De ex. egoismul luminat iti spune sa te abtii de la fapte rele. Si poti face bine altora, desi motivatia ta e egoista.
Da, asa, spune Biblia:în zilele din urma. oamenii vor fi IUBITORI DE SINE, IUBITORI DE BANI, LĂUDĂROȘI, AROGANȚI, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumiții, fără evlavie, fără dragoste fireasca, neînduplecat, clevetitori, neinfranati, ne îmblânzit, ne iubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfați, IUBITORI MAI MULT DE PLĂCERI decât de Dumnezeu, având doar o aparenta de evlavie dar negandu-i puterea"2 Timotei 3:2-5
Da, normal. Egoismul este în contradicție absolută cu ontologia creștină care spune că fundamnetal existența este comuniune interpersonală. Egoismul este respingerea comuniunii și închistarea în sine care este de fapt esența iadului.
Nu putem fi imersi in societate. Cine nu isi cauta autosuficienta ajunge determinat. Daca o emotie pasagera se transforma in stare sau mod de a fi aceasta accidentalitate ajunge sa atenteze contra subiectului. Individuarea se altereaza in otretate, adica incepe sa isi pierda sinele si sa nu se mai diferentieze de celalalt. Cand un stat nu isi ingrijeste identitatea ajunge sa fie anexat si sters. Asa se intampla si cu noi daca nu ne pastram individuatiunea. Daca un stat nu isi apara autodeterminarea ajunge sa fie subordonat. Sisif din altruism ajunge sa lucreze pentru pietre.
Aici deja intram in dizpozitiui, atitudini. Iar cel care isi lasa ochiul unde nu trebuie ajunge sa fie egoíst psihologic. Mai bine pentru el este sa fie egoíst social pentru a nu ajunge egoíst psihologic.
Modul omului egoíst este sa anheleze (anhelo) tot timpul si sa traiasca pentru altul. Iisus nu ne-a invatat aceasta dispositie ci a mortificato. Insa nu tot timpul aceasta combinatie de atomi produce alteritate. Exista combinatii (molecule) in care nu ne alteram. Insa exista si combinatii in care substanta isi pierde propietatea si ajunge cealalta sa fie predominanta. Lucrul acesta se numeste adulter (nu cu sensul acela care il da pocaitii).
Asa o pus Dumnezeu in natura un ciclu motivational. Dopamina este neurotransmitorul anxietatii care te pregateste pentru actul ritualic. Insa acest neurotransmisor pe termen lung este contra instinctului de autoconservare (iti deviaza circulatia sangelui si traiesti contranatural). Acesta se activeaza la anumite situatii sociale care sunt facute pentru un anumit scop. Insa cum oamenii au inceput sa iubesaeca scopul acela si a pierdut scopul mai trascedental s-a pus durerea in el. Dumnezeu nu accepta idolatría, pretinde exclusivitate si devotiune.
Evident ca este păcat atât timp cât în Biblie scrie sa ne uitam la foloasele celorlalți, sa ne vedem mai prejos decât ceilalți, sa fim smeriți, să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine etc. Un om egoist când împlinește aceste porunci? Dimpotrivă, le încalcă și asta normal ca e păcat
DeProfundis99 întreabă: