Dacă răspunsul meu te-a deranjat cu ceva, îmi pare rău. Nu am avut vreo intenție să jignesc. Iar tu, dragă Ema, din câte știu, stai bine cu simțul umorului și nu iei personal orice fleac, ceea ce mereu am apreciat la tine. De aici și libertatea pe care mi-o permit.
Doar mi-am exprimat părerea...sub formă de glumă, atâta tot.
Dacă te-ai simțit deranjată, îmi cer scuze.
O zi bună.
E logic si normal ca toti sa primim acest dar, oferta cum ii s-ar spune ...deoarece Dumnezeu a renuntat la propriul Lui fiu pentru noi din asta reiese ca Dumnezeu il iubeste mult pe om.
Ioan 1
1. La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2. El era la inceput cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4. In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
5. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.
6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume.
1 dovedeste ca a existat acest personaj?
2 ca a fost fiul unui zeu?
3 ca a inviat din morti?
4 atunci isi voi raspunde dar dovezi nu versete din biblie si vrajeli
Știi cum îmi sună?
"Scufița Roșie ți-a adus o plăcintă și o ulcică plină cu unt. Tu ce faci, primești sau refuzi această ofertă?".
(Iartă-mă, nu m-am abținut.)
De ce s-ar fi complicat Dumnezeu cu trimiterea unui Fiu...nu putea pur si simplu sa ne ierte pacatele fara interlocutori? Daca stia de la inceput ce se va intampla cu Iisus ca va fi rastignit...ce nu putea El sa faca un hocus-pocus si sa lumineze mintile oamenilor fara alte amanunte?
Omul prin neascultare de Dumnezeu a pacatuit si plata pacatului este moartea. Dumnezeu este sfant si drept.El in sfintenia Lui trebuie sa pedepseasca pacatul.Plata pacatului este moartea.Sangele reprezinta viata.Inainte,in dragostea Lui accepta sangele animalelor ca substitut in locul pacatosului. Apoi, vazand ca omul pacatuia din ce in ce mai mult, a trimis pe Fiul Sau ca sa plateasca pretul pentru pacatele noastre.El a facut totul pentru noi, noi alegem.
Ți-am scris mai de mult :
Îți recomand să faci o pauză și să citești următoarele cărți :
1) „Noi nu suntem urmașii Romei "
O citești fără bani pe internet!
http://www.dacia.org/carte/
http://ro.scribd.com/......on-Savescu
2) Georges Ory : ( despre) Originile creștinismului, Eseuri critice
Editura științifică și Enciclopedică 1981 (traducere din franceză)
http://www.okazii.ro/......-a65835766
3) Istoria credințelor și ideilor religioase carte în trei volume de Mircea Eliade.
http://www.okazii.ro/......-a59408081
http://www.carti-online.com/......-1482.html
http://www.scritube.com/......361217.php
http://www.scritube.com/personalitati/MIRCEA-ELIADE212315175.php
http://www.librariaeminescu.ro/autor/3585/Mircea-Eliade
http://www.librariaonline.ro/......a-p1002031
http://www.okazii.ro/......a117397950
4) "Filozofia esoterica a Indiei " Autor: CHATTERJI C. J. (Format: 13 x 20 cm număr de pagini: 144 )
http://www.edituraherald.ro/......detail.asp
http://www.edituraherald.ro/books.asp?j=10
5) Tao Te Ching (Tao Te King sau Dao De Jing ) http://ro.wikipedia.org/wiki/Tao_Te_Ching
http://www.daoism.ro/category/dao-de-jing/
http://www.chinapage.com/laotze2n.html
http://taoism.net/ttc/complete.htm
http://terebess.hu/english/tao/lau.html
http://www.daoisopen.com/DDJTranslations.html
Sunt 2 sau 3 traduceri în limba română a acestei lucrări
6) Bagavadghita și asta a fost tradusă în limba română
http://www.satpub.net/Bhagavad-Gita_c_28.html
7) Coranul
http://mariuscruceru.ro/2010/09/11/coranul-on-line-in-limba-romana-p/
A apărut ca o carte dar îl poți și descărca gratuit de pe net în limba română.
8) Literatură Bahai
În pricipal scrierile lui Bahá’u’lláh.
http://www.bahai.org.ro/
http://www.bahai-books.org/
Bănuiesc că o parte din aceste cărți ar putea să fie la biblioteca municipală din Hunedoara.
Să vezi și :
Astea le vezi fără bani pe internet!
http://www.youtube.com/watch?v=cSq_XZDHCkM&feature=related
Dacia / Dacoromânia 258 - 270
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=RCUPULMUMMA
Regele Regalian eliberatorul Daciei - Partea I-a
http://www.youtube.com/watch?v=l1O7MO6WhRM&feature=relmfu
Regele Regalian eliberatorul Daciei - Partea a II-a
http://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58&feature=related
Dacii - Adevaruri tulburatoare - Documentar 2012 HD
http://www.youtube.com/watch?v=PUIS30dFgG4&feature=related
Dacii-Adevaruri tulburatoare partea 2
http://www.youtube.com/watch?v=zLulTv-mk9A&feature=related
DACIA PREISTORICA - documentar FULL
http://www.youtube.com/watch?v=qA88Ordp4S8&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=miVIWoMbieY&feature=relmfu
Dacia : Razboaie uitate - Partea a II-a
http://www.youtube.com/watch?v=y_4SIOC14zY&feature=relmfu
Dacia : Razboaie uitate - Partea a III-a
http://www.youtube.com/watch?v=1UPi3WT9m8E&feature=relmfu
Potopul Partea I-a
http://www.youtube.com/watch?v=T_djd99O9do&feature=relmfu
Potopul Partea a II-a
http://www.youtube.com/watch?v=ORDMYcE2iSo&feature=relmfu
Potopul Partea a III-a
Poți cauta pe net despre memoria apei.
