai inseamna o proprie opinie si totodata este un lucru pe care eu nu l-am facut. Ok, am lamurit pana aici.
Mai vin cu intrebare: Dar daca acei oameni cu credinta (care nu am facut rau in mare parte si aici ma refer la greselile majore si au respectat cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca exista si o astfel de categorie de oameni) in Dumnezeu isi pun toata speranta in acea credinta si pana la urma Dumnezeul lor ii paraseste, dupa lungi incercari ale acestor oameni de a staruii in El, oare e vina lor ca au fost zbrobiti, e vina destinului? Si daca tocmai acesti oameni sunt cei care fac aceste afirmatii nu cei care nu cred in El?
Cred ca libertatea de opinie e un drept a tuturor si trebuie respectat. Insa acesta trebuie exprimata intr-o maniera politicoasa si toleranta. Nu se poate impune credinta cuiva cu forta.
Poate e opinia mea subiectiva, dar am observat mai ales la cei care au o adversitate fata de crestinism ca ei nu respecta credinta altora intr-un mod brutal. Am vazut aici postari de genul: ``Intrebare pentru crestini: stiati ca Dumnezeul crestin e un crimnal? Iata lista cu ororile comise... De ce va mai inchinati atunci?``
Asta e ca si cum ai intra in sufrageria cuiva care a facut curatenie incaltat cu cizme murdare de noroi.
La fel si in Franta, cu scandalul caricaturilor. Libertatea de exprimare are totusi o limita, nu poti sa iei in ras valorile spirituale unei religii de dragul distractiei. Cei de la Charlie Herbdo stiau ca musulmanii vor fi ofensati sa vada caricaturi cu profetul lor batjocorit, iar chestia asta a dat nastere unor monstri, Franta isi plange si acum victimele (nu ca le-as gasi teroristilor o scuza, dar poate nu s-ar fi comis acele atentate daca ar fi fost acea publicatie). Nici eu nu am mari considerente pentru islam, dar in spatiul public trebuie sa respecti religia cuiva, intr-un cadru restrans poti sa faci ce glume vrei.
Referitor la intrebarea ta, totusi nu detin cheile adevarului sa stiu care e destinul oamenilor care cad in descurajare in urma suferintelor. Biblia spune ca incercarile fiecarui om sunt dupa puteri, nu pot nici sa confirm, nici sa infirm, pot doar sa cred acest lucru.
De asemenea, ni se mai spune ca si oamenii drepti au avut un moment in viata cand descurajarea a ajuns la apogeu. Iisus, pe cruce, a strigat: ``Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?``
Ioan Botezatorul, la botezul Lui Iisus L-a marturisit ca fiind Fiul Lui Dumnezeu, cand a fost intemnitat si-a trimis discipolii sa intrebe daca El e intr-adevar Mesia sau sa astepte pe altul.
Oricum, nu trebuie sa mergem asa departe sa cautam exemple, vedem si in viata de zi cu zi persoane care nu am facut nimic atat de rau, dar sunt lovite de necazuri: o boala grea, pierderea unei persoane dragi, etc. Totusi am vazut ca ele raman statornice in credinta chiar in ciuda necazurilor.
Imi povestea o persoana de la biserica care lucreaza ca asistenta medicala ca e o diferenta in felul cum se sting unii oameni: pe de-o parte sunt cei care injura si blesteama de se aude in tot salonul, altii par mult mai impacati cu sine.
Referitor la persoanele lovite de necazuri care inca staruiesc in credinta:
Nu crezi oare ca vazand situatia in care se afla, nu au alta optiune decat aceea de a o accepta, si si-ar dori si ei sa fie fericiti asemeni altor oameni, dar se complac cu gandul ca ei trebuie sa traiesca cu suferinta (cazul celor impacati cu sine), iar altii cu fericirea, pentru ca alta solutie nu exista?
Si daca Dumnezeu le promite fericirea in mod egal oamenilor buni, de ce exista astfel de diferente intre ei( ca doar ambii stau cu fata catre El)?
