Punandu-l la incercare si provocandu-l pe El ne autocunoastem pentru ca El e in fiecare dintre noi in feluri diferite pentru ca si noi suntem diferiti, astfel ca fiecare sa il poata intelege in felul propriu.
Nu e pacat ci e important sa interactionam cu cele mai intime strafunduri ale sufletului nostru, sa ne analizam si sa ne scufundam din cand in cand in interiorul nostru, sa vedem si acolo, nu numai ceea ce este in afara noastra. Acolo e cheia si raspunsul, in fiecare dintre noi. Acolo il vom intalni si cunoaste.Cu cat avansam in cunoasterea propriei persoane cu atat il vom cunoaste pe cel numit Dumnezeu sau oricare i-ar fi numele
Dar asta necesita ceva mai mult timp pentru persoanele extrovertite pentru ca ele sunt centrate mai ales pe exterior si tot ce se intampla in spatiul din afara fiintei lor; in timp ce pentru cei introvertiti si vesnic indreptati catre interior si tot ce inseamna sufletul exista o cale mai usoara si mai lina de a parcurge tainele de acolo si de a afla macar o parte din ce reprezinta ei ca fiinte in Univers si ca locuinte ale lui D-zeu
Asta e parerea mea si nu numai...
Numai bine!
Dumnezeu se descopera cat vrea el, niciodata nu o sal cunoastem pe deplin ca oricum nu am intelege, EL nu e un batran cu barba alba si inalt de 10 prajini, ci e un SPIRIT ATOTPUTERNIC infinit de marecare nu e dependent de timp si spatiu si ca sa te apropii mai bine de o explicatie cat de cat corecta dar totusi umana, ai la indemana teoria relativitatii.Ainstain s-a apropiat un pic de o explicatie dar tot departe a ramas. amurit cu creionul in mana cautand tocma asta, formula lui DUMNEZEU.Nu a gasit-o evident. Deci multumeste-te cu intelepciunea care el ti-o da treptat ca altfel inebunesti.
Ai grija ce ceri cand te rogi ca s-ar putea sa primesti si nu-ti fva conveni.
Dar si aici e o sabie cu doua taisuri si ma refer la faptul ca daca te centrezi cat mai mult pe interior ca sa cunosti toate tainele de acolo si lumea de acolo risti sa neglijezi lumea de afara si sa nu te mai simti ca facand parte din viata ta, ci doar ca un spectator. Si viceversa, daca esti centrat numai si numai pe viata ta materiala si exterioara risti sa nu cunosti vreodata ce taine ascunzi si cine esti tu cu adevarat, cunoscandu-te doar pe tine cel creat de societate, si atat. Deci cum e mai bine pana la urma?
El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
Pentru asta ne a creat Dumnezeu sa iL cunoastem.
D-zeu nu uita pe nimeni, nici pe tine nu te-a uitat, cu siguranta. Doar ca uneori in viata ne confruntam cu unele probleme. Dar si Isus a suferit cand a fost pe pamant si in cele din urma tot a triumfat. Sti cum se zice... "cel din urma va fi cel dintai ". doar sa ai rabdare
Eii, cum poti sa zici asa ceva? probabil ca ai avut probleme mai delicate, dar gandeste-te intotdeauna ca sunt altii care sufera mai mult decat tine. In plus, viata e asa frumoasa cand sti sa o traiesti! Eu sunt sigura ca pana la urma iti vei schimba gandirea asta pesimista
Nu, nu trebuie sa il punem la incercare. Trebuie sa credem in Dumnezeu in orice imprejurare, mereu, nu doar atunci cand avem nevoie de El.