Ar fi cam aiurea să afirmi că apa este vie și este o ființă dar apa are memorie... și în context putem vorbi deci și despre sufletul ne viului.
Merită să vezi neapărat cu ochii tăi filmele astea :
http://www.youtube.com/watch?v=cmp6MgrPb24
http://www.youtube.com/watch?v=cxROTKBW4hU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=e8d-RbtD0uU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ElFJLKG22nE&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TBB6V8Vhbkg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=o4XuNSZ1tZA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TURwuGkaFTU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TSPjlhT0yEM&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=FxtvBs4KNrI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=9RkwWJCyFYE&feature=related
Sunt și altele dar mai mici.
poți să vezi și :
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/marcu/4/
11. "Voua", le-a zis El, "v-a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt infatisate in pilde;
12. pentru ca, "macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu ( care ) cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele."
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/13/
11. Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12. Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are.
13. De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/8/
10. El le-a raspuns: "Voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dar celorlalti li se vorbeste in pilde, ca "macar ca vad, sa nu vada, si macar ca aud, sa nu inteleaga."
Împăratul roman de origine tracă ( român) Constantin == Constantin cel Mare == a fost primul care a înțeles sensul utilizării religiei ca armă!
vezi pe net, „ Împărați romani de origine tracă"
http://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=318339581511438&id=183998644945533
http://www.facebook.com/permalink.php? story_fbid=318339581511438&id=183998644945533
IMPARATI ROMANI DE ORIGINE TRACA-
Imparati romani. De la Maximin Tracul o serie de imparati au fost ridicati de catre trupele
dunarene. Vom prezenta o serie de imparati ai caroro origini sunt certe "barbare" din zona tracica, arealul de formare a poporului roman. Acesti imparati sunt cei care au efectuat o serie de reforme fundamentale pentru istoria omenirii. Caracteristica esentiala este faptul ca tori au fost comandanti sau au fost numiti imparati de trupele dunarene.
Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, 284 - 305 dHr, Diocletian. Nascut dintr-o familie
„barbara", saraca din Dalmatia. Din simplu soldat ajunge general, comandant al garzilor imperiale. Ales imparat la Sirmium. Efectueaza prima reforma constitutionala romana, creand tetrarhia, primul pas spre divizarea puterii imperiale. Este primul imparat care abdica.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, 306 – 337 dHr., Constantin cel Mare. Fiul lui Constantiu I Chlorus, „barbar" sarac zona tracica. Cel mai important personaj din istoria crestinatatii, asezat alaturi de apostoli. Cel care a dat Edictul de la Milano, asezatorul bisericii crestine pe temelii, a convocat primul sinod bisericesc la Niceea, loc unde s-a definit Crezul de la Niceea, credinta in crestinism. Creatorul orasului Constantinopole. Imparatul roman ale carui actiuni au modificat esential lumea europeana. A renuntat la Roma in favoarea asezarii alaturi de poporul sau, mutand centrul de greutate in zona tracica.
Flavius Marcianus 450 – 457 dHr., Marcian. Nascut in Tracia, nu urmeaza cariera militara imperiala datorita faptului ca in acea perioada au loc atacurile hunilor si alanilor, culminand cu cucerirea orasului Sirmium in 441 dHr. Asa incat slujeste 19 ani alaturi de alani. Reintors in imperiu, devine capital al trupelor imperiale, tribun si senator. Casatorit cu sora imparatului Teodosiu II, Pulcheria, ajunge imparat. Ajund imparat convoaca Sinodul al IV-lea de la Calcedon care rezolva problemele ereziei monofizite. Este canonizat impreuna cu sotia sa.
Flavius Valerius Leon 457 – 474 dHr, Leon I, creatorul dinastiei tracice. Dinastiei imperiala la Constantinopole, cu 5 imparati urcati pe tron. Singura dinastie explicita tracica, Leon I fiind singurul imparat care isi asuma in mod direct originea tracica.
Flavius Iustinus, 518 – 527 dHr. Iustin I. Cand dinastia traca a lui Leon a fost inlaturata de la putere, nobilimea si armata a numit ca imparat pe comandantul garzii imperiale, Iustin I. Nascut pe Dunare, cu origini mai mult decat certe tracice, se refugiaza in timpul imparatului Leon din fata atacurilor de peste Dunare. Ajuns la Constantinopole, se inroleaza in noul corp de elita creat de Leon I exclusiv din traci – Excubitorii. Avanseaza in toate functiile militare. Numit de Anastasie I comandant al garzii. Creatorul dinastiei iustinieine. Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, 527 – 565 dHr. Iustinian cel Mare, nepotul imparatului Iustin I. Considerat ultimul imparat roman la Constantinopole. Reformatorul legislatiei romane, Codul iustinian, a reusit sa recucereasca, cel putin partial fostul imperiu roman. Respinge cu hotarare erezia monofizita, creaza prima episcopie independenta de Roma, Iustiniana Prima. Este singurul imparat care prin actiunile sale atesta apatinerea teritoriului norddunarean la imperiu prin includerea acestora in episcopia creata de el.
Dinastia iustiniana dureaza putin dupa moartea lui Iustinian cel Mare. Ultimii doi imparati ai dinastiei duc la pierderea zonei tracice si invadarea acesteia de catre slavi. Mauriciu, nascut la Cappadocia, cu puternice legaturi elinistice, creste taxele in zona tracica in detrimentul zonei orientale. Lucru considerat atac direct la adresa populatiei care, cu ajutorul trupelor dunarene, il ridica pe tron pe Focas, comandant mic din punct de vedere al ierarhiei militare bizantine, dar avand doua „calitati" – trac si comandant militar la Dunare. In fruntea trupelor ajunge la Constantinopole. Insa trupele nu vor mai reveni niciodata la Dunare. Zona este invadata de slavi care se aseaza temeinic pana la Muntii Haemus.