Si daca omul bun crede in Dumnezeu si infaptuieste binele, de ce la un moment dat nu se mai poate ridica oricat ai staruii in Dumnezeu si I se impune o bariera si anume, aceea de a fi inferior din punct de vedere al fericiri, omului ( tot bun si el si cu credina) lipsit de necazuri?
Eu cred ca un om nefericit are o viziune negativa asupra vietii oricat ar crede el in Dumnezeu ( pentru ca altfel n-ar mai fi nefericit), fata de unul fericit care crede tot in Dumnezeu si are o viziune pozitiva ( si este logic sa fie mai pozitiva din moment nu simte durere constanta asemeni celui nefericit).
Si conform regligiei crestine, credinta in Dumnezeu nu trebuie oare sa emane aceeasi fericire pentru toti cei ce staruie in El, in mod egal, nemaitinand cont de crunta suferinta ( omul cazut la pamant) sau starea de confort a omului ( omul lipsit de necazuri)?
Si iti mai adresez o intrebare: Daca Dumnezeu ne guverneaza pe toti (mai ales pe ce-i care cred cu tarie in El), care realitate este cea adevarata, cea negativa a omului cazut la pamant ( pentru ca el chiar daca staurie in Dumnezeu tot nefericit este) sau cea pozitiva a omului fericit, tinand cont de faptul ca ambii cred in Dumnezeu si ambii infaptuiesc binele, care realitate se suprapune peste alta? Sau ambele realitati trebuie sa coexiste, si exista un echilibru? Si daca exista unul, oare oamenii credinciosi lui Dumnezeu mai sunt egali in fata Lui?
Am vrut sa scriu el cu e mare, am corectat.
Nu mai sunt egali din punct de vedere al fericirii, ca sa completez, intreg raspunsul.
Conform religiei crestine, fericirea absoluta nu o dobandim in acesta viata. E adevarat ca atat timp cat traim, unii au o viata mai lipsita de greutati, altii care au trecut prin niste traume, e greu pentru ei sa manifeste o stare de fericire exterioara, totusi speranta pe care o ofera credinta e ca o pregustare a fericirii de apoi.
Iti inteleg, punctul de vedere, crede-ma, insa ( suna tipic ce voi spune acum) eu nu cred in viata de apoi, si nu, nu mai doresc sa intru in detalii explicand de ce nu cred, pentru ca am mai porni inca 5 discutii si pe tema asta, asa ca ma opresc aici, imi ajunge.
Sa nu intelegi gresit, nu-i port ura lui Dumnezeu, sau celor de cred in El, insa ca orice om am dreptul sa-mi pun intrebari, si chiar asta fac, acum ca nu gasesc raspuns la toate, nu-i bai, iar pe langa asta, stii si tu vorba aceea : Ce e mult nu e bun!
Ei bine si eu o stiu, si de aceea nu vreau sa-mi fac un scop in viata din aceste discutii si cum am mentionat si in intrebarea despre discutii religioase si ateiste, la care mi-ai raspuns, nu ajungem la nici un consens.
Toate cele bune! La revedere!
"Ce moiitivatii ascunse ar..."? Nasterea lui Gigel depinde de parintii lui Gigel deoaree au vointa libera. Teoria "motivatiilor ascunse" este o teorie inutila si eliminata de niste observatii foarte concrete, de exem.: viata pe pamant depinde de existenta pamantului fertil, a apei, a radiatiei solare. Existenta acestor elemente din abundenta face ca, intotdeauna, sa fie inutila necesitatea vreunei interventi exterioare (fie ea divina au ba).
"Dumnezeu este atotstiutor, ceea ce inseamna ca..." dar orisicine are ocazia sa vada ce educatie primeste acel Gigel, sau sa vada cum se comporta el, poate "cunoaste intreg dezondamantul". Asa ca nu-i necesar sa fi Dumnezeu ca sa stii aceste banalitati, 10 ani traiti in societate sunt mai mult ca suficienti. Cum 100 de ani de playstation au utilitate egala cu zero 
.
