Este banul ochiul diavolului? Ce credeti? Sau prin bani controleaza el sufletele amaratilor?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Banul e moneda de schimb. Un om nu produce de toate. Oameni diferiti produc bunuri diferite. Daca eu produc locomotive de tren si vreau o panie, nu pot merge cu locomotiva in spate la magazin sa-mi cumpar o paine si atunci e mai bine sa avem bani, vand locomotiva, iau banii, merg in magazin, cumpar painea cu bani si am rezolvat problema.
Diavolul si cu zeul cel atotputernic si invizibil au diverse pareri despre activitatea omului si stau linistiti in cartile cu povesti primitive scrise de oameni "cinstiti" pentru "luminarea" naivilor creduli si nestiutori.
Banul s-a făcut rădăcină a tuturor răutăților.
Problema cu banii este că în aceste hârtii, sau cifre dintr-un computer bancar, constă capitalul adunat al oamenilor.
Când un om nu a făcut ceva util societății, dar pune mâna pe aceste lichidități, transformă munca oamenilor în servicii aduse sieși: oameni muncind ca să construiască casa unui criminal în serie, sau magazine vânzând bunuri care se făcuseră cu mult efort de către membrii societății unuia care nu a făcut decât să fure din portofelul unui om cinstit etc.
Când se face troc, serviciu contra serviciu acest lucru se întâmplă mai rar: poate unul cu probleme mintale îți va da mâncare în schimbul unui serviciu mai puțin plăcut (asasinat de exemplu), dar când vine vorba de 99% din populație care sunt sănătoși la cap, credeți că au nevoie ca să omoare oameni sau să fie alții jefuiți?
Dar când acea persoană care omoară primește în schimb un bun care poate fi comercializat universal, se întâmplă că restaurantele
și magazinele servesc criminali, statul și companiile private dau cazare, apă, curent, și nu doar atât, le mai dau și o viață de lux, noi indirect ajungem să transformăm munca noastră în servicii aduse criminalilor. Cine știe dacă lemnul prelucrat de tine nu va fi folosit spre a produce mobilă de lux unuia care a câștigat bani din crime, sau dacă tu ai servit la magazin/restaurant pe câteva zeci, sau chiar sute de criminali în fiecare zi, mulțumindu-le pentru banii oferiți cu un zâmbet și urându-le o zi bună?
Răspunde
Asa este, dar nu poti face tot timpul troc. Orice lucru bun poate fi folosit in mai multe moduri. Daca modurile negative de folosire a unui lucru ar constitui criteriul de baza pentru eliminarea acelui lucru, am ramane fara nimic. Pana si o piatra poate fi folosita in mod negativ si ar trebui sa eliminam tot ce exista, apa (înec), cutit, pietre, masina, avion, sanie, mancare (otravire, supraalimentare),... Deci tot ce exista poate fi folosit in mod negativ si ar trebui eliminat, lucru care nu e posibil si atunci ne descurcam cu ce avem 
Problema e că apa, pietrele, cuțitele, mașina, avionul etc., au o valoare reală, adică au și altă utilitate, în timp ce banii nu au decât un singur scop, să fie folosit ca o metodă de schimb a bunurilor și serviciilor, altfel sunt total inutili.
Mașina o poți și folosi, și o poți și schimba cu altceva cu cel care dorește să facă acest schimb, dar banii, când își pierd valoarea, nu mai au nicio utilitate, înafară de a fi arși eventual pentru a face căldură la sobă, dacă sunt de hârtie; dar acum mare parte din bani sunt digitali, adică nici această valoare nu o mai au.
E adevarat. Am dat exemplul cu locomotiva, deci e clar ca ar merge mai greu un asemenea troc. S-ar ajunge la completarea de hartii de valoare si tot la ban se ajunge. e greu sa vinzi locomotiva unui singur om. Trebuie sa o vinzi la mai multi si atunci trebuie sa faci niste inscrisuri care sa dovedeasca cum se imparte locomotiva la cei care au facut-o, la cei care au cumparat-o, apoi cu inscrisurile acelea trebuie sa cumperi alta marfa si poate iar sa vinzi o parte din ea ca sa cumperi altceva si asa jungi la harti, deci la bani. Nu poti tine minte in cap tot ce ai facut, cui i-ai vandut, cat i-ai vandut, cine si cat a lucrat. Nu scapam de hartie. Trocul merge la oamenii care au bunuri putine si de valoare mica sau avere multa dar fragmentata in bucati mici pe care sa le poata schimba cu ce are nevoie. Cu cat omul e mai simplu, mai sarac, mai primitiv, cu atat trocul e mai potrivit pentru el.
Partea proasta a banilor e ca nu intotdeauna reflecta asa de bine realitatea sau valoarea reala, dar n-avem ce face. Ori micsoram numarul de oameni si traim in saracie si facem troc, ori mergem inainte cu banii.
Oricum trebuie hârtii pentru a dovedi proprietatea când vine vorba de lucruri de valoare mare: mașini, locomotive, avioane, imobile, motociclete etc., chiar și pentru biciclete în unele locuri, indiferent de existența sau nu a banilor.
Existența trocului nu înseamnă că e neapărat nevoie de a vinde locomotiva la mai mulți. Se poate vinde și unui om care poate da la schimb ceva de trebuință neapărată vânzătorului, care vânzătorul ar socoti ca fiind de valoare egală, sau un schimb convenabil.
Transferurile de bunuri între companii, se face la fel, în schimbul livrării unor alte bunuri care compania le consideră de folos.
In comunism ar merge: muncitorul munceste si primeste niste bonuri in loc de bani cu care isi cumpara doar mancare, sapun, haine. Cu bonul nu mai poate cumpara orice, apoi se poate trece si numele muncitorului pe bon ca sa nu-l poata da altcuiva si se rezolva toate problemele
Putere asupra celor care aleargă după bani.
Pustnicii, care s-au retras departe de societate, și care s-au înfrățit cu cei asemenea lor, nu mai sunt influențați de bani, pentru că în comunitatea lor, banii sunt niște hârtii bune de nimic.
De ce i-ar trebui unui pustnic, care trăiește din ciuperci și plante sălbatice, bani? Ce ar face cu ei? Să cumpere mâncare de la orașul care se află la câteva zeci sau sute de kilometri, când are mâncare mai proaspătă în pădure? Mai de folos i-ar fi să-i pună pe foc ca să se încălzească.
Pablo Escobar a înțeles această valoare a banilor când fusese blocat într-o pădure, fugind împreună cu familia sa de poliție, iar fata lui mai avea puțin și îngheța de frig. A făcut cel mai util lucru cu 2 milioane de dolari la acel moment, punându-i pe foc să facă căldură în casă pentru fiica lui.
Deși era super-bogat, faptul că era căutat peste tot de poliție și de agențiile secrete americane l-au făcut să ducă o viață mai puțin plăcută decât cea a unuia care trăiește din ciuperci și plante sălbatice și-și vede de treaba lui.
Pe care omul pune preț, astfel încât trântorii care nu produc nimic pentru societate, dacă îi pot fura, să-și permită o viață de lux.
Deasemenea, dacă un om muncitor pierde aceste hârtii, își pierde răsplata muncii sale.
Literal, de parcă diavolul ar fi o creatură reală? Nu!
Metaforic în sens că sunt rădăcina tuturor relelor din prezent? Yep, pretty much
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