Efectul imediat este disparitia romanitatii imperiale, imperiul devine elenistic, bizantin, limba latina, sau limba vlaha, nu se mai foloseste decat la ceremonialuri, fiind inlocuita cu limba greaca. Populatia se autointituleaza „romei", imperiul „Romaion". Iar populatia care vreme de secole dominase imperiul, se transforma in populatie dominata, primind numele de blachi/vlahi. Ultima ridicare va fi in timpul Asanestilor, cinci sute de ani mai taraziu.
Galerius Maximianus (cca. 250 - 5 mai 311), sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, a fost împărat roman în perioada 305-311. Născut în apropiere de Zaicear, pe Valea Timocului (astăzi în Serbia) într-o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică fiind o sacerdota zamoxiana. Galerius a vrut chiar sa schimbe numele imperiului roman in imperiul dacic. Arcul lui Galerius de la Salonic contine un numar impresionant de soldati daci. Si asta la 200 de ani de la moartea lui Decebal.
http://filedelumina.ro/2012/05/28/dacii-adevaruri-tulburatoare/
http://www.formula-as.ro/2007/765/enigme-16/imparatii-daci-ai-romei-7912
Imparatii daci ai Romei
Daci pe sarcofagul imparatesei Elena, mama lui Constantin
Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacica s-a pastrat tacere.
Enigme Istorice
De-a lungul timpului, cei mai multi istorici romani, dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma Imperiului, istoria Daciei, a Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din motive greu de inteles.
Regalian, stranepotul lui Decebal
Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de "dac" este purtat cu mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea urca in ierarhiile vremii.
Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.
Dacia - abandonata sau eliberata?
Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca "Dacia a fost pierduta" in vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.
Maximinus Daia (Daza)
Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin "carpi" trebuie sa intelegem "goti"). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona, prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv, alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita "Dacia Aureliana" si mai apoi "Dacia Ripensis", pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiti sa se retraga.
Aureolus, ciobanul din Carpati
Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: "Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai intai pastor...". Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al Iii-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.
Imparatul Galeriu, "olteanul" care i-a razbunat pe daci
Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana.Se crede ca, dupa numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma si intreaga Italie, drept razbunare
Arcul lui Galeriu din Salonic
pentru umilirea dacilor de catre Traian, care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale. Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-au dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului. Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de numele de "roman", declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.
Daia si Licinius
Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul 265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de "Augustus" in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia, nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au fost numiti "fiii augustilor". In felul acesta, toti cei patru suverani care formau tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi de rang mai mic), erau de origine dacica. Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre Licinius si Daia era previzibil. Daia a
Degetul lui Constantin
fost infrant si, spun unele surse, a preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului roman.
Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin
Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune "Dacus". Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta "profanare" a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.
Imparatul Constantin. El a pus statuile dacilor pe Arcul sau de la Roma
Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit dupa moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al dainuirii spiritului dac peste timp.
Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim, se spune ca a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul Vatican, in sala numita "Crucea greceasca". Este ornamentat, in mod destul de bizar, cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.
Falsificarea istoriei
Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a "demonta" originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din "Historia Augusta", care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului "intunecat", pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, "nu trebuiau" sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana
Arcul lui Constantin cu cele 8 statui de daci
provinciala, dar obarsia lor era dacica. Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula "devenea" o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus "hatmanul calarimii Avreulus Dacul". Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.
http://adevaruldespredaci.ro/......e-columna/
Columna lui Traian adaposteste multe mistere, pe care istoria se incapataneaza sa le treaca cu vederea. Degradat, prost interpretat, magnificul monument nu prea ii mai intereseaza pe istoricii nostri. S-au scris cateva studii, s-au dat cateva interpretari si s-a inchis dosarul. Se asterne praful peste o istorie a dacilor scrisa cu condeiul rupt, de niste istorici grabiti, o istorie din care adevarul inca nu s-a aratat decat in mica masura.
Primul "film" de razboi din istorie
Victoria lui Traian asupra dacilor a fost mai mult decat o simpla victorie militara: a fost inceputul unui jaf care a scos Imperiul roman din criza. Tezaurul dacic regal, estimat la cifre fabuloase conform autorilor vremii (mii de tone de aur si argint, rectificate de istorici la cateva sute, prin stergerea unui zero), a dus la o scadere a pretului aurului in imperiu, la scutirea cetatenilor romani de impozite pe timp de un an, la spectacole si jocuri ce au durat 123 de zile – cele mai lungi din istoria imperiului. Romanii si-au exprimat bucuria pentru infrangerea dacilor, punand sa fie ucisi in jocurile de circ 10 000 de gladiatori sclavi si 11 000 de fiare salbatice.
Minele Daciei au furnizat in continuare aur imperiului, finantand ample programe de constructii, intre care si grandiosul for al lui Traian. Pentru realizarea acestuia s-a excavat un deal intreg, iar pentru a marca acest efort a fost inaltata o columna. Era o columna alba, goala, iar inscriptia de pe soclul sau spunea ca acest monument s-a ridicat pentru a marca inaltimea colinei excavate. Era viitoarea Columna a lui Traian. La un moment dat, la scurta vreme dupa inaugare, cuiva i-a venit ideea decorarii columnei. Probabil arhitectului Apollodor din Damasc.
