Dumnezeu există? Nu știu am momente când cred ca Dumnezeu nu există. Si de la ce vine numele de Dumnezeu? De la Domnul+zeu?

Cum adica "isi fac oamenii sa-si piarda increderea in ei "? Eu foarte rar am vazut ortodocsi practicanti mohorati sau care sa nu gaseasca raspuns la o intrebare legata de Dumnezeu (stiti la ce ma refer ). Si in plus, doctrinele despre suflet, rai, etc, sunt luate din Biblie in cea mai mare parte. Pace tie

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cati ortodoxi practicanti is, si cati atei botezati la ortodoxie? Pace!

Răspunde

Raportează

Evaluează

"sunt sigur ca exista un Dumnezeu"... ai dovezi?
"sunt sigur ca acel Dumnezeu e Dumnezeul Bibliei"... si iti bazezi aceasta afirmatie pe ce?
"am cercetat lucrurile atent"... ce gluma buna.
"eram ateu inainte"... ce interesant ca toti ati fost atei "inainte". Asa ca o curiozitate, poti sa-mi zici ce inseamna ateismul si despre ce e vorba?
"profetii consemnate in Biblie"... da, profetii exagerat de vagi care nu contin nici un detaliu semnificativ. Tot ce poate biblia sa ofere cand vine vorba de profetie, e sa spuna "candva, undeva, o sa se intample ceva". Apropo, cum ramane cu profetiile din biblie care nu s-au implinit?
"persoana care a scris acea carte a Bibliei"... ia zi-ne si noua cum e cu Moise.
"nici un alt dumnezeu nu si-a inspirat slujitorii sa consemneze viitoru"... in toate religiile apar profetii. Crestinismul nu e cu nimic mai special.
"doar ca putini oameni le cunosc cu adevarat"... tu le cunosti? Inseamna ca le cunosti si pe cele care nu s-au intamplat si pentru care deja timpul a trecut de mult timp.
"domnul primar"... deci exista si domni secundari? Nu cumva religia ta era monoteista?
"pentru a evidentia despre ce Domn sau Dumnezeu este vorba"... deci exista mai multi. Ok. S-a dus si monoteismul.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sunt multi atei pentru ca ei nu au inteles ortodoxia asa cum trebuie, si pentru ca i-au botezat parintii ca asa face lumea. Dar sunt multi ortodocsi practicanti.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Deci serios, omule esti paralel cu tot ce am scris mai sus, esti bun de comentat prosteste, tu JUDECI ca un incuiat la minti, ai habar de ceea ce cunosc eu? Sti ce stiu eu? Nu sti, nu ai de unde, degeaba va tineti voi ateii foarte inteligenti si superiori si ii luati in ras pe crestini, dar sunteti buni numai la criticat fara motiv, fara dovezi, fara cunostinta pe acel subiect, nu sti de ce imi sustin acel punct de vedere, pe baza a ce.
Cand imi prezint punctele de vedere, si tu demontrezi ca sunt false atunci nu dai dovada de om incuiat, dar cand critici fara sa cunosti despre ce e vorba...n-are rost sa continui
P.S "pentru a evidentia despre ce Domn sau Dumnezeu este vorba" greseala mea, am scris cu „D" mare, m-am incurcat

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ti-am pus niste intrebari si subiecte de raspuns. Esti incapabil sa raspunzi la ele? Daca da, atunci stai in banca ta linistit si nu mai latra atat.

Uite, daca toate acele subiecte sunt prea multe pentru neuronul tau plecat in vacanta, le luam pe rand.

Zi despre existenta lui Moise.