"De ce ai crea un set de reguli..." Evident ca daca nu iei problema de capat nu o vei rezolva niciodata. La inceput nu a fost creat "un set de reguli" ci o "ierarhie" ("omul stapan peste plante si animale" Gen.1:28). Multora nu le place aceasta "ierarhie" ci vor sa fie "stapani si peste semenii lor"; adica le place sa faca caca si sa ti-l puna tie in cap, pe motiv ca-i mai distractiv... dar asta nu depinde doar de ei ci si de tine: trebuie sa "crezi" ca-ti vor binele, sau trebuie sa te prinda, etc. S-apoi nu ai de unde sa stii ca "de la inceput ca nu __ va respecta" aceasta "ierarhie" deoarece Gigel criminalul risca ceva. Risca sa fie prins si intemnitat, chiar si inainte sa fi apucat sa savarseasca acea crima, tentativa de asemenea se pedepseste.
Regulile, ca tot ziceai de ele, aveau ca scop de a crea ocazia ca lumea sa vada ca degeaba fura caciula de la vecinii ca tot le va fi frig la cap; cu toate ca este obositor sa lucrii ca sa iti faci una. .
"Nasterea lui Gigel depinde de parintii lui Gigel deoaree au vointa libera." Liberul arbitru nu garanteaza nimanui ca poate avea copii, iar in religia crestina, despre care vorbeam eu, Dumnezeu este creatorul fiecarui individ. Deci el este cel care decide daca un cuplu va avea sau nu un copil.
"viata pe pamant depinde de existenta pamantului fertil, a apei, a radiatiei solare. [...]este inutila necesitatea vreunei interventi exterioare "
In religia crestina, despre care vorbeam eu, viata pe Pamant depinde doar de existenta lui Dumnezeu. De fapt si cel mai banal fenomen se intampla in conformitatea cu planul divin.
Afirmi deci ca Dumnezeu nu poate fi acuzat de nimic deoarece nu este responsabil de aparitia vietii...
" La inceput nu a fost creat "un set de reguli" ci o "ierarhie" ("omul stapan peste plante si animale" Gen.1:28"
1.)Daca viata si inclusiv omul au aparut natural, fara "interventi exterioare" atunci ce logica mai are aceasta divinitate care impieteaza cu ierarhi asupra unei lumi biologice pe care nu ea a creat-o?
2.)Daca Dumnezeu nu intentiona sa creze viata atunci cum se face ca devine interesat de ea? Prin urmare gandirea divina este muabila si influentata de trecerea timpului iar Dumnezeu nu este omniscient.
Daca Dumnezeu intentiona de la bun inceput sa creeze viata atunci ce sens mai are contrargumentul tau de la inceputul discutei, in care afirmi ca vaiata a aparut natural si nu se poate discuta de "motivatiile" unei divinitati creatoare? Ar insemna ca se poate discuta de asemenea motivatii, deoarece viata facea parte din planul divini. Modul in care divinitatea a ales sa o creeze (naural sau prin magie) fiind irelevant.
3.)Daca omul este produsul "pamantului fertil" si a "radiatiei solare",produsul hazardului,iar nu creatia unei divinitati, atunci prin ce se concretizeaza aceasta ierarhie de care vorbesti tu? Daca nu suntem creatia nimanui cum putem respecta vreo ierarhie prestabilita?
"S-apoi nu ai de unde sa stii ca "de la inceput ca nu __ va respecta" aceasta "ierarhie" deoarece Gigel criminalul risca ceva. "
Parca spuneai ca: "risicine are ocazia sa vada ce educatie primeste acel Gigel, sau sa vada cum se comporta el, poate "cunoaste intreg dezondamantul"
Oricum, nu e vorba daca eu pot sti sau nu. Este vorba de faptul ca Dumnezeu, care este omniscient, stie cu siguranta.