Monumentul, inalt de 38 m, a fost decorat cu benzi sapate in spirala, acoperite cu scene de lupta, asemenea cadrelor unui film, reprezentand desfasurarea celor doua razboaie daco-romane. Multi specialisti sustin chiar ca reprezentarile de pe columna erau in culori, ca marmura a fost pictata. Astfel a luat nastere unul dintre cele mai grandioase monumente din cate a avut antichitatea, admirat si imitat de-a lungul timpului. Doar inscriptia a ramas aceeasi, fara sa pomeneasca nimic de razboaiele cu dacii.
Pe columna apar foarte multe scene in miscare, complexe, elaborate, compuse pe mai multe planuri. Figurile sunt expresive si, desi sunt peste 2500 de fete reprezentate pe columna, rareori se gasesc unele care sa semene intre ele. Nimic nu este repetitiv, totul este plin de dinamism, de durere si compasiune. Desi romanii sunt prezentati mereu invingatori, desi nu exista nici o imagine de roman ucis in lupta, in vreme ce dacii sunt aratati zdrobiti in toate infruntarile, chirciti, cazuti sub copitele cailor, sagetati, decapitati, cu toate acestea, se desprind din aceste reprezentari o mare compasiune si admiratie a autorului fata de daci.
Dacii lupta pana in ultima clipa pentru a-si apara libertatea si pamantul. Mai mult, in afara de celebra scena a sinuciderii lui Decebal, exista mai multe scene de sinucidere in masa a dacilor, care nu au acceptat sa ajunga prizonieri in mainile romanilor: fie isi strapung pieptul sau gatul cu pumnalul, fie, intr-o scena mult discutata, beau otrava. (Dupa alte interpretari, ar fi vorba de impartirea ultimelor provizii de apa, nu de impartirea otravii.) Scena este una dintre cele mai dramatice de pe Columna. Durerea este sfasietoare, dar este mai mult durerea infrangerii decat chinul mortii.
Multi dintre cei ce au studiat temeinic reliefurile de pe columna au afirmat ca la baza povestirii ilustrate pe acest monument se afla cartea pierduta a imparatului Traian despre razboaiele cu dacii; ca, de fapt, columna nu este decat "ilustratia" acelei carti, respectand succesiunea episoadelor, evenimentele, personajele si descrierile din carte. Multe din episoadele columnei sunt enigmatice. Ele erau probabil intelese de romani, care erau familiarizati cu textul cartii lui Traian si recunosteau usor pe fusul columnei cele descrise in carte. Pentru noi insa, care nu am avut sub ochi aceasta carte, ele raman o enigma.
Misterul unei scene sterse de pe Columna
Desi timpul si-a lasat amprenta pe suprafata columnei, ea a ramas totusi intreaga, dupa aproape doua mii de ani. Culorile s-au sters primele, apoi numeroase detalii s-au tocit, elementele metalice adaugate s-au pierdut (armele din mainile razboinicilor erau dificil de reprezentat in marmura, in relief, din pricina fragilitatii lor, asa incat au fost inserate arme metalice). La Muzeul de Istorie a Romaniei exista o copie a columnei in marime naturala, executata in anii 30, si ajunsa in tara in 1967.
Dar in vreme ce scenele de pe columna de la Roma cresc in spirala de la baza spre inaltime, unde nu mai pot fi vazute de la distanta, copia de la Bucuresti nu este compusa pe inaltime, ci este desfasurata pe orizontala, scena cu scena, in asa fel incat sa poata fi vazute toate detaliile. (In antichitate, columna putea fi "citita" din cladirile care o inconjurau, si care aveau cel putin doua etaje.)
Undeva spre varful columnei, sub capitel, unde ochiul privitorului ajunge cu greu, iar detaliile sunt aproape imposibil de distins, se desfasoara scenele cele mai dramatice: caderea Sarmizegetusei, sinuciderea lui Decebal si sfarsitul razboiului. De fapt, sfarsitul istoriei unui neam. Dupa ce Decebal a inteles ca nu mai are scapare, a ales sa-si curme singur viata, pentru a nu trai dezonoarea de a fi legat de carul triumfal al lui Traian.
Urmarit prin padure de un grup de romani, Decebal alearga calare, alaturi de alti nobili daci. Este ajuns din urma, iar in momentul in care soldatul din spate ii intinde mana intr-un gest care ii oferea viata (dar si sclavia), Decebal se lasa sa cada de pe cal si isi duce spre gat sabia incovoiata. In scena urmatoare, doi copii daci sunt capturati de romani, probabil fiii lui Decebal.
Iar in scena imediat urmatoare, doi soldati prezinta unei multimi, pe un scut, capul lui Decebal. Ambii au privirea intoarsa, nici unul nu se uita spre scut si spre capul sangerand al regelui dac. Sursele scrise spun ca atat capul cat si mainile regelui au fost duse la Roma si azvarlite pe treptele templului Gemoniilor.
In scena imediat urmatoare, trei nobili daci, cu siguranta de mare vaza, sunt prinsi in munti de un grup numeros de soldati romani. Intre ei poate se aflau si fratele lui Decebal, Diegis, si marele preot, Vezina. Pentru prinderea celor trei a fost mobilizat un numar foarte mare de soldati romani, dupa cum rezulta din ilustrarea a nu mai putin de 16 figuri de legionari.
Ultimele rezistente dacice sunt inabusite in munti. Un grup de daci, cu bagaje, se intorc la casele lor (sau, din contra, parasesc tara ocupata), apoi un sir de animale domestice inchide lungul sir al reliefurilor de pe coloana. Nu urmeaza nici o procesiune, nici un mars triumfal, nici o defilare glorioasa a armatei, nici o intrare stralucitoare in Roma. Un final neasteptat pentru un monument care trebuia sa celebreze victoria, triumful, gloria lui Traian, un final macabru si plin de tragism.
