După părerea voastră Dumnezeu (Creatorul) există? Nu am nevoie de argumente. Doar răspundeți, dacă doriți, cu DA sau NU.

Un creator probabil există

Nu există.

Dacă exista un creator, nu făcea viermi, purici, păduchi, ploșnițe căpușe, țânțari, viruși și bacterii, nu era invizibil și nu lăsa omul în întunericul neștiinței și primitivismului să moară de boli, de frig, de foame, de sete, în accidente și în războaie.
Natura e creatorul a tot ce există. Viața e o forma de existență a materiei rezultata prin evoluție și selecție naturală. Toate viețuitoarele sunt niște roboței creați de natura, fără ca natura să aibă voință, inteligență, sentimente sau iubire. Funcționează doar selecția naturală.

Un creator inteligent cu voință, cu sentimente nu lasă lucrurile sa meargă la întâmplare.

În același timp, o entitate atotputernica și nemuritoare nu are nevoie de sentimente, inteligență, voință pentru ca orice ar face, nu e afectată cu nimic. O entitate atotputernica și nemuritoare nu face lucruri care-i sunt inutile, lucruri efemere și fără importanță pentru ea. De aceea e exclus să existe o entitate inteligentă care sa creeze ceea ce vedem noi acum, care să aibă nevoie de aprecierea sau încrederea omului, care să aibă nevoie de jertfe, de ritualuri primitive, cântece și poezii, care să ceară omului „credință", care să fie interesată de ce face sau nu face omul.

Deci cine vrea credință, zeul atotputernic pentru care omul e nimic sau omul mincinos care cere credință în numele zeului pentru a putea înșela naivii creduli și neștiutori?

Evident ca zeul dacă ar exista nu ar cere asa ceva, dar omul mincinos, exact de asta are nevoie, de credința naivului care crede ca un zeu e interesat de om și de face omul în viata lui. Naivul crede ca un zeu ii va da omului pentru nimic, pentru ritualuri primitive și stropiri cu apa „viață veșnică".

"Toţi oamenii care gândesc sunt atei." - Ernest Hemingway
"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." – Voltaire
"Toate religiile sunt întemeiate pe teama celor mulţi şi pe isteţimea câtorva." - Stendhal
"Una din marile tragedii ale omenirii este că moralitatea a fost răpită de către religie." - Arthur C. Clarke
"Religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dresează oamenii cum să gândească." - Arthur Schopenhauer
"Modul de a vedea, prin credinţă, este de a închide ochiul raţiunii." - Benjamin Franklin

Eu sunt convinsa ca da.

Tind sa cred ca da.

Există lumea materială, există și lumea imaterială.
Nebuniile astea nu sunt accesibile pentru oricine.

https://youtu.be/ZWqwcwMXOWs

https://youtu.be/aXIsBprDtNw

https://bit.ly/3pcFy0t

Tu mă întrebi pe mine dacă sunt sigur că există Dumnezeu. Dar de ce pot fi sigur? Pot fi eu sigur sută-n sută că realitatea din jurul meu este așa cum o percep?
Pe ce-mi bazez eu cunoștințele privind realitatea care mă înconjoară? Pe simțuri! Sunt simțurile o sursă de informare infailibilă? Nu! Simțurile pot fi înșelate, iar asta de multe ori se întâmplă. Când visez, nu știu că visez; mi se întâmplă tot felul de nebunii pe care le percep ca fiind complet adevărate și nu mă îndoiesc deloc de existența lor. Singurul lucru de care pot fi eu sigur, fără niciun fel de dubiu, este chiar propria mea persoană. Deoarece eu gândesc, trebuie să exist. Cum zicea Réne Descartes: "cogito, ergo sum" - "cuget, deci sunt". Dar problema e că nu pot fi sigur că trupul pe care-l am eu, și pe care (cred că) îl posed chiar există. Un om hipnotizat poate simți frig, căldură, durere sau orice alte senzații la sugestia hipnotizatorului, fără a exista un stimul real - deci nu mă pot bizui pe nimic că eu chiar am corpul meu; nu pot ști nici măcar dacă am vreun corp, dacă nu cumva sunt complet imaterial. Pot ști că exist ca conștiință, ca suflet, ca o forță rațională independentă de lumea materială. Ăsta e pasul 1 în a demonstra că Dumnezeu există: existența sufletului, a ceva ce transcende această lume materială.
Apoi, deoarece EU exist, trebuie să fi apărut de undeva; căci, după cum se vede, nu avem amintiri de dinainte de a împlini 2-3 ani, rezultă că nu am existat din totdeauna, că am apărut de undeva. Nu sunt eu Dumnezeu, asta e clar, deoarece un creat nu ar avea semne de întrebare vizavi de propria creație. Așadar, deoarece lucrurile imateriale nu pot avea o cauză în cele materiale, deoarece le transcend și nici nu pot fi sigur de existența altor suflete afară de al meu, rezultă că cel care m-a creat e chiar Dumnezeu.

Da

DA - evident.

Răspunsul meu, nu știu, dar mă îndoiesc că există, sau că dacă ar exista ar corespunde miturilor umane.

Da, există!
https://www.youtube.com/watch?v=fXkqr4cmXcM