Poti raspunde la asta sau si acum e prea greu pentru tine?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai timp sa citesti, nu doar despre Moise, ci tot Vechiul Testament?
ARHEOLOGIA ŞI SCRIPTURILE EBRAICE
3 Turnul Babel. Potrivit Bibliei, Turnul Babel a fost o construcţie impunătoare (Gen. 11:1–9). Este interesant că arheologii au descoperit în interiorul şi în apropierea ruinelor anticului Babilon rămăşiţe ale mai multor zigurate, sau temple-turnuri de forma unor piramide în trepte, inclusiv ruinele templului de la Etemenanki, aflat în interiorul zidurilor Babilonului. În documentele antice care fac referire la aceste temple apar deseori cuvintele: „Vârful lui va ajunge până la ceruri". Se spune că regele Nebucadneţar ar fi zis: „Am ridicat Turnul în trepte la Etemenanki pentru ca vârful lui să rivalizeze cu cerurile". Într-un fragment ce descrie prăbuşirea unui asemenea zigurat se spune: „Construirea acestui templu i-a supărat pe zei. Într-o noapte, ei au dărâmat tot ce fusese construit. I-au risipit [pe oameni] şi le-au făcut limba de neînţeles. Au împiedicat progresul [lucrării]".
4 Tunelurile de apă de la izvorul Ghihon. În 1867, Charles Warren a descoperit în vecinătatea Ierusalimului un canal de apă care pornea de la izvorul Ghihon, traversa dealul şi urca printr-un puţ vertical în cetatea lui David. Se pare că pe aici au intrat prima oară în oraş oamenii lui David (2 Sam. 5:6–10). Între anii 1909 şi 1911 a fost dezgropată întreaga reţea de tuneluri care porneau de la izvorul Ghihon. Un tunel impunător, cu o înălţime de 1, 8 metri, săpat în stâncă pe o lungime de 533 de metri, ducea de la Ghihon la bazinul Siloam, în valea Tiropoeon (în interiorul oraşului). Se pare că este vorba despre tunelul construit de Ezechia. Pe zidul tunelului îngust a fost descoperită o inscripţie în ebraica veche. Ea spune printre altele: „Şi aceasta este istoria acestei străpungeri: — Când lucrătorii au mai ridicat [. . .] târnăcopul, unul după altul, şi când mai era necesară o străpungere de trei coţi, atunci s-a auzit cum au strigat unul către celălalt, căci în stâncă s-a făcut o gaură, care dădea la dreapta şi la stânga. În ziua aceea a străpungerii, lucrătorii din tunel s-au întâlnit lovind în stâncă unii în faţa celorlalţi, un târnăcop în faţa celuilalt târnăcop. Şi acolo au început să curgă apele din izvor spre lac, pe o distanţă de o mie două sute de coţi, iar înălţimea stâncii care era deasupra capetelor lucrătorilor tunelului era de o sută de coţi". Ce lucrare impresionantă de inginerie pentru acele timpuri! (2 Regi 20:20; 2 Cron. 32:30)
5 Relieful despre victoria lui Şişac. Numele lui Şişac, regele Egiptului, este menţionat de şapte ori în Biblie. Întrucât regele Roboam nu mai respecta legea lui Dumnezeu, el i-a permis lui Şişac să invadeze Iuda în 993 î.e.n., fără a distruge însă complet ţara (1 Regi 14:25–28; 2 Cron. 12:1–12). Mult timp s-a crezut că numai Biblia vorbeşte despre această invazie. Ulterior s-a descoperit un document amplu al faraonului numit în Biblie Şişac (Sheshonk I). Este vorba despre un impunător relief care conţine hieroglife şi picturi, aflat pe peretele sudic al unui vast templu egiptean din Karnak (Teba antică). Pe acest relief uriaş este înfăţişat zeul egiptean Amon ţinând în mâna dreaptă o sabie în formă de seceră. El îi aduce faraonului Şişac 156 de prizonieri palestinieni încătuşaţi, legaţi cu frânghii de mâna sa stângă. Fiecare prizonier reprezintă un oraş sau un sat, al cărui nume este scris cu hieroglife. Printre numele ce pot fi încă citite şi identificate se află Rabit (Ios. 19:20); Taanac, Bet-Şean şi Meghido (Ios. 17:11); Sunem (Ios. 19:18); Rehob (Ios. 19:28); Hafaraim (Ios. 19:19); Gabaon (Ios. 18:25); Bet-Horon (Ios. 21:22); Aialon (Ios. 21:24); Soco (Ios. 15:35) şi Arad (Ios. 12:14). Documentul face referire şi la „ogorul lui Avram", aceasta fiind prima referire la Avraam în documentele egiptene.