Episodul prezentarii capului lui Decebal de pe Columna este confirmat de un izvor cu cel mai mare grad de autenticitate posibila. Acum cateva decenii s-a descoperit la Grammeni, pe teritoriul fostei provincii romane Macedonia, un monument funerar inchinat lui Tiberius Claudius Maximus, cel care i-a dus lui Traian capul lui Decebal. Mormantul contine o inscriptie care confirmafapta acestui soldat si un relief reprezentand un calaret care se repede la un om prabusit la pamant, invesmantat in straie de dac, si din mainile caruia cade un pumnal incovoiat: este vorba de regele-erou, care tocmai isi luase viata.
Scena sinuciderii lui Decebal apare reprezentata si pe obiecte de ceramica din Gallia si din Spania, dovada ca i-a impresionat pe contemporani. Cu totul ciudat este faptul ca relieful de pe Columna, in care capul lui Decebal este prezentat pe scut (sau pe o tava) a fost distrus prin ciocanire minutioasa, milimetru cu milimetru. Nu se mai vad decat contururile care sugereaza, vag, despre ce este vorba: un castru, in interiorul caruia se vede un cort militar, in fata caruia doua personaje prezinta unei multimi, alcatuita din soldati romani si daci prizonieri, un scut pe care este asezat un cap uman.
Cine a distrus aceasta scena si de ce? Cine putea ajunge la varful Columnei, inarmat cu o unealta de zdrobit, probabil un ciocan, si ce l-a determinat sa stearga de pe Columna aceasta scena? Caci un lucru e sigur: nu este vorba de o distrugere accidentala, nici de eroziune din pricina intemperiilor. Este mana cuiva care a vrut sa faca sa dispara din istorie aceast cumplit episod.
Crestinii, acuzati pe nedrept
Specialistii care au studiat Columna au oferit o interpretare total nesatisfacatoare si necredibila: crestinii ar fi sters scena! In anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al Iii-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, incepand cu 1558. In sfarsit, in 1589-1590, in varful Columnei, in locul statuii lui Traian, disparuta inca din antichitate, a fost asezata statuia Sfantului Petru. Se presupune ca scena prezentarii capului lui Decebal a disparut in aceasta perioada, deoarece atingea sensibilitatea crestinilor, era prea macabra pentru gustul lor si de aceea a fost stearsa.
Totusi, pe columna apar reprezentari cel putin la fel de macabre, inca din primele scene: soldati romani prezentand imparatului capete de daci, capete de daci infipte in pari in fata unui castru, un soldat tinand in dinti, de par, un cap de dac desprins de corp etc. Apoi, pentru secolul al Xvi-lea, astfel de reprezentari nu erau macabre. Mai mult, crestinii erau familiarizati, din Noul Testament, chiar cu imaginea Salomeei purtand tava cu capul Sfantului Ioan Botezatorul.
Sa fie vorba de apararea memoriei lui Traian, prezentat ca un ucigas, asa cum au sugerat alti cercetatori? Dar cum ar fi putut ofensa o asemenea scena imaginea lui Traian, mai mult decat intreg razboiul de distrugere a neamului dacilor pe care l-a purtat? Si pe cine ar fi putut deranja acest lucru, la un mileniu si jumatate dupa moartea lui Traian? Daca a vrut cineva sa apere cu adevarat memoria lui Traian, ar fi trebuit sa sterga mult mai multe scene de pe Columna, nu sa se catere pana sub capitel si sa distruga doar scena finala, oricum greu vizibila de jos, o scena in care apare si Traian, pentru ultima data pe Columna. Deci, scena de final cea mai importanta, cea in care regele dac si imparatul roman par sa se intalneasca pentru ultima oara, simbolic, scena care simbolizeaza infrangerea definitiva a dacilor si victoria absoluta a romanilor a fost inlaturata.
Cei care au atribuit gestul distrugerii crestinilor din secolul al Xvi-lea nu au cunoscut suficient istoria Columnei. Intre acestia se numara, in mod surprinzator, si cel mai mare expert al Columnei, Conrad Cichorius (sfarsitul sec. al Xix-lea), iar ipoteza sa a fost preluata si de Radu Vulpe si de alti cercetatori romani, care au interpretat scenele de pe acest monument. Ei nu au studiat indeajuns istoria Columnei de-a lungul timpului si au tras concluzii pripite.
Un martor incomod
Columna a fost obiect de mare admiratie, inca de timpuriu. Multi artisti ai Renasterii s-au inspirat din reliefurile sale, iar regii Europei au vrut sa aiba, nu de putine ori, o copie sau o columna similara. S-au facut desene si gravuri dupa reliefuri, inca de pe la 1400. Cele mai precise au fost executate de artistul Sante Pietro Bartoli, la inceputul secolului al Xvii-lea, cand Ludovic al Xvi-lea a comandat o copie dupa columna. Pentru realizarea mulajelor au fost ridicate schele pana in varful columnei. Bartoli a profitat de aceasta oportunitate si, urcandu-se pe schele, a copiat in cel mai mic detaliu toate scenele de pe Columna.
In desenele lui, scena astazi distrusa este intreaga, cu toate amanuntele sale. Albumul sau de gravuri, dedicat lui Ludovic, pe care il numeste "Traian al Frantei" a fost editat in 1673. Deci, la o prima analiza, zdrobirea scenei nu poate fi atribuita initiativelor Bisericii din secolul anterior, asa cum s-a afirmat. Lipsa de interes si de informare a celor care ar fi trebuit sa se ocupe de studierea si interpretarea scenelor de pe Columna a dus la tainuirea, cu sau fara voie, a unui episod de mare importanta pentru istoria noastra. Orice studiu temeinic al imaginilor de pe fusul Columnei trebuie sa plece de la analiza imaginilor copiate, fie prin mulaje, fie prin desen, in perioada secolelor Xv-Xviii. Si acestea nu sunt putine!
