Dumnezeu, fie nu poate face nimic pentrua opri catastrofele, fie nu ii pasa indeajuns de mult pentru a le opri, fie nu exista. Dumnezeu estefie: impotent, malefic, sau imaginar. Ce varianta alegi, dar alege cu intelepciune?
Ordonare:
După relevanţă
Inainte de caderea in pacat nu a exista moarte nici suferinta, nici durere sau altceva din ceea ce ne provoaca astazi asa de multe probleme.Alegand liber, omul a mers pe caile lui proprii, care l-au indepartat de Dumnezeu. As vrea sa cunosti doi oameni bolnavi care sunt imobilizati la pat din cauza unor boli incurabile.Sa fie un crestin autentic(nu numai cu numele) si un ateu. Diferenta dintre ei este izbitoare. Unul din cei pe care ti i-am dat exemplul este tatal meu.El are pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere.Este atat de senin si de impacat cu situatia, ba chiar a vazut pe Domnul Isus cum il asteapta ca sa il duca acasa.Ce trist este sa pleci de pe acest pamant fara nici o speranta. Voltaire, celebrul batjocoritor, a avut un sfarsit ingrozitor. Infirmiera care il ingrijea a spus: "Pentru toti banii Europei nu vreau sa mai vad un necredincios murind!" El a strigat toata noaptea dupa iertare.
Răspunde
Cea mai buna varianta pentru tine este sa nu mai stai pe internet si sa mai dai pe la scoala.Chiar ai incercat sa faci un curs de calificare, sa inveti o meserie, probabil munca este sub demnitatea ta
Cu stima,,,,,
Dumnezeu, fie nu poate face nimic pentrua opri catastrofele,
fie nu ii pasa indeajuns de mult pentru a le opri,==asta pare cea corectă
fie nu exista.
Dumnezeu este ==neinteresat de fleacuri!
Ce varianta alegi, dar alege cu intelepciune?
Răspunde 
Nu mai ai variante? Teodiceea crestina sustine ca raul nu infirma bunatatea divina. La urma urma, din aceeasi perspectiva, catastrofa are o alta insemnatate decat ce stim noi. Avand in vedere ca tot ce e lumesc e trecator, catastrofal ar fi sa ratezi viata vesnica. Teologii ma lasa cu gandul ca viata lumeasca e ca un drum cu hartoape spre un concediu nelimitat. Ce mi-e mie o cafea varsata in poala daca nu mai ajung la destinatie.
Dau fold, astept urmatoarea intrebare.
Esti putin cre(s)tina, de acum incolo sa te abtii sa mai raspunzi intrebarilor mele, te rog. Cica raul nu infirma bunatatea divina, iti urez sa dezvolti un cancer ceva, tu sau familia ta, atunci ce-o sa mai crezi?
Era intrebarea adresata doar ateilor? Nota bene, crestini de pe TPU, nu ii mai raspundeti stimabilului, ca nu voi sunteti vizati. Nu mi-am asumat un punct de vedere. Ti-am spus ce sustine teodiceea crestina, dandu-ti de inteles de ce intrebarea ta e tendentioasa.
Am vazut oameni bolnavi de cancer fericiti ca asa isi ispasesc din pacate. Cand ai credinta, cancerul poate fi o binecuvantare. Departe de mine gandul asta, eu sunt cel mai putin credincios. Asta nu ma impiedica sa zgandaresc necredinciosii, atunci cand pun intrebari partinitoare.
"iti urez sa dezvolti un cancer ceva" - Prietene, cu ce ai fi mai bun decat cineva, dorindu-i un astfel de lucru? Si de ce crezi ca jignind iti vei impune punctul de vedere? Iar daca tie nu-ti pasa de cei din jur, fie ei si crestini, de ce crezi ca Dumnezeul pe care oamenii il resping le datoreaza neconditionat ajutorul - in forma dorita de ei? Trebuie sa stii ca scopul suprem vietii pe pamant (daca acceptam faptul ca mai exista ceva dupa moarte) nu este fericirea de moment cu orice pret, ci mantuirea.
PS: Tatal meu a murit de cancer.NU Dumnezeu poarta vina asta - ci pacatul din viata lui, faptul ca a fumat 2 pachete de tigari pe zi si a trait cum i-a venit mai bine. Este doar un exemplu.
"crestini de pe TPU, nu ii mai raspundeti imbecilului" - Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu astfel de jigniri. Ele nu fac decat sa perpetueze starea conflictuala.
Si voi crestinii afirmati ca lucruri nasoale se intampla pentru ca lumea nu crede sufucient... ok. dar ce vina au copiii aia care nasc cu malformatii, copii care mor dupa cateva luni de viata, copii din africa care mor de foame... frate vina au copiii? daca dumnezeu exista atnci eu ma pis pe el pentru ca e un penal, omoara barbatii, nu copii frate, e dezgustator
Ai dreptate. De regula, si eu promovez dialogul civilizat, doar ca stimabilului aici de fata ii place sa arunce cu invective. Voi corecta raspunsul.
Ai perfecta dreptate. Pentru multi bolnavi care sunt imobilizati la pat, boala poate sa fie o binecuvantare. Stii de unde se vede cerul cel mai bine? Din pat. Atunci ai timp sa meditezi la sufletul tau, la eternitate. Multi oameni s-au impacat cu Dumnezeu pe un pat de suferinta. Insa, nu trebuie sa lasam acest lucru atat de important sperand ca o sa avem timp sa o facem mai tarziu. De cate ori era intrebat un om de ce nu se intoarce la Dumnezeu el raspundea: o mai am timp. Mi-am pregatit un verset pe care o sa il spun inainte de a muri si voi fi iertat ca si talharul de pe cruce. Dar intr-o zi venind de la moara cu sacul in spate a cazut pe scari, si si-a frant gatul, nu a mai avut timp sa isi spuna rugaciunea pregatita cu multa grija.