6 Piatra moabită. În 1868, misionarul german F. Klein a făcut o descoperire senzaţională la Dhiban (Dibon). El a găsit o inscripţie veche, cunoscută astăzi sub numele de Piatra moabită. După inscripţie s-a realizat un mulaj, dar piatra propriu-zisă a fost spartă de beduini înainte de a fi mutată. Majoritatea bucăţilor au fost însă recuperate, iar piatra se află în prezent la Muzeul Luvru din Paris, o reproducere a ei fiind expusă la Muzeul Britanic din Londra. Iniţial, această piatră a fost ridicată la Dibon, în Moab. Ea prezintă versiunea regelui Meşa despre răscoala sa împotriva lui Israel (2 Regi 1:1; 3:4, 5). Printre altele, inscripţia spune: „Eu [sunt] Meşa, fiul lui Chemoş [. . .], regele Moabului, dibonitul,. . . Omri, regele lui Israel, a umilit Moabul mulţi ani (lit. zile), deoarece Chemoş [dumnezeul Moabului] era mânios pe ţara sa. Iar fiul său l-a urmat, şi el de asemenea a zis: «Voi umili Moabul». Pe vremea mea a vorbit el (astfel), dar eu l-am biruit, pe el şi casa lui, în timp ce Israel a pierit pe veci! . . Iar Chemoş mi-a spus: «Du-te şi ia Nebo de la Israel!». Am plecat noaptea şi am luptat împotriva lui din zori până la amiază. L-am luat şi i-am ucis pe toţi. . . Şi am luat de acolo [vasele] lui Iahve, târându-le înaintea lui Chemoş". Observaţi că în ultima frază este menţionat numele divin. Lucrul acesta se poate vedea în imaginea alăturată ce reprezintă Piatra moabită. Numele apare sub forma Tetragramei, în partea dreaptă, rândul 18.
7 Piatra moabită menţionează, de asemenea, următoarele locuri biblice: Atarot şi Nebo (Num. 32:34, 38); Arnon, Aroer, Medeba şi Dibon (Ios. 13:9); Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, Iahaţ şi Chiriataim (Ios. 13:17–19); Beţer (Ios. 20:8); Horonaim (Is. 15:5); Bet-Diblataim şi Cheriot (Ier. 48:22, 24). Ea confirmă astfel existenţa acestor locuri antice.
8 Prisma regelui Sanherib. Biblia vorbeşte pe larg despre invazia asirienilor în Iuda sub conducerea lui Sanherib în anul 732 î.e.n. (2 Regi 18:13—19:37; 2 Cron. 32:1–22; Is. 36:1—37:38). Între anii 1847 şi 1851, arheologul englez A. Layard a făcut săpături la ruinele marelui palat al lui Sanherib din Ninive, pe teritoriul vechii Asirii. Palatul avea 70 de camere, iar pe o distanţă de peste 3 000 de metri zidurile erau acoperite cu plăci sculptate. Analele regelui Sanherib au fost consemnate pe cilindri, sau prisme, de argilă. Ultima versiune a acestora, realizată din câte se pare la scurt timp după moartea sa, apare pe aşa-numita Prismă a lui Taylor, păstrată la Muzeul Britanic. Însă la Institutul Oriental al Universităţii din Chicago există un text mai bun pe o prismă care a fost descoperită aproape de locul anticului oraş Ninive, capitala Imperiului Asirian.
9 În aceste anale, Sanherib se laudă cu invazia sa în Iuda: „Ezechia, iudeul, nu s-a supus jugului meu, [iar] eu am asediat 46 dintre oraşele sale fortificate, precum şi nenumărate sate din jur şi le-am cucerit prin escaladări şi prin atacuri cu maşini de asediu aduse aproape de ziduri, prin atacuri ale pedeştrilor şi folosind spărturi (în zid), galerii subterane şi şanţuri. Am luat din ele 200 150 de oameni, bătrâni şi tineri, bărbaţi şi femei, cai, catâri, asini, cămile, vite mari şi mici fără număr. Iar pe el (Ezechia) l-am închis în Ierusalim, reşedinţa sa regală, ca pe o pasăre în colivie. . . Oraşele pe care le-am jefuit i le-am luat şi i le-am dat lui Mitinti, regele Asdodului, lui Padi, regele Ecronului şi lui Sillibel, regele Gazei. . . Ezechia însuşi. . . mi-a trimis, mai târziu, la Ninive, cetatea mea împărătească, pe lângă 30 de talanţi de aur, 800 de talanţi de argint, pietre preţioase, antimoniu, bucăţi mari de piatră roşie, divane (cu intarsii) de fildeş, jilţuri-nimedu (cu intarsii) de fildeş, piei de elefant, lemn de abanos, lemn de cimişir (şi) tot felul de comori scumpe, propriile sale fiice, concubine, muzicanţi şi muzicante. Pentru a-mi preda tributul şi pentru a-şi arăta supunerea ca sclav, el