Albumul de desene al lui Sante Pietro Bartoli exista si in Romania, in cateva exemplare. Unul se afla la cabinetul de stampe al Bibliotecii Nationale a Romaniei, iar un altul la Sibiu, daruit bibliotecii Astra de catre Badea Cartan… Da, acel Badea Cartan, ciobanul care a rupt cinci perechi de opinci mergand pe jos pana la Roma, anume ca sa vada Columna. Acel Badea Cartan care a presarat in jurul Columnei pamant adus de acasa si boabe de grau. Acel roman patriot, despre care ziarele Romei au scris ca este "un dac coborat de pe Columna". A carat de-a lungul vietii cu spinarea, peste munti, mii de carti in limba romana, din "Romania libera", in Ardealul ocupat. Intre ele, si aceste nepretuite reproduceri dupa reliefurile Columnei, pe care specialistii continua sa le ignore.
Unii cercetatori sustin ca Bartoli ar fi reprodus din imaginatie unele detalii disparute de pe Columna. Nu putem sti deocamdata daca scena cu capul lui Decebal este reconstituita de artist sau chiar exista intacta in secolul al Xvii-lea, pe piatra monumentului. Alfonso Chacon, un calugar spaniol care a scris comentarii despre Columna in limba latina, in secolul al Xvi-lea, spune ca alaturi de cap se aflau si cele doua maini taiate ale regelui, dar in desenul lui Bartoli nu vedem decat capul. Exista doua explicatii: fie calugarul nu a vazut detaliile scenei, deoarece era deja stearsa, si s-a orientat in descriere dupa stirile din izvoare, care sustineau ca atat capul cat si mainile regelui au fost duse la Roma, fie a vazut scena originala, a descris-o cu exactitate, dar Bartoli a gasit-o deja stearsa si a reconstituit-o fara cele doua maini. Singurul mod in care se poate afla perioada in care scena a fost distrusa este consultarea tuturor reproducerilor dupa Columna existente, de la cele mai vechi, datand de pe la 1400, pana la cele mai recente.
Enigmaticul justitiar
Cine a fost, totusi, autorul faptei? Nu puteau ajunge la varful Columnei decat cei care urcau pe schele. Trebuie sa fi fost, asadar, fie vreunul dintre cei care se ocupau de executarea mulajelor, fie cineva care a profitat, la fel ca Bartoli, de existenta schelelor si a urcat pe ele. Totusi, trebuie sa fie vorba de un cunoscator, caci doar cineva care stia foarte bine ce scena se afla sub capitelul columnei s-ar fi urcat sa o distruga. Inainte de comanda lui Ludovic, a mai existat o comanda, in 1541, din partea regelui Francisc I al Frantei, cand s-a facut prima copie dupa Columna, azi disparuta.
Atunci s-au ridicat primele schele. Insa momentul distrugerii acestei scene nu poate fi stabilit decat studiind toate reproducerile existente in acea perioada. Am putea avea surpriza sa descoperim ca fapta s-a produs mult mai tarziu, in secolele Xviii-Xix, sau poate foarte de timpuriu, chiar din antichitate, caci interpretarile s-au facut (si continua sa se faca) doar dupa copiile mai noi ale columnei.
Pe langa cele doua copii recente, cea de la Bucuresti, si o a doua, aflata la Roma, la Muzeul Civilizatiei Romane, mai exista alte doua copii, ambele din secolul al Xix-lea, una in Franta, facuta la cererea lui Napoleon al Iii-lea, din cupru galvanizat, iar cea de-a doua, expusa in Anglia, la Albert and Victoria Museum din Londra. Abia dupa studierea tuturor acestor reproduceri vom putea sti mai multe.
Ramanand deocamdata in domeniul speculatiilor, putem presupune, fara a ne teme ca ne departam prea tare de adevar, ca cel care a sters scena a vrut sa apere nu memoria lui Traian, cum s-a sugerat pana acum, ci pe cea a lui Decebal. Sinuciderea regelui era un episod demn de toata admiratia, in fata caruia contemporanii si-au plecat capul: un rege care a luptat pana in ultima clipa pentru poporul sau si care nu a acceptat sa fie prins si dus sclav la Roma. Insa scena prezentarii capului sau desprins de trup (poate impreuna cu mainile taiate, asa cum indica sursele) era o imagine umilitoare si dureroasa pentru daci, pentru urmasii lor si pentru amintirea regelui dac.
Aruncarea acestui trofeu pe scarile Gemoniei si lasarea lui ca prada batjocurii romanilor a dus umilinta pana la limitele ei cele mai greu de suportat. Cel mai probabil, cineva a vrut sa stearga din istorie acest episod sangeros, tragic si umilitor. Lipsa totala de preocupare a specialistilor pentru acest incident semnificativ a dus la ingroparea unei informatii de mare interes. Poate intr-o zi vom afla numele acestui justitiar. Dar chiar daca va ramane anonim, fapta lui trebuie investigata, pentru a-i afla motivatia, ca si epoca in care un astfel de gest s-ar fi putut produce.
Pedepsirea lui Traian
Traian a avut o faima buna printre contemporani si chiar multa vreme dupa moartea sa. Ziua lui de nastere era inca sarbatoare nationala in secolul al Iv-lea. Chiar daca unii istorici antici l-au mai criticat, in ansamblu a fost considerat un imparat bun, un model. Pentru romani, desigur. Pentru daci a fost un exterminator, masacrand forta de lupta a dacilor si ducand la Roma o jumatate de milion de prizonieri, daca e sa dam crezare surselor vremii. Si totusi, ceva s-a intamplat cu posteritatea lui Traian. Este de neinteles cum aproape toate scrierile din vremea lui Traian, in care se pomenea de daci, au disparut. Cu greu ne putem imagina ce s-a intamplat.