Era de asteptat sa faci un mare terci din informatiile primite. Daca erau doar aberatii, nu ma oboseam sa-ti raspund, dar raspunsul tau este exagerat de manipulatoriu, asa ca am sa insiruiesc o lista cu minciunile pe care le-ai strecurat subtil.
-" Liberul arbitru nu garanteaza nimanui ca poate avea copii" Cred ca inca dormeai cand scriai asta. Acolo era vorba de un oarecare Gigel care daca exista deja, atunci sigur a "aparut", garantat, datorita participarii a doua persoane, care banal, societatea ii mai numeste si: parinti. Discutia despre cine poate avea copii este complet irelevanta, este un subiect diferit. Inca dormi?
"iar in religia crestina, despre care vorbeam eu"... pardon!, poate ai vrut sa spui: "iar in religia crestina, despre care debitez eu". (sau poate altii au debitat! iar tu, mare credul, ai pus botu?)
"Dumnezeu este creatorul fiecarui individ. "? Ce?
"Deci el este cel care decide daca un cuplu..."? alt "cee?"
"In religia crestina, despre care vorbeam eu"- iar aceeasi greseala, putin intereseaza ca tu ai in cap o religie caruia ii spui "crestina" --- poate data viitoare vi cu referinte, ar fi mult mai simplu.
"Afirmi deci ca Dumnezeu nu poate fi acuzat de nimic deoarece nu este responsabil de aparitia vietii---" Asta este prima minciuna. Intr-o discutie despre "legiferari si reguli" eu faceam afirmatii despre inceputurile legiferarii, despre primele reguli: "acea ierarhie" si cam atat. Si praful de pusca si praful de copt, tot prafuri sunt... au ceva in comun? Deci asta: "ca Dumnezeu... nu este responsabil de aparitia vietii"--- este o afirmatie ce-ti apartine. Ai cam incercat sa mi-o pui in cârcă dar--- ghinion! nu ti-a reusit. Mai pe direct: asta este marea problema a stiintei: oamenii de stiinta sunt incapabili sa explice "aparitia vieti". Si cu cat s-a studiat mai mult despre fenomenul numit "viata", cu atat si-au dat seama ca este imposibila acea intamplare fericita. Ca exem.: cel mai simplu organism viu, unicelular, ca sa fie "functional " are nevoie de minim doua sisteme: nervos- ca sa identifice hrana (ca nu tot ce zboara se mananca), si digestiv -ca sa asimileze hrana (deoarece hrana nu iti intra in gura de bunavoie). Cercetarile sunt moarte din varii motive:
- niciunul din aceste sisteme nu poate fi reduse la un singur mecanism... ca de aceea se numesc sisteme. Nici in filmele cu prosti nu gasesti un mecanism de separatie, unde elementele hranitoare sa mearga in stanga iar iar cele otravitoare sau lipsite de energie sa mearga in dreapta. S-apoi pentu cea mai ametita proteina este nevoie de peste 50 de mecanisme ca sa fie extrasa. Poate stii tu cate mecanisme sunt necesare pentru ca o proteina sa fie produsa plecand de la atomi?
- niciunul din aceste sisteme nu poate sa il creeze pe celalalt deoarece in propria functionare deja are nevoie de sustinerea celuilalt. Generarea lor implica existenta unui al treilea sistem: reproducerea. Care a aparut prima? Nătăfleața? sau para care pică in gura nătăfleței?
Continuam:
"1.)Daca viata si inclusiv omul au aparut natural, fara "interventi exterioare" atunci ce logica mai are aceasta divinitate care impieteaza cu ierarhi asupra unei lumi biologice pe care nu ea a creat-o? "
Disecam:
"1.)Daca viata si inclusiv omul au aparut natural"... Cum a aparut? Cam "cine" a mancat "ce" si a crescut?
"fara "interventi exterioare" eu ziceam ca viata asa continua, nicidecum ca a aparut. Ghinion!