l-a trimis pe mesagerul său (personal)". În ce priveşte tributul impus de Sanherib lui Ezechia, Biblia confirmă cantitatea de 30 de talanţi de aur, dar nu menţionează decât 300 de talanţi de argint. În plus, ea arată că lucrul acesta s-a întâmplat înainte ca Sanherib să ameninţe Ierusalimul cu asediul. În relatarea sa deformată despre istoria Asiriei, el trece în mod intenţionat sub tăcere înfrângerea zdrobitoare suferită în Iuda, când, într-o singură noapte îngerul lui Dumnezeu a ucis 185 000 de soldaţi asirieni, forţându-l astfel pe Sanherib să fugă la Ninive ca un câine bătut. Totuşi, această consemnare lăudăroasă de pe Prisma lui Sanherib vorbeşte despre o mare invazie pe care asirienii au făcut-o în Iuda înainte ca Iehova să-i întoarcă după ce ameninţaseră Ierusalimul (2 Regi 18:14; 19:35, 36).
10 Scrisorile din Lachis. Numele cunoscutului oraş-fortăreaţă Lachis apare în Biblie de peste 20 de ori. El se afla la 44 de kilometri V-SV de Ierusalim. O mare parte din ruinele lui au fost scoase la lumină. În 1935, într-o cameră de gardă de la poarta dublă a oraşului au fost găsite 18 ostrace, sau cioburi de lut cu inscripţii (alte trei au fost găsite în 1938). S-a dovedit că acestea erau nişte scrisori scrise cu litere ebraice vechi. Colecţia, care numără 21 de scrisori, este cunoscută sub numele de Scrisorile din Lachis. Lachisul a fost una dintre ultimele fortăreţe din Iuda care i-au ţinut piept lui Nebucadneţar, fiind arsă şi transformată într-un morman de ruine între anii 609 şi 607 î.e.n. Scrisorile reflectă starea de alertă care domnea atunci. După cât se pare, ele au fost scrise din ultimele avanposturi evreieşti ale trupelor lui Yaosh, un comandant militar din Lachis. În una dintre ele (numărul IV) se spune printre altele: „Facă YHWH [tetragrama pentru «Iehova»] ca domnul meu să audă în această vreme veşti de bine. . . noi ne uităm după semnalele de foc din Lachis, potrivit cu toate indicaţiile date mie de domnul meu, căci nu putem vedea Azeca". Aceasta este o confirmare extraordinară a versetului din Ieremia 34:7, unde se spune că Lachisul şi Azeca au fost ultimele două oraşe fortificate care mai rămăseseră dintre oraşele lui Iuda. Această scrisoare pare să arate că Azeca tocmai căzuse. Numele divin, sub forma Tetragramei, apare des în aceste scrisori, ceea ce înseamnă că iudeii foloseau numele Iehova în vorbirea curentă.
11 O altă scrisoare (numărul III) începe astfel: „Facă YHWH [Iehova} ca domnul meu să audă veşti de pace! . . Iar slujitorului tău i s-au transmis următoarele: «Comandantul armatei, Conia, fiul lui Elnatan, a coborât să se ducă în Egipt şi i-a trimis pe oamenii săi la Hodavia, fiul lui Ahia, ca să obţină [provizii] de la el»". Această scrisoare pare să confirme că Iuda a coborât în Egipt după ajutor, contrar poruncii lui Dumnezeu şi spre propria distrugere (Is. 31:1; Ier. 46:25, 26). Numele Elnatan şi Hoşaia, care apar în textul complet al acestei scrisori, se regăsesc şi în Ieremia 36:12 şi 42:1. Alte trei nume menţionate în aceste scrisori apar şi în cartea biblică Ieremia. Acestea sunt: Ghemaria, Neria şi Iaazania (Ier. 32:12; 35:3; 36:10).
12 Cronica lui Nabonid. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în urma săpăturilor făcute în apropierea Bagdadului au fost descoperite un mare număr de tăbliţe şi cilindri de argilă ce aruncă lumină asupra istoriei Babilonului antic. Unul dintre aceste valoroase documente este cunoscut sub numele de Cronica lui Nabonid şi se află în prezent la Muzeul Britanic. Nabonid, regele Babilonului, era tatăl lui Belşaţar, coregentul său. El i-a supravieţuit fiului său, ucis în noaptea de 5 octombrie 539 î.e.n., când armatele lui Cirus Persanul au cucerit Babilonul (Dan. 5:30, 31). Cronica lui Nabonid, un remarcabil document ce conţine date exacte despre căderea Babilonului, ne ajută să aflăm când a avut loc acest eveniment. Iată traducerea unui mic fragment din Cronica lui Nabonid: „În luna