D-zeu, in ignoranta lui de care nici el nu-si da seama, poate se crede vesnic si necreat de nimeni si nimic. Dar poate se inseala. Poate ca asa cum noi credem ca nu exista nimic mai sus de noi, si el o fi convins ca nu exista nimic mai sus de el. Existenta unei fiinte atotstiutoare si atutputernice ridica mult prea multe probleme pentru a putea fi considerata plauzibila. Sunt paradoxuri peste paradoxuri, cu conditia sa stai doar un pic sa te gandesti in ce crezi de fapt.
Dumnezeu reprezinta principiul creatiei, Satan reprezinta principiul distrugerii. In toate religiile exista aceste doua forte, oamenii le-au dat insa interpretari diferite. Hindusii de exemplu, il venereaza pe zeul Shiva (principiul distrugerii). Acesta e privit ca o forta necesara, purificatoare. Mie imi place conceptul de Yin si Yang.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Yin_%C8%99i_Yang
Cele doua principii sunt prezente in universul exterior (si inclusiv in noi). Prin religie, omul le-a dat chip si nume, fiindca oamenii au avut mereu aceasta nevoie de a clasifica tot ce exista. Facand asta insa, te autocunosti. Iar cele doua principii capata astfel noi valente.
Dumnezeu exista atotputernic (Iov 37:23; Revelatia 7:12)
Asadar, o fiinta atotputernica, e clar ca nu poate fi distrus. Acelasi lucru poate fi spus si de planeta Pamant (Eclesiastul 1:4)
anonim_4396 întreabă: