RăspundeDeci cand ne pedepseste brutal, nu o face pentru ca ne uraste pentru ca am ales calea gresita sau in cel ma bun caz ne testeaza. Dumnezeu este precum un parinte, are ura cand gresim, chiar daca-l iubesti sau nu.
Răspunde Dumnezeu nu pedepsește. Ne lasă în voia hazardului și a neoranduielii, dupa cum spunea Steinhardt. De unde ideea asta ca ne pedepsește brutal? Și de unde știm noi ca dincolo de pedepsele pe care le vedem noi nu exista un,, mai bine,,. Aceasta abordare este creștină, dacă vezi lucrurile din alt unghi, e firesc sa nu vedem la fel lucrurile
Are. Mânie nu ură. Dumnezeu este iubire. Unde este iubire nu este ură. Dacă eu ma supăr și ma manii pe copilul meu, pe care îl iubesc nespus, nu înseamnă că l urăsc.
Ordonare:
După relevanţă
Da, dar nu mereu. Trebuie sa fie si capabil de ura, altfel nu ar fi atotputernic.
RăspundeUra este un atribut al diavolului, nu a lui Dumnezeu.
Aici gresesti enorm. E complet invers. Doar ceva atotputernic este capabil sa nu urasca.
Deci pedeapsa nu include si o doza de furie, agresiune, ura?
Ce ce spui tu e ca si cum ai spune ca deoarece parintii isi pedepsesc copiii, inseamna ca ii urasc.
Nu doar nu te iubesc in momentul cand spargi un pahar si ii testezi limitele de toleranta? Spune-mi, te rog!
Da.
Ieremia 31:3
Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!
Bineînțeles că ne iubești Pe toți nu te îndoi niciodată de asta dar absolut niciodată
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
