Este adevarat ca atunci cand te convertesti, te pun sa calci o icoana in picioare? Eu asa am auzit.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cel mai bine este sa nu te convertesti. Si atunci nu te mai incurci nici cu calcatul icoanelor in picioare.
Foarte posibil să fie adevărat, ar pune astfel în evidenţă intoleranţa specifică diferitelor culte aşa-zis creştine... În ceea ce priveşte cinstirea icoanelor, aceasta are la bază două izvoare ale credinţei: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
Foarte important de reţinut faptul că, începând cu secolul al IV-lea, Sfinţii Părinţi vorbesc despre cultul icoanelor ca despre un cult cunoscut tuturor (atestă astfel păstrarea neîntreruptă din perioada apostolică). În Canonul de mângâiere cel mic (rugăciune din sec. IV), găsim mustrări faţă de cei care nu se închinau icoanei Preacuratei numită Povăţuitoare. Or, această icoană, conform Tradiţiei, a fost zugrăvită de Sfântul Evanghelist Luca. Prin urmare, cultul icoanelor îşi are originea încă în epoca apostolilor şi, după cum reiese din cele arătate, nu numai că este legitim, ci a fost şi practicat ca o deprindere evlavioasă folositoare.
Cei care aduc ca argument împotriva icoanelor porunca a doua din Decalog, trebuie să înţeleagă faptul că această poruncă avea un singur scop: interzicerea idolilor (credinţa concretă în multiple zeităţi). Scopul nu era acela de a interzice obiecte care să medieze cinstirea lui Dumnezeu. Scopul era evitarea politeismului, ferirea evreilor de cultul zeităţilor păgâne, foarte răspândit pe atunci printre toate popoare învecinate. Riscul de corupere era foarte mare, şi de aceea era nevoie de această poruncă din decalog. Ori, popoarele invecinate, se închinau nu numai acelor zeităţi, ci divinizau înseşi statuile care reprezentau acele zeităţi, atribuindu-le aceleaşi puteri supranaturale. De aceea Dumnezeu, poruncind: "Să nu-ţi faci chip cioplit ca să i te închini", motivează imediat, adăugând: "căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău" (această completare ulterioară explică faptul că interdicţia viza zeităţile multiple). Ori, noi creştinii nu credem că icoanele ar fi Dumnezeu (cumva cu altă identitate decât aceea a lui Dumnezeu) ori că ar avea în sine putere divină... Şi nu lor ne rugăm, şi nu în ele ne punem încrederea (icoanele nu se cinstesc excluzându-L pe Dumnezeu), ci – precum ne-o spune sinodul Tridentin – "sărutându-le, descoperindu-ne capul, ori îngenunchind înaintea lor, noi îl adorăm pe Cristos şi cinstim pe sfinţii care sunt reprezentaţi în acele icoane."
1. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi porunceşte lui Moise ca, de ambele părţi ale Chivotului Legii, să se pună doi Heruvimi de aur turnat. Ori, ştim că acesta era simbolul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului evreu, dar poporul venera astfel nu numai Chivotul şi pe cei doi Heruvimi.
Tot la porunca Domnului, Moise a înălţat, în pustiu, un şarpe de aramă, cu scopul ca evreii muşcaţi de şerpi veninoşi, privind la el, să se vindece. Ori, acest şarpe era numai o prefigurare a Crucii lui Cristos, precum Însuşi Mântuitorul ne-o spune: "Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustiu, aşa se cade să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede Într-însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan III, 14).
Împăratul Solomon, de asemenea, împodobeşte templul, construit de el, cu doi Heruvimi de aur, fără a i se reproşa că este idolatru.
2. Sfânta Tradiţie atestă faptul că cinstirea icoanelor are o continuitate neîntreruptă din perioada primelor comunităţi creştine apostolice. Al doilea izvor al credinţei noastre, Sfânta Tradiţie, ne argumentează faptul că venerarea icoanelor datează încă din primele veacuri ale creştinismului. În perioada prigoanelor contra creştinilor, din primele trei secole, întâlnim în catacombe pe Mântuitorul închipuit prin figura Păstorului cel Bun cu oiţa pierdută pe umeri. Tot în catacombe întâlnim chipurile Preacuratei cu Isus în braţe, precum şi ale apostolilor Petru şi Pavel, zugrăviţi alături de chipul Mântuitorului. Uneori ele poartă şi aureolă, semnul veneraţiei religioase. Cultul Sfintei Cruci, de asemenea păstrează o continuitate neîntreruptă din perioada primelor comunităţi creştine.
Poporul Israel nu se inchina la acei heruvimii Chivotului iar poporul nu venera Chivotul, ci pe Dumnezeu, dar prezenta Chivotului era pentru ei confirmarea prezentei lui Dumnezeu in mijlocul lor.
Sarpele de arama era mijlocul prin care oamenii puteau fi vindecati; dar oamenii nu i se inchinau lui, ci doar il priveau!
Da, Solomon a impodobit Templul cu heruvimi, dar niciodata nu s-a inchinat lor!
