Dumnezeu ne iarta DE TOATE PACATELE pe care le facem daca:

Recunoastem ca am pacatuit
Ne pare rau ca am pacatuit si ne caim de pacate
Si ne hotaram sa nu mai pacatuim.

Nu-i asa ca ne iubeste mult?

In schimb daca
-nu recunoastem
-nu avem credinta in el,

suntem torturati pe vecie in locul chinurilor vesnice.

Nu-i asa ca ne iubeste mult?

Este o mică problemă cu păcatele capitale, dar şi acelea s-a dovedit că pot fi iertate. Rulează un film rusesc legat de această temă : Insula, merită vizionat.

Bun:
Cand "pacatuiesc" recunosc(probabil).
Daca am recunoscut ca "pacatuiesc" in mare parte ar si insemna ca imi pare rau ceea ce ar fi deja spre "cairea pacatelor".
Si,bineinteles,ca orice fiinta rationala,cand fac o greseala e clar ca nu vreau s-o mai fac inca o data(desi asta nu aduce nici-un fel de garantie)
Si,ca incheiere, eu nu-l "cunosc pe Dumnezeu", deci nu ma iarta.

Siropos,teribil de siropos...

Prietene,Dumnezeu intr-adevar ne iubeste nelimitat pe toti,dar cred ca nici tu,nici eu nu vom putea gasi vreodata termenii potriviti pentru a ne referi la aceasta dragoste.Iar termenii in care o exprimi tu, pot duce la interpretari tendentioase, mai ales ca nu toti cei care posteaza pot intelege la ce te referi.

Exact ne iubeste foarte mult nici nu iti imaginezi tu cat de mult.

Dumnezeu e un misogi te iubeste daca faci ceva
eu nu fac nimic si te" rog domne" nu ma iubi reau un post de sef in iad

Da! Apropo tu le scrii dintr-o carte sau le sti pederost?