"atunci ce logica mai are aceasta divinitate care impieteaza cu ierarhi asupra unei lumi biologice pe care nu ea a creat-o? " Evolutia este simpla de explicat, dar "creatia" te doare pe tine. Inca o tentativa de a crea impresia ca eu sunt cel care am zis ca "nu divinitatea a creat lumea vie", Ghinion!
Alt punct: "2.)Daca Dumnezeu nu intentiona sa creze viata atunci cum se face ca devine interesat de ea? Prin urmare gandirea divina este muabila si influentata de trecerea timpului iar Dumnezeu nu este omniscient. "
-"Daca Dumnezeu nu intentiona sa creze viata"... asta te doare pe tine: CREATIA! Sa sti ca nu te obliga nimeni sa crezi! O fi zis stiinta ca sunt prea complicate aceste mecanisme sa apara singure, apoi sa se mai si grupeze cu sutele si miile intr-un sistem, apoi sa se coreleze cu inca
un sistem complet diferit... ca sa ai o banala de procariota vie. Dar tu nu trebuie sa crezi ce zice stiinta! Ia fa-te rau, constuieste un laborator, si creaza tu celule vii, din pietre si pamant amorf, ca sa le dovedesti oamenilor de stiinta ca sunt niste incapabili si niste prosti. Ce-i asa mare scofala? doar o "chestie" digestiva cu trei "elemente" senzoriale si gata... cum incepe sa functioneze le-o da-i de cap. Nici n-ai idee de cand te asteapta!
Continuam: "Daca Dumnezeu intentiona de la bun inceput sa creeze viata atunci ce sens mai are contrargumentul tau de la inceputul discutei, in care afirmi ca vaiata a aparut natural si nu se poate discuta de "motivatiile" unei divinitati creatoare?"
Ghinion! eu nu afirmam niciunde ca "vaiata" a aparut natural sau de la sine. Da stiu "aparitia vietii" te doare pe tine, pe restul stii sa la explici. Asta e, nu ti-a mers nici de data asta. Incearca sa ii convingi pe cei care frecventeaza Gradinitele, pe ei poate ii convingi ca au spus ceea ce nu au spus.
Continuam: "3.)Daca omul este produsul "pamantului fertil" si a "radiatiei solare", produsul hazardului, iar nu creatia unei divinitati,..."
Daca omul este ce? Ghinion! Da, stiu asta te doare pe tine. In rest le stii pe toate. Si cu fiecare propozitie te scremi sa creezi impresia ca eu sustin o "creatie haotica" in locul uneia "inteligente", Nu ti mila de tine?
Continuam: "Daca nu suntem creatia nimanui cum putem respecta vreo ierarhie prestabilita?"
Asta te doate pe tine: creatia!; in rest le stii pe toate! Nu am zis ca "tu stii" in sensul ca "tu pricepi" ceva, prin "a stii" eu ma pot referi si la faptul ca tu stii sa folosesti functia COPY/PASTE. (cat pricepi tu ii treaba ta!) bineantele ca tu iti pricepi scopul, aceala de a manipula: amestecand "existenta de zi de zi" cu "aparitia vieti", amestecand teoriile despre "aparitia vieti", si nu in ultimul rand prin declinarea naivă si repetata, propozitie cu propozitie. Esti de-a dreptul caraghios cu minciunile tale care repetate la nesfarsit ajung adevaruri.
Continuam, cu o explicatie de a mea, cica, neanteleasa: "cunoaste intreg dezondamantul"= a anticipa. Cu alte cuvinte: oricine vede (si are acea minima experienta de viata) poate anticipa. Poate... deci nu-i si obligatoriu, iar naivii se vor preocupa de cu totul altceva... de ce aceea sunt naivi.
"Oricum, nu e vorba daca eu pot sti sau nu. Este vorba de faptul ca Dumnezeu, care este omniscient, stie cu siguranta."
Plecand de la intrebarea ta principala: " De ce ai crea un set de reguli si un individ despre care stii de la inceput ca nu le va respecta?"