Daca voi ati stii sa pastrati icoanele ca pe niste tablouri si nu ca pe niste obiecte 'sfintite', ar fi in regula, ar fi acelasi lucru ca atitudinea poporului Israel si a lui Solomon fata de heruvimi si fata de sarpe. Dar rau este ca voi mergeti mai departe si va inchinati lor si aveti atatea si atatea legate de aceste icoane incat nu inteleg de ce pierdeti timpul inventand atatea pe cand in Biblie este scrisa clar porunca "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos..."
'Sfanta Traditie'. Incepe sa ma scoata din sarite cuvintele astea. Cine a sfintit traditia? Numai Dumnezeu este in stare sa sfinteasca, nimeni altcineva. Si preotii sunt pacatosi, deci nu au cum niste persoane pacatoase sa sfinteasca odata ce nici ei nu sunt sfinti. Unde scrie in Biblie un singur verset din care rezulta faptul ca primii crestini cinsteau icoanele? :O E o aberatie. Icoanele s-au inventat pentru a da o reprezentare vizibila a lui Dumnezeu, a oamenilor Bibliei, dar ceea ce faceti este clar un pacat pentru ca puneti pe primul loc traditia iar apoi Biblia, dar nici macar Biblia intreaga, ci doar ceea ca va convine.
Răspunde
Te rog sincer să laşi aberaţiile la o parte... Care biblie nu este întreagă? pentru că având la dispoziţie toate dovezile istorice, biblia creştină ortodoxă (sau catolică) a rămas neschimbată de 2000 de ani. Orice modificare sau denaturare a ei ar constitui un sacrilegiu...
Din păcate, astfel de modificări ale textului sacru au avut loc, şi ele s-au petrecut pentru prima dată în mediul protestant, începând cu Martin Luther, atunci când, din biblie au fost scoase cărţi întregi (ex.:Evrei, Iacov) deoarece,, învăţăturile lor" erau contrazise de respectivele texte, oricât de mult ar fi fost răstălmăcite.
Ai tendinţa de a interpreta în mod tendenţios ceea ce am scris. Bineînţeles că oamenii nu se închinau Chivotului, dar acesta, a constituit astfel un "precedent" obiect care media sau intermedia apropierea oamenilor de Dumnezeu. Orientându-se spre acest obiect, evreii se "orientau" spre divinitate, deoarece acesta era considerat un "loc al prezentei Lui în mijlocul lor".
Ori lucrul frapant constă în faptul că în creştinism, ceea ce făceau în mod natural evreii, ortodocşii spre exemplu nu îndrăznesc să facă: icoanele nu sunt considerate, (precum Chivotul la evrei) locuri ale "prezenţei" lui Dumnezeu ci doar modalităţi care mediază sau intermediază "apropierea" de El, prin rugăciune şi meditaţie.
Tocmai din acest motiv Biserica Ortodoxă nu a admis în cultul ei icoanele sculptate sau statuile (ca în biserica Romano-Catolică). Nu numai pentru că statuile reamintesc practicile idolatre din păgânism (cu toate că nici catolicii nu dau nicio conotaţie idolatră cultului lor), ci şi pentru faptul că icoana, fiind doar o reprezentare spirituală, apropie pe credincios cu mintea de persoana zugrăvită, şi nu uneşte (cel puţin simbolic), - cum face sculptura-, persoana reprezentată cu materia mărginită în spaţiu şi timp.
Se pare că nu ai înţeles deloc scopul contextual al celei de a doua porunci din Decalog, deşi, argumentarea este cât se poate de logică şi ţine cont de contextul istoric, de contextul religios (porunca mot-a-mot a fost dată unei anumite religii), cultural, etc...: "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor (...) Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti".
Specificul mozaic (al religiei evreieşti) care îmbracă această poruncă (teama concretă de idoli în opoziţie cu unicul Dumnezeu), noi creştinii nu îl "moştenim", aşa cum în mod clar nu "moştenim" nici celelalte sute şi mii de prescripţii, interdicţii şi legi ceremoniale sau juridice iudaice)
Contextul istoric este esenţial deoarece această poruncă a fost dată cu aproximativ 1500 de ani înainte de creştinism! A fost dată unui anumit popor şi avea doar o valoare contextuală. Se referea la idoli aşa cum sunt ei astăzi definiţi în dicţionar, combătea politeismul (adorarea mai multor divinităţi) aşa cum este acesta definit astăzi în dicţionar. La fel, cel puţin în spaţiul Bisericii, cuvântul "divinitate", în cei aproximativ 2000 de creştinism, nu a intrat nciodată în "concurenţă" cu nici un fel de idol.
Mântuitorul Hristos, atunci când face enumerarea poruncilor, nu le repetă mot-a-mot ca în Deuteronom (Vechiul Testament) ci, le adaptează timpului istoric, aşa cum a făcut cu întreaga lege morală a evreilor...