Intr-o scurta enumerare, au disparut: jurnalul de razboi al lui Traian, intitulat "Dacica" (sau "De bello dacico"); cartea medicului lui Traian, Crito, intitulata "Getica"; scrierea lui Apollodor din Damasc, despre constructia podului de la Drobeta; toate operele istoricilor de curte ai lui Traian (cel putin patru la numar), care au scris despre imparat si despre razboaiele sale cu dacii; biografia lui Traian, scrisa de Tacitus; capitolele din istoria aceluiasi autor, in care erau infatisate luptele cu dacii; istoria Daciei scrisa de Dio Chrysostomos, invatat exilat in Dacia in vremea lui Domitian, dar foarte iubit de Traian; edictul lui Traian, in care erau consemnate toate operatiunile din timpul celor doua razboaie, ca si cheltuielile de razboi; scrierile lui Pliniu cel Tanar, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit si el pe larg despre cucerirea Daciei; poemul lui Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, care a scris in versuri istoria razboaielor cu dacii; istoria Daciei, cuprinsa in capitolul 22 al istoriei lui Appianus; biografia lui Traian, scrisa de Plutarh, celebrul istoric grec; capitolele despre Dacia din istoria lui Ammianus Marcellinus; istoria domniei lui Traian semnata de Dio Cassius; capitolele din istoria romana a aceluiasi autor, care tratau despre razboaiele lui Domitian si expeditiile lui Traian in Dacia. Doar din acestea din urma ne-au ramas niste rezumate stangace: singurele informatii care au ajuns pana la noi despre razboaiele cu Traian. In rest, totul s-a pierdut! Absolut tot. Pana la noi nu a ajuns nici macar un rand!
Este oare o coincidenta, o simpla intamplare, disparitia tuturor acestor documente? Sau a avut loc, din motive necunoscute si la o data greu de precizat, o incercare de stergere a memoriei lui Traian din istorie, ori cel putin a episodului dacic? Inca si mai ciudat este ca si monumentele lui Traian, cele mai multe dintre ele, au avut o soarta asemanatoare cu cea a cartilor.
Doar Columna, mare, impunatoare si greu de doborat, a ramas in picioare. Putina lume stie ca a existat un fel de continuare a subiectului Columnei, conceputa si realizata exact in acelasi stil si cu acelasi talent ca si reliefurile de pe Columna, dar pe o suprafata plana. Este vorba de marea friza a lui Traian, ce masura 32 de metri (dupa unii chiar peste 100 m!) si impodobea Basilica Ulpia ori un arc triumfal grandios, disparut astazi.
Abia in aceasta friza, care condenseaza intr-un fel razboaiele cu dacii, este reprezentat triumful lui Traian, procesiunea glorioasa. Dupa numai doua secole, forul lui Traian este profanat de urmasi, friza sparta in mai multe bucati, dintre care patru au fost incastrate in Arcul lui Constantin, precum si opt statui de daci, utilizate la impodobirea aceluiasi Arc.
Imparatul Constantin cel Mare se nascuse la sudul Dunarii, la putini ani dupa retragerea romanilor din Dacia, zona locuita de daci. Nu este exclus ca aceasta obarsie moeso-daca a lui Constantin sa-l fi determinat pe imparat sa-si impodobeasca Arcul cu statui de daci si sa distruga monumentul lui Traian, pentru a-l incorpora in al sau. Stim, asadar, ca la doar doua secole dupa moartea sa, forul lui Traian incepea sa fie descompus.
Un astfel de gest nu se poate explica decat prin caderea in dizgratie a lui Traian, caci romanii aveau un cult pentru inaintasii lor. In acest fel s-ar putea explica disparitia aproape in totalitate a documentelor lui si ale celor despre el, precum si spolierea monumentelor inchinate lui.
Probabil tot atunci a fost doborata de pe Columna statuia colosala de bronz aurit a imparatului, probabil atunci a fost jefuita si urna de aur ce ii adapostea cenusa, asezata in soclul Columnei. E adevarat, nu avem absolut nici o informatie directa in acest sens. Dar daca aceste presupuneri nu sunt gresite, putem intelege de ce, odata cu Traian, au disparut din istorie si dacii.
Ramane insa o mare enigma: care ar fi fost motivul unei asemenea pedepse, caci Traian avea, in ochii compatriotilor lui, imaginea unui imparat bun si drept. Poate vreunul dintre imparatii Romei de origine dacica, despre care istoria noastra nu pomeneste niciodata, a vrut sa razbune tragica soarta a dacilor.
Sau poate altcineva, mult mai tirziu, caci unele scrieri despre daci inca erau citate in secolul al Vi-lea. Sau poate e doar o simpla razbunare a sortii… Oricum ar fi, important este ca, de-a lungul vremii, durerea si revolta pentru inrobirea Daciei au dainuit, iar gestul stergerii de pe Columna a scenei celei mai umilitoare pentru daci este o dovada limpede in acest sens.
http://www.scribd.com/doc/81056558/Dacia-mag-2003-02
http://ro.scribd.com/doc/52058039/Dacia-Magazin-nr-1-63
Nu imi ocup viata cu lucruri marunte.Fiecare crede in ce vrea el si isi alege calea care vrea sa o urmeze.
Tu ce faci: primesti sau refuzi aceasta oferta?-''Dumnezeu,, face oferte? Asta suna mai mult, o replica folosita de "Mafia Siciliana,,. Personajul de la avatarul meu Don Vito Corleone spunea:"I'm gonna make him an offer he can't refuse,,.Nu ma identific cu nici o ''Religie,, unde supunerea este cerinta de baza.
