E posibil sa gresesc,dar am urmatoarea dilema:
Daca Dumnezeu (cel biblic) e atotstiutor si atotputernic,asta inseamna ca poate vedea in viitor.

A creat un om, care a fost pios o parte din viata a ajuns ateu si dupa a trait toata viata lui in ateism, apoi a murit ateu.Omul ajunge pana la urma in iad.

O sa accept ca omul a fost responsabil pentru alegerea lui si o sa accept ca Dumnezeu nu are nicio vina,si mai ales o sa ACCEPT ca Dumnezeu a facut tot ce i-a stat in putinta,ca acel om sa se intoarca la EL.
Putem fi toti de acord,ca omula cela ateu,are CLAR un sfarsit in iad,deci clar se cunoaste sfarsitul lui.
Intrebare:
Daca Dumnezeu e atotstiutor si atotputernic,inseamna ca stia de la bun inceput,ca INDIFERENT DE ACTIUNILE OMULUI SI DE CAT DE MULT S A IMPLICAT EL CA DUMNEZEU CA EL SA FIE SALVAT,indiferent de toate acestea stia de la bun inceput ca acel om nu va ajunge in rai.

Deci de ce a mai creat acel om, daca vazand in viitor ca dupa tot ce a facut posibil DUMNEZEU, omul ala tot sfarseste in iad?

Dumnezeu se invalideaza singur.

Tu nu erai ăla care crede că Dumnezeu e extraterestru? Sau ceva legat de extraterestrii

Nu

Definitia ta personala pentru omniscienta nu exista. Dumnezeu este absolut si daca e absolut trebuie sa stie cu perfectiune viitorul. Daca e incapabil sa-l stie inseamna ca e limitat de timp deci Timpul in sine e superior dumnezeului tău. Și atunci de ce să te închini unui dumnezeu atat de slab incat pana si Timpul îi e superior?

Îmi pare rău, dar definiția dată de religie legată de omniscienta lui Dumnezeu nu este cea corectă, iar toți cei care cred în ea sunt expuși riscului de a interpreta biblia așa cum doresc.

Referitor la ce mi-ai mai scris, sunt surprins de cât de multe stie religia despre timp în comparație cu știința.

Ba nu. Tu nu înțelegi la ce se refera prin "a cerceta"?

De unde știi că Adam și Eva nu sunt mântuiți?

Eu zic sa il intrebi pe dumnezeu

Da, religia stie mai multe despre timp decat stiinta. De acord.

Ca apar fiind in iad in icoane ortodoxe

Noi existând în timp, nu putem judeca exact cum vede lucrurile o persoana care e in afara timpului. Parca Augustin am citit ca spunea ca pentru Dumnezeu trecutul, prezentul și viitorul sunt inacelasitimp în fata Lui.
Nu noi suntem îndreptățiți sa judecam cine se validează și cine se unvaludeaza. E dreptul Lui sa decidă ca cei care aleg sa se supună autorității Lui sa aibă onoarea darului prezentei Lui manifeste iar cei ce aleg sa fie rebeli fata de autoritatea Lui, sa
fie îndepărtați din prezenta Lui.

Dacă

Simplu: libertatea de alegere.
Dumnezeu știe că cei mai mulți oameni nu vor fi mântuiți. Nu pentru că nu a putut Dumnezeu sau oamenii. Ci pentru că ei nu au vrut.
Dumnezeu știa ce are să facă Adam și Eva; la fel și Lucifer. Adam și Eva s-au întors la Dumnezeu, dar Lucifer și-a înțepenit grumazul, și și-a învârtoșat inima și nu a vrut să se mai întoarcă înapoi la Dumnezeu. Da, chiar și Lucifer a primit invitația de a se întoarce înapoi din calea lui rea pe care pornise; dar mândria, încăpățânarea lui de care nu s-a debarasat l-au dus la pieire.
Așa sunt mulți oameni. În afară de mândrie sunt mai multe motive. Toți oamenii au aceeași salvare, aceeași corabie de salvare. Cei mai mulți refuză din mândrie, batjocură, indiferență, necredință; alții se cred și se văd mai înțelepți decât Creatorul lor (Romani.1:22; 1Corinteni.1:26).
Noi Îl vedem pe Dumnezeu prin ochii noștri; dar deasupra tuturor celor ce refuză mântuirea, se găsește dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu urăște omul. Sunt oameni care mor nemântuiți, și totuși Dumnezeu îi iubește. Ei L-au refuzat până și pe patul morții, și dragostea Lui i-a lăsat reci. Omul se joacă fără să-și de-a seama cu propria inimă. Refuzul continuu al mântuirii, al dragostei, împietrește inima. Acest lucru se întâmplă în relațiile dintre noi, și în relația cu Dumnezeu.
De aceea și judecata de apoi -care va fi doar a celor ce au refuzat să fie mântuiți- constă în descoperirea lui Dumnezeu înaintea tuturor oamenilor, îngerilor și a întregului univers, a tuturor ocaziilor de mântuire a celor care au refuzat-o.
Orice păcat poate să fie iertat; dar refuzul continuu de a fi mântuit nu poate să fie iertat. Pentru că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu caută să conștientizeze omul de această realitate nevăzută, iar omul o respinge mereu și mereu. Omul moare nemântuit, și Dumnezeu nu mai poate să facă nimic pentru el. Majoritatea oamenilor se joacă cu libertatea de alegere. Toți o avem, dar cei mai mulți o folosesc în mod greșit.
Dumnezeu știe care om va fi mântuit și care nu. Dar asta nu înseamnă ca El nu depune eforturi și pentru aceia care nu vor să fie salvați. Ba încă
efortul Său este mai mare pentru aceștia, și dragostea Lui pentru ei este și mai mare, pentru că este scris: "dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult". (Romani.5:20)

Stia, dar tu aveai mereu libertatea sa alegi altfel si ti-a dat toate sansele sau semnele, daca chiar voiai sa iti schimbi drumul, dar nu ai facut-o si nu ai nicio justificare in fata lui(ipotetic vorbind, ca acum esti in viata si ai timp).
In fata mea si a celorlalti ai justificari destule ca suntem oameni si gresim, dar in fata celui sfant nu ai nimic, esti zero. Si ghici ce? El tot te va iubi si te iubeste si acum.
Deci nu inseamna ca nu aveai liber arbitru sa alegi alta cale. Inseamna ca te iubeste si ateu fiind, dar te-ar iubi si mai mult daca i-ai urma invataturile.
Asta e parerea mea ca om care l-a prigonit pe Dumnezeu si acum imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme.
Tu Il invalidezi prin necredinta ta si justificarile tale personale. Dar in lumea spirituala nu o sa mai conteze nimic din ce gandesti acum, asa ca e mai bine sa te pregatesti pentru momentul ala, asa cum poti tu. El te asteapta zi de zi. Nu doar la biserica. Sau si la biserica. Dar mai presus de asta, te asteapta dincolo de moartea ta, dincolo de suferintele tale si e acolo sa te ajute cand treci prin ele, trebuie doar sa ii ceri ajutorul si sa nu deznadajduiesti.