Din acest motiv, neoprotestanţii ar trebui să se hotărască: vor să ţină în principiu legea veche, cea evreiască sau învăţătura creştină, pentru că ele sunt totuşi foarte diferite şi anacronice? Iar dacă se hotărăsc totuşi asupra legii ritualice, iudaice, evreieşti, în care perioadă istorică se hotărăsc să "trăiască"? În cea a evreilor contemporani (2012 d.Hr.) sau în perioada din 1500 î.Hr., când evreii, în mod obsesiv dar concret, încă se confruntau cu idolatria?
Contextul istoric reprezintă o cerinţă absolut necesară pentru interpretarea textului sacru, dar acesta nu reprezintă decât una din subtilităţile înţelegerii autentice, neschimbate, nedenaturate a textului. Figurile de stil, metaforele, parabolele, hiperbolele, alegoriile, topica propoziţiei, sinonimia şi polisemia, gramatica ebraică etc... pot să pună foarte uşor în dificultate pe cel care doreşte să ajungă la mesajul autentic. Aşa se explică faptul că pe lângă Biserica cea Una, întemeiată de Mântuitorul Hristos, despre a cărei Singularitate, Acesta vorbeşte parcă obsesiv în tot Noul Testament, astăzi există din păcate peste 10000 de culte.
" icoanele nu sunt considerate, (precum Chivotul la evrei) locuri ale "prezenţei" lui Dumnezeu ci doar modalităţi care mediază sau intermediază "apropierea" de El" - Icoanele nu mediaza nimic. Singurul care este imputernicit sa medieze intre noi si Dumnezeu nu este nici preotul, nu sunt nici icoanele, ci este Domnul Isus.
" care mediază sau intermediază "apropierea" de El, prin rugăciune şi meditaţie"- Numai pocainta sincera a apropiat si va apropia vreodata oamenii de Dumnezeu, nicidecum un chip cioplit care de fapt este si interzis in Biblie. Sper ca gasesti si tu versete care sustin lucrul asta ( la nevoie, ti le spun).
Icoana apropie credinciosul cu mintea de persoana zugravita? Nu cumva Domnul Isus S-a apropiat de Tatal Sau prin rugaciune cat timp a fost pe pamant? Sau in Biblia voastra scrie ca din cand in cand mai scotea cate o icoana ca sa Il simta mai aproape pe Tatal Sau? El era una si aceeasi cu Tatal Sau, Asta este adevarata apropiere, nu apelarea la icoane si tot felul de simboluri desarte de genul asta. Voi preferati sa vedeti Mantuitorul pe o pictura, noi Il avem in inima si asta e cel mai important. El isi are locul in inima, nu pe o bucata de hartie pe care o pui in masina de teama sa nu faci un accident, iar dupa ce te-ai uitat la ea, ai injurat pe nu stiu cine din trafic. Dumnezeu se simte onorat cand este in inima ta, nu pe o bucata de hartie.
Stii ce e haios la tine? Ca o icoana pictata de exemplu pentru tine este sfanta; iar una sculptata este pagana. Sau cam asa reiese din ce ai scris? Nu sunt ambele reprezentari artificiale sau cea pictata are fluturasi in jurul ei? 
Am inteles: ceea ce va convine din Biblie, este de actualitate iar ceea ce scartaie un pic pentru ca nu aplicati este din cauza faptului ca era pentru acum 1500 de ani. Cautati scuze fata de oameni ca in fata lui Dumnezeu nu ai sa poti sa justifici la fel. Biblia este Singura Carte din lume care este de actualitate si de pus in practica in fiecare zi, nu doar cand a fost scrisa.
Or exista 10000 de culte, dar si voi sunteti unul din ele, si cu siguranta nu sunteti Biserica Apostolica fondata de Domnul Isus. Vrei justificare? Ati adaugat atatea si ati scos atatea din doctrina lasata de ei, incat este clar ca sunteti doar unul din culte, nimic mai mult, asa cum sustineti.
"pentru că având la dispoziţie toate dovezile istorice, biblia creştină ortodoxă (sau catolică) a rămas neschimbată de 2000 de ani. Orice modificare sau denaturare a ei ar constitui un sacrilegiu... "
Asta e chiar o gluma buna si trebuie sa ai mare tupeu sa sustii asa ceva. Inseamna ca voi faceti un mare sacrilegiu. Compara doctrina bisericii ortodoxe cu cea care a fost la inceput, cea lasata de Domnul Isus pe pamant si inclusiv a primei biserici fondata de apostoli. Aveau ei icoane? Aveau traditia la putere chiar mai presus decat Biblia? Aveau obiceiuri pagane ca pomeni si muuuuulte, multe pe care voi le-ati adaugat ulterior? NU. Prima Biserica nu s-a chemat 'Biserica Ortodoxa" si nici de alta religie, ci apostolica. Asa ca nu va mai umflati in pene degeaba. Sunteti doar o religie ca toate celelalte ( vezi, eu am respectul sa va numesc religie, chiar daca pentru voi toate celelalte sunt secte, ele fiind religii deja).
Depinde la ce religie te convertesti unii te pun sa tai un curcan, altii sa bei sange de capra, iar alti NIMIC.
Depinde ce religie ai mare grija crestinismul in nici un caz nu te pune sa facii asa ceva ai fff mare grija ai id meu daca vrei sa vb viorrelpopa94
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