Raspunsul este simplu: Intotdeauna treaba se impute cand "cativa" creaza un "set de reguli" pe care "altii" sa il respecte. De aici concluzia ca si un sistem divin de reguli ar avea aceleasi urmari: nemultumiti care dau in cap la cei care aplica aceste reguli, adica cadavre care put; doar ca divinitatea a creat acel sistem de reguli la cateva mii de ani dupa ce a facut "prezentarea" despre cum functioneaza viata la nivel de lant trofic, si unde evident ca lipsesc categoriile: stapani de oameni, lideri, creatori de reguli si legi, creatori de ierarhii sociale, etc.
Ca tu la sfarsit intorci subiectul si "nu e vorba daca eu pot sti sau nu." este ceva normal si firesc... altceva chiar nu ai de facut. Ca-n filmele de groaza: victima fuge 5 km si pradatorul mascat instantaneu ajunge in spatele ei, victima urca cinci etaje in viteza si pradatorul, ghici? --- in spatele ei, victima coboara in beci si...pradatorul in spatele ei si cand sa o prinda, victima in viteza si mai mare fuge pe acoperis. Asta-i de groaza? pai nu! ii doar un film. II imposibil asa ceva in realitate, dar ghinion! pe Inferno nu-l intereseaza sa traga avantaje din ceea ce stie, nu-l intereseaza realitatea, ci doar denaturari.
Pana cand?---asta-i treaba lui.
Teoretic, in cazul asta 9/10 Gigei ar fi murit la nastere, unde ar fi avut sansele maxime de mantuire.
Faza cu atotstiutul e foarte, foarte abstracta, aici clar e nevoie de inteligenta superioara pentru a ne lumina inteligenta noastra umana. Dumnezeu stie viitorul, dar in acelasi timp il poate schimba, si in acelasi timp stie ca il va schimba. Cumva Dumnezeu stie toti factorii n la puterea n, n fiind un numar mai mare decat permite tipul unsigned long long int in C++, si pe baza acestor factori pe care ii poate influenta cat sa nu se bage peste libertatea lui Gigel, dar in acelasi timp sa ii arate calea optima catre mantuire. Toti avem in fata calea optima pentru mantuire, ideea e ca e la dispozitia lui Gigel sa urmeze sau nu semnele pe care le primeste. E complicat, stiu, dar poti intelege macar partial.
"Teoretic, in cazul asta 9/10 Gigei ar fi murit la nastere"
Cine ti-a furnizat aceste informatii atat de precise? De ce 9/10 si nu 10/10 sau 0/10? Vorbim doar de aceeasi situatie. Dumnezeu da cu zarul?
Este dreptatea divina atat de nedreapta incat acelasi individ are 9/10 sanse sa ajunga in rai si 1/10 sa ajunga in iad. Este deci mantuirea o chestiune ce tine mai mult de noroc decat de fapte?
Auzi, nu mor la intamplare copii la nastere. Unii ar fi fost irecuperabili, Dumnezeu vede ce ar fi ajuns. Dar unii ar fi avut o sansa, aia 1/10. Numarul da, e cam la intamplare, dar e cu sens figurativ. E alegerea lui Gigel daca urmeaza calea pe care i-o da Dumnezeu sau face dupa capul lui.
Raiul si iadul sunt niste metafore (locuri imaginare).
Oamenii care merg in iad, nu sunt oameni in sensul propriu (ci reprezinta comportamentele oamenilor) => deci, Dumnezeu face in fel de lista alba cu faptele bune ale oamenilor si o lista neagra cu faptele rele ale oamenilor.
Acum sa gandim logic? De ce sa se supere Dumnezeu daca omul face vreo greseala? Viata omului este o desertaciune in ochii lui Dumnezeu, El fiind atotputernic si atotstiutor I-at fi facut pe toti drepti dinaintea daca asta I-at fi placut nespus de mult (dreptatea). Religia asta este interpretata foarte gresit (nimeni nu stie cum sa interpreteze poruncile, Geneza, Apocalipsa etc.)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
