E mai bine sa fii un om spiritual sau un om religios?

Spiritual. (acum iar voi fi acuzat de ambiguitate )

Ambele din punctul meu de vedere. Atâta timp cât ai coloana vertebrală sau ai capul pe umeri ești un om cu scaun la cap. uite că folosesc tot felul de expresii care pentru unii sunt foarte departe. E ok. E bine în principal să fii și spiritual și religios.

Spiritual, sa te axezi pe Biblie, religios nu te ajuta cu nimic, dimpotriva, religia s-a implicat in razboaie, in razboaiele mondiale guvernul a sustinut razboiul, si religia a sustinut razboiul, astfel ca preotii au fost indemnati sa se inroleze in razboi si sa convinga si enoriasii sa faca acelasi lucru. In prezent inca „sfintesc" de parca Dumnezeu se uita la ei, din moment ce nu respecta poruncile divine „Sa nu ucizi" si „Sa iti iubesti aproapele" ci instiga la ura si la violenta. Un om spiritual nu ar trece peste poruncile divine si ar avea aprobarea lui Dumnezeu, in timp ce un om religios ar linge religia in cot si ar sustine-o chiar daca ar lua decizii gresite...practic manipulat.

Spiritual, dar asta nu inseamna neaparat sa fii credincios sau sa crezi in Iisus si alte din astea. Spiritual poti fi in multe feluri, crezand sau simtind lucruri diferite.
Persoanele religioase mi se par niste oameni mai fixati pe multe principii care pot sfida logica si bunul simt de multe ori. Persoanele spirituale sunt ceva mai realiste, nu asociaza orice intamplare sau gand cu ceva de dincolo, ci mai degraba isi cultiva o forta interioara.

Oamenii religiosi doar daca sunt lipsiti de timp nu sunt si spirituali. Bine, acuma cu facebookul il mai tocam si pe care-l avem...

E bine sa le imbini. Adica degeaba esti spiritual si crezi in ceea ce zice Domnul, dar nu faci si selectezi ce sa crezi si ce nu. Spre exemplu, Domnul zice sa bem toti din Sangele si Trupul lui. Sau degeaba credem daca nu ne botezam (chiar penultimul verset din Matei ), nu citim, nu facem nimic decat zicem acolo o rugaciune scurta cand avem un necaz si nici nu stim cui ne adresam. Atunci degeaba suntem spirituali.
Dar nici in cealalta extrema nu e bine sa cadem, sa fim prea religiosi si prea putin spirituali, acolo apare fanatismul, izolarea de lume (a nu se confunda cu calugaria), certuri, frica nesanatoasa de Dumnezeu (frica sanatoasa e altceva, nu e teama ), etc.
Cu Dumnezeu trebuie sa avem o relatie vie. Asa ca lucrurile astea trebuie combinate cu echilibru.

Simplu: Ieşua ce religie a avut?

Binele din punctul tău de vedere, binele din punctul meu de vedere sau binele din punct de vedere general?