taşritu [tişri (septembrie–octombrie)], când Cirus a atacat armata Akkadului în Opis, pe Tigru,. . . în ziua a paisprezecea, Sipparul a fost luat fără luptă. Nabonid a fugit. În ziua a şaisprezecea [11 octombrie, după calendarul iulian, sau 5 octombrie, după calendarul gregorian, 539 î.e.n.], Gobryas (Ugbaru), guvernator al ţinutului Gutium, şi armata lui Cirus au intrat în Babilon fără luptă. După aceea, Nabonid a fost arestat în Babilon, când s-a întors (acolo). . . În luna arahşamnu [marchesvan (octombrie–noiembrie)], în ziua a treia [28 octombrie, după calendarul iulian, sau 17 octombrie, după calendarul gregorian], Cirus a intrat în Babilon, înaintea lui au fost aşternute ramuri verzi — în oraş a fost decretată starea de «pace» (sulmu). Cirus a trimis salutări în tot Babilonul. Gobryas, guvernatorul său, a pus (sub-)guvernatori în Babilon".
13 Observăm că Darius Medul nu este menţionat în această cronică, iar până în momentul de faţă numele său nu s-a găsit pe nicio inscripţie nebiblică. El nu este menţionat nici în documentele istorice laice dinainte de Josephus (istoric evreu din secolul I e.n.). De aceea, unii critici au sugerat că el ar putea fi Gobryas, amintit mai înainte. Deşi informaţiile pe care le avem cu privire la Gobryas par să corespundă cu cele privitoare la Darius, nu se poate totuşi afirma cu certitudine că este vorba despre una şi aceeaşi persoană. Oricum ar sta lucrurile, istoria laică spune că Cirus a avut un rol important în cucerirea Babilonului şi că, după aceea, a domnit acolo ca rege.
14 Cilindrul lui Cirus. La puţin timp după ce Cirus a început să domnească în calitate de rege al puterii mondiale persane, cucerirea Babilonului de către Cirus în 539 î.e.n. a fost consemnată pe un cilindru de argilă. Acest document remarcabil se păstrează tot la Muzeul Britanic. Iată un fragment din textul tradus: „Eu sunt Cirus, rege al lumii, rege măreţ, rege legitim, rege al Babilonului, rege al Sumerului şi Akkadului, rege al celor patru margini (ale pământului),. . . Am restituit unor oraşe sacre [unele menţionate deja] de pe celălalt mal al Tigrului, ale căror sanctuare fuseseră mult timp în ruină, chipurile care se aflaseră în ele şi am întemeiat pentru ele sanctuare permanente. Eu i-am adunat (de asemenea) pe toţi locuitorii lor (de odinioară) şi le-am înapoiat locurile de locuit".
15 Astfel, Cilindrul lui Cirus face cunoscută politica regelui de a restabili popoarele captive în ţările lor. În armonie cu aceasta, Cirus a emis un decret care îi autoriza pe iudei să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui acolo casa lui Iehova. De remarcat că, mai înainte cu 200 de ani, Dumnezeu îl menţionase în mod profetic cu numele pe Cirus ca fiind cel ce avea să cucerească Babilonul şi să facă posibilă restabilirea poporului Său (Is. 44:28; 45:1; 2 Cron. 36:23).

Răspunde

Raportează

Evaluează

Raspunde la ce ti-am cerut nu mai abera si nu mai schimba subiectul. Zi despre Moise.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Hai sa scurtam discutia deoarece vad ca esti incapabil sa raspunzi direct :

1 - Moise a existat? Raspunde cu Da sau cu Nu.
2 - Daca zici ca "Da", prezinta dovezi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, Moise a existat, dovezile le ai mai sus, daca nu ai gandirea atat de rationala incat sa iti dai seama, imi pare rau pentru tine, pace!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mai citeste si tu Biblia inainte sa umpli site-ul cu linkul acesta.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Vezi pe http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=13 ca nu se poate crestinism fara iubire

Răspunde

Raportează

Evaluează

Biblia contine o gramada de porcarii introduse de oamenii primitivi ce au scris-o acum mii de ani. prostiile alea trebuie sa iasa la suprafata. mai ales cand in noul testament se spune in mod repetat sa se respecte vechiul testament.

Răspunde

Raportează

Evaluează