Mai multe catastrofe sunt create de noi. Uită-te în jur. Dumnezeu nu e o menajeră să facă curat în urma noastră. Noi distrugem? Noi să fim responsabili. Doar avem voie liberă, trebuia să ne gândim înainte.
Dumnezeu poate si vrea sa puna capat tuturor celor care distrug pamantul si din cauza carora poloarea este prea mare si numarul dezastrelor naturale au crescut in intensitate. Apocalipsa11:18
Fie există ființe spirituale ( numite de creștini demoni ) care au fost dotate cu energii importante și liber arbitru pe care îl pot folosii prost, la fel ca oamenii și poate noi nu vedem întreaga scenă, nu suntem cei mai obiectivi judecători a ce înseamnă catstrofă.
Mintea omului nu este indeajuns de desteapta pentru a intelege aceste lucruri si in plus toate lucrurile rele care se intampla sunt din cauza oamenilor si din rautatea lor din dorinta de a se razbuna din ura fata de aproape din faptul ca exista atat de multi puscariasi care au savarsit pacatul care ucide. Daca Iisus Hristos a trait pentru a plati pentru pacatele noastre de atunci si pana acum lumea sa murdarit din nou. Tot ce se intampla este pedeapsa pe care o meritam cu toti!
Tu te-ai gandit vreodata ca poate Dumnezeu ne pune la incercare credinta?
Nu e nevoie sa-mi raspunzi. Pentru mine Dumnezeu exista. Si cand am aflat ca am cancer niciodata nu am spus: "De ce mi-ai dat, Doamne, mie asta si nu altcuiva?"
Ca să nu postez un răspuns lung, din cauza căruia va adormi tot site-ul voi posta o metaforă, nu de alta dar sunt specialitatea mea.
Tu, când joci șah, pe tablă muți tu piesele, sau le lași să se mute singure?
Varianta care este nu care vrem noi,
Eu sunt Cel ce sunt alfa si omega
apocalipsa 1.8
sa te fereasca bunul Dumnezeu sa iei an deradere sau an desert numele Lui cel sfant, caci negresit nu vei scapa nepedepsit
Aleg imaginar. De ce? Pai in primul rand eu nu l-am vazut, doar l-am imaginat. In al doi-lea rand, exista prea multi dumnezei diferiti (tot in imaginatia noastra) ca sa poata exista cu adevarat ceva concret. Cer scuze pentru jocul de cuvinte. Dar ce e cel mai trist e ca nici macar nu e un dumnezeu imaginat de noi, ci imaginat de altii pentru noi. In fine...
Gandeste-te la atitudinea unui tata fata de copilul sau... Tatal isi pedepseste copilul atunci cand greseste. Nu l-ar putea lasa in pace? Ba da! Dar asta ar insemna ca in viitor sa fie un copil needucat, fara bun simt. Nu ar putea tatal sa-si fereasca copilul de toate pericolele? Sa-l ajute sa nu cada niciodata? Ba da! Dar el isi lasa copilul sa cada, iar apoi il ridica cu dragoste, iar astfel isi ajuta copilul sa fie constient de viata pe care o are inainte, de ceea ce il asteapta in viitor. Asa este si cu Tatal nostru Ceresc. Ne lasa sa cadem, chiar daca uneori lucrul acesta doare, dar apoi ne ridica cu dragoste, ne arata unde am gresit, iar noi mergem mai departe. Nu inseamna ca el nu ne iubeste, sau ca nu-i pasa de noi, sau ca nu poate face nimic in aceasta privinta. El doar ne iubeste... Si de multe ori, pentru a ajuta o persoana pe care o iubesti, trebuie sa o faci sa sufere pentru o vreme, insa bucuria care vine dupa este nemarginita, iar tristetea initiala dispare, locul ei fiind luat de pace si bucurie
Gandeste-te la atitudinea unui tata fata de copilul sau. Tatal isi pedepseste copilul atunci cand greseste. Nu l-ar putea lasa in pace? Ba da! Dar asta ar insemna ca in viitor sa fie un copil needucat, fara bun simt. Nu ar putea tatal sa-si fereasca copilul de toate pericolele? Sa-l ajute sa nu cada niciodata? Ba da! Dar el isi lasa copilul sa cada, iar apoi il ridica cu dragoste, iar astfel isi ajuta copilul sa fie constient de viata pe care o are inainte, de ceea ce il asteapta in viitor. Asa este si cu Tatal nostru Ceresc. Ne lasa sa cadem, chiar daca uneori lucrul acesta doare, dar apoi ne ridica cu dragoste, ne arata unde am gresit, iar noi mergem mai departe. Nu inseamna ca el nu ne iubeste, sau ca nu-i pasa de noi, sau ca nu poate face nimic in aceasta privinta. El doar ne iubeste. Si de multe ori, pentru a ajuta o persoana pe care o iubesti, trebuie sa o faci sa sufere pentru o vreme, insa bucuria care vine dupa este nemarginita, iar tristetea initiala dispare, locul ei fiind luat de pace si bucurie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