Dar de unde stii ca a facut asta? Si daca fiul lui era deja om, inseamna ca au fost mai multi oameni. Asa ca nu e nicio logica in asta. Daca are puterea sa faca orice, n-ar fi trebuit sa sacrifice nimic. Unde-i logica? Sau vei zice iar ca dumnezeu stie si ca e vesnic?
Oferta? Suntem cumva la piata, sau la balci? Ori, poate suntem la circ, nu?
Voi, cei care postati la categoria asta, sunteti cumva prea plictisiti de viata, asa, in general. Care-i rostul tau pe planeta asta frumoasa?
Stiu ce si cum...dar nu mi-ai raspuns la intrebare, mai citeste odata si o sa vezi ca raspunsul asta la intrebarea pusa de mine nu se leaga...
Nu putea pentru ca El este sfant si in sfintenia Lui trebuie sa pedepseasca pacatul.Asa ca in dragostea Lui a platit El vina pentru pacatele noastre.
Vezi http://www.gebeleizis.org/achei.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ahei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ahaia
http://ro.wikipedia.org/......ei/c%C4%83
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_troian
http://ro.wikipedia.org/wiki/Iliada
http://ro.wikipedia.org/wiki/Odiseea
http://ro.wikipedia.org/wiki/Eneida
Primele șase cărți prezintă călătoria lui Aeneas de la plecarea din Troia până la sosirea în Latium.
De ce s-au stabilit în Latium este simplu că au găsit acolo o populatie ce vorbea o limbă asemănătoare cu taca lor ei, fiind traci.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Calul_Troian
http://ro.wikipedia.org/wiki/Heracles
http://ramaniamyblog.wordpress.com/......nciulescu/
http://articole.famouswhy.ro/cine_au_fost_dorienii/
http://ro.scribd.com/......nul-1200-I
http://www.scribd.com/......3%E2%80%9D
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fenicia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cartagina
http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Spaniei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Traci
http://www.enciclopedia-dacica.ro/....../index.php
http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.ro/......racii.html
http://www.youtube.com/watch?v=zUqegfhsElg
http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&NR=1&v=8kCRdieucs0
Că tracii de nord „ cei din țara hiperboreilor ", vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu latina vulgară este de necontestat.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso
Ovidiu a scris și o operă în limba populației locale (geți, sciți), care ar fi fost de mare importanță pentru filologia limbii române dar care, din păcate, s-a pierdut.
El putea să scrie în limba ăstora dacă ei vorbeau o limbă asemănătoare cu latina.
Adevăratul nume al poporului era cel de trac iar dac, este o mișelie.
Daci erau tracii din zona Banatului de la nord de Dunăre.
Pentru împărații Traci ai imperiului Roman, era mult mai importantă distrugerea Romei decât menținerea acestui prea vast imperiu.
Era mult mai importantă decăderea și distrugerea Romei ca răzbunare că ăștia ocupaseră teritorii locuite de traci.
Arma folosită pentru decăderea și distrugerea Romei Antice a fost o religie inventată, ilogică și greu de acceptat numită astăzi creștinism.
Roma catolică a devenit măreață din cauza acestei religii ilogice.
Creștinismul a apărut, din credințe Mesianice, paleo- creștinism și proto- creștinism, ( idei religioase a unor oameni săraci și amărâți din vechiul imperiu Roman ), la care au lipit cu scuipat o bucată din religia unui popor alungat de romani din țara lor( în religia mozaică ei erau popor ales și nu trebuiau să fie stăpâniți de Romani, se revoltau /se răsculau. Romanii înnăbușeau răscoalele și arau localitățile răsculate. În aceste condiții mulți au plecat de acolo. ) + o făcătură ilogică = Noul Testament.
Nu au putut plasa acțiunea în Italia sau în Grecia că se prindeau oamenii că este minciună, și au plasat acțiunea bazaconiilor în zona Palestina.
În paleo-și proto creștinism era un singur zeu Iisus, care era reprezentat ca pește, miel sau măgar.
Pentru a fi mai credibile bazaconiile personajul principal a împrumutat de la toate zeitățile câte ceva.
Și de la zeul Ra și de la Horus, și de la Apolon, și de la Orfeu, și de la Dionisos,. și de la Kora Persefona șamd.
El fiind construit și după Gibelenzis, Derzelas și Zalmoxis, spre a fi și pe placul eventualilor credincioși traci.
Această teorie este însă infirmată de un număr foarte mare de scrieri creștine apocrife.
Deci ori este ceva adevărat legat de Noul Testament și nu sunt numai bazaconii, ori conspirația de elaborare a religiei creștine, este cu mult anterioară lui Constantin Cel Mare.
Domnul a vrut sa-i duca pe Adam si Eva in ispita, sa le verifice taria la tentatii. Dar, cine e Dumnezeu? Ce inseamna "ispita" si "verificare"? Sa fie Dumnezeu un trisor care ii pune la o absurda incercare pe Adam si Eva, cu toate ca - fiind Atotstiutor (cunoscând trecutul, prezentul, viitorul) - stia deja dinainte rezultatul testului, stia ca cei doi nu vor rezista ispitei in fata fructului oprit? De ce toata comedia? Explicatia, cum ca perechea ar fi avut libertate de alegere, sa manânce sau nu, din fructul interzis, nu merge. Pentru ca, si in acest caz, Dumnezeu ar fi stiut ce vor face cei doi.
Vezi
http://www.youtube.com/watch?v=v7xekebY9XA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=a7qiQqiFunI&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=T7Y1cbrxm2U&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=RKr5NSxgiN8&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=H5neCGLJcdY&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=4AzDVrergXM&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=-M2ZaHXiTyk&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=rdIGbTtR6uE&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=hsNSeuV6URg&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=Gs7HIaiR4zQ&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=jiU0B9M9ubU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=jiU0B9M9ubU&feature=related
Mircea Dogaru: Ortodoxie şi Catolicism