Este adevarat ca nu scrie nimic in biblie despre avorturi?

Eu nu pretind sa cunosc adevarul si ma documentez din cat mai multe surse (legat de lumea inconjuratoare). Este fascinant, intr-adevar, cum merge totul. Dar daca spunem ca este totul creat, atunci nu pot sa nu observ in ce mod diabolic este proiectat totul. Sa fi obligat sa ucizi ca sa traiesti este incredibil de crud. Poate sunt eu prea sensibila, dar eu n-as fi creat asa iad niciodata! Si, din nou, pe langa argumentul pe care l-ai reprezentat deja, eu nu vad deloc implicare din partea acestui asa-zis zeu. Asa este, problemele legate de societate trebuie sa ni le asumam, insa oamenii buni nu pot sa invinga rautatea mereu! Si ce zici de dezastre naturale, boli incurabile, etc? Povestea din Biblie nu ma impresioneaza si nu vad logica in ea. Te rog sa te gandesti in mod obiectiv la ce ti-am spus, adica fara sa iei in calcul geneza si ce s-a mai intamplat apoi. Tie ti se pare corect asa? Mie nu.
Avortul, in orice caz, nu poate fi numit crima. Crima e ceva mult mai sadic si brutal (iar ceea ce este avortat nu poate fi considerat o fiinta, nu are constiinta, nimic, nu are habar de ce i se intampla, chiar daca este in proces de dezvoltare, asa ceva nu are cum sa fie -ucis-). Sau ce, ai fi preferat ca acel copil sa ajunga eventual pe strazi si sa moara pe acolo? Sau sa fie nascut intr-o familie dezaxata si sa fie abuzat, eventual pana la moarte? Sau mai stiu eu ce moduri inumane de a ucide exista?! Da, acel copil poate ajunge sa fie iubit si sprijinit, chiar in propria familie, insa nu mereu este "happy ending"! Si cel putin la noi, in orfelinate...vai de mine! Pur si simplu se poate intampla ORICE cu acel copil! Daca stii ca nu iti poti permite (nu numai financiar, desi joaca un rol foarte mare) un copil, mai bine nu il faci decat sa-l torturezi toata viata, fie direct sau indirect! Gandeste-te bine si nu mai sustine astfel de aberatii! Sunt multe femei care nu pot face avort si aduc pe lume o gramada copii de care se alege praful! Fiecare are responsabilitatile sale, printre care cand si cati copii sa faca (si daca sa faca). Sunt multe exemple, prea multe! Si foarte, foarte multe probleme... In orice caz, eu ma bucur daca-mi raspunzi cu argumente plauzibile la primul paragraf (al doilea era si pentru ceilalti).

PS.: Hitler ar fi trebuit sa fie avortat?

Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi". 
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10). 

Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

Cuvântul "avort"nu este menţionat pe paginile Sfintelor Scripturi, dar Biblia vorbeşte mult despre omor şi chiar prezintă o lege specifică care se aplică la subiectul nostru şi va arunca multă lumină asupra practicii avortului. Textul se găseşte scris la Exod 21:22-25 şi scrie astfelacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.Biblia spune că dacă copilul se naşte înainte de vremea hotărâtă, fără să se întâmple o altă nenorocire, oamenii care au început cearta şi au lovit pe femeia însărcinată, vor fi puşi să plătească o despăgubire, pentru că au întrerupt dezvoltarea normală a fetusului. Dacă însă, se întâmplă "o altă nenorocire" vor plăti identic. Care putea să fie o altă nenorocire? Aceasta poate fi pierderea vieţii fetusului sau a mamei, sau a ambilor. În oricare din aceste cazuri oameni care se certau, vor avea să plătească cu viaţa lor, le va fi aplicată pedeapsa capitală, chiar dacă omorul săvârşit de ei nu a fost unul premeditat. Avortul însă este un omor premeditat şi cu atât mai mult sunt vrednici de moarte ucigaşii. Dar oamenii au ajuns să creadă azi o minciună, care le este repetată des de pe ecranele televizoarelor, în ziare, reviste, etc. precum că fetusul încă nu are viaţă, nu este persoană, nu este om.