Este buna frica de Dumnezeu? de ce?
Sunt de acord în mare cu ceea ce ai spus, însă răspunsul tău nu mă priveşte şi pe mine, căci nu mă declar atee (ţi-am povestit doar un fragment din viaţă, care s-a întâmplat să fie legat de Dumnezeul biblic; ca să pot face o paralelă între frică şi iubire, foarte prezente în el); sunt mai degrabă un fel de agnostică cu un melanj de idei ce se pot regăsi în diverse filosofii (deşi nu-mi plac etichetările, prefer să fiu liberă şi, ca om, mă aflu în continuă schimbare şi nu mă agăţ de idei fixe...deşi, ironic, şi asta poate fi considerat o fixaţie : )) dar mă rog).
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Dupa cum a spus si Parintele Cleopa Ilie, ca sa poti merge pe calea cea dreapta iti trebuie doua ziduri duhovnicesti. In dreapta frica lui Dumnezeu si in stanga frica de moarte, cu frica lui Dumnezeu, se abate tot omul de la rău (cum scrie si in Sfanta Scriptura).
Cu frica lui Dumnezeu se abate si de la bine, din pacate. cred in Dumnezeu si nu imi este frica de el.
Răspunde 
Unii o numesc frica de Dumnezeu, altii legea cauzei si a efectului.
Bătrânii noștri spuneau :
-"Ce semeni, aia culegi"
-"Cum îţi aşterni, aşa dormi"
-"După faptă şi răsplată"
Intr-o haita de lupi, masculul sau femela Alfa conduc grupul...Ei aduc hrana si protejeaza restul haitei.
Restul (Cei beta) doar fac parte din haita, si trebuie sa poarte o frica fata de alfa ca sa isi mentina pozitia in hainta, in caz contrar nu ar respecta ''regulile'' si ar incerca sa se imperecheze cu femela Alfa, sa conduca grupul etc..In acest caz poate prelua controlul grupului sau ca in cele mai multe cazuri sa fie alungat din haita cea ce poate insemna moarte sigura.
Alfa=> Dumnezeu
Beta=> Credinciosi
Haita=>Raiul
Conflictul intre Alfa si Beta =>Pacatul, neascultarea de Dumnezeu
Alungarea=Iadul
Conceptul lui Dumnezeu nu e nimic special si divin, e doar o nevie instinctiva de a urma un lider care sa ofere hrana si protectie.
Când începi să te temi şi de umbra ta şi eviţi să te impui şi să-ţi aperi drepturile, ca să nu deranjezi hoţii/agresorii şi să nu-l superi pe Dumnezeu, nu e deloc bună. Te transformă într-un fraier, când, în calitate de credincios, nu ştii să o dozezi şi să o aplici selectiv (doar când este cazul). Părerea mea.
Frica nu este buna in general, cu atat mai putin frica de Dumnezeu. oamenii I'll vad foarte mic, rau si razbunator...pentru ca asa sunt ei de fapt.
Frica în general nu e bună, este un sentiment distructiv, înjositor, murdar, în viziunea mea, dar este şi mai rea, atunci când începe să funcţioneze în defavoarea ta (pe plan social...şi nu numai).
Pentru ca te indeparteaza de tot, inclusiv de tine insuti...ca o completare la ce-ai spus tu.
Corect.
Şi frica mi se pare a fi opusul iubirii, pe care pe alocuri o promovează Dumnezeul biblic, susţinând că el este iubirea.
Aşa că sintagma "frica de Dumnezeu" nu prea are sens pentru mine (printre multe altele). De ce să te temi de cineva care teoretic te iubeşte? Cum ţi-ar putea face rău, dacă te-ar iubi? Nu se leagă.
Mă rog, la cum îşi manifestă iubirea Dumnezeul biblic (potop, trimiteri în iad şi multe altele), nici iubirea lui nu este ceea ce ar trebui să fie, aşa că pe undeva îi înţeleg pe credincioşi şi frica lor mi se pare oarecum justificată.
Dacă ar fi iubiţi necondiţionat (în adevăratul sens al cuvântului), atunci nu ar simţi nici frica, aceasta nici n-ar intra în discuţie.
Sunt multe contradicţii în percepţia creştină a divinaţii, care pentru mine personal rămân nişte nonsensuri. Dar este treaba fiecăruia în ce alege să creadă. Eu una, nu sunt suficient de masochistă şi dacă ar fi să cred într-o fiinţă supremă, ar fi una bună şi cu adevărat iubitoare. Vorba aia, fiecare îşi crează propriul Dumnezeu şi, mie una, mi-ar fi imposibil să mă identific cu cel biblic. După standardele mele nu e deloc perfect şi chiar dacă, din punct de vedere ştiinţific, s-ar confirma că există, mi-ar fi greu spre imposibil să-l respect - nu este (întru totul) compatibil cu mine şi cu principiile mele.
Ce ciudat e sa vezi ca biblia are efect invers 
. Era si timplul...
La mine a avut întotdeauna (de mic copil îndepărtându-mă de noţiunea de Dumnezeu, căci ceea ce mi se prezenta nu se armoniza mai deloc cu percepţia mea de bunătate, corectitudine şi iubire).
Exact, aceeasi Marie cu alta palarie. Ca e vorba de atei sau de religiosi, tot pe langa (ce e ) Dumnezeu sunt. Cei mai multi sunt atei doar pentru a fi impotriva conceptelor biblice, religiosii n-au inteles nicicum ce reprezinta Dumnezeu, deci ambele tabere fac acelasi lucru: inteleg gresit sau deloc si nu pot trece de conceptele biblice. Daca ii intrebi pe creddinciosi, de exemplu, daca biblia a fost scrisa de Dumnezeu, vor spune ca nu. Daca ii intrebi pe atei vor spune acelasi lucru. Atat credinciosii cat si ateii isi cladesc pareri si principii in functie de biblie: unii in apararea ei, altii impotriva ei...dar sunt tot principii cladite in functie de biblie pana la urma. E amuzant sa-I urmaresti. Credinciosii spun ca Dumnezeu este mic, rau si razbunator prin ideile luate din biblie, iar ateii ghici ce fac?! Exact acelasi lucru...doar ca impotriva ideilor biblice, dar rezultatul e acelasi, absolut nici o diferenta.
Nu fac referire la tine ca persoana, ci la ideile tale...nu e aceeasi chestie. Sunt idei ateiste. Aici e simplu (cel putin d.p.d.v. meu): exista sau nu exista. Exista, atunci merg inainte cu El si I'll "traiesc" pe propria piele; nu exista, atunci nu am despre ce discuta, pentru ca nu se poate discuta despre ceva inexistent. Ah, dar noi vorbim de biblie aici, l de fapt assta este limita, zidul din cauza caruia nu putem vedea mai departe, ne obstructioneaza vederea. Cam asta se intampla la religie din prima zi in care am intrat pe TPU: pe toti ii doare in fix de Dumnezeu de fapt, pentru ca pentru ei Dumnezeu inseamna biblia.si asta atat in cazul religiosilor cat si a ateilor. Esti libera atunci cand nu te lasi bantuita si influentata de idei straine, istorii (biblice de data asta) si trecut...dar simt pe undeva ca esti pe drumul cel bun . Nu o lua in nume de rau, nu este deloc intentia mea, e doar o discutie de miezul noptii . Te pup!
Te pup şi eu, Cucu-BauBau.
Şi...nu ştiu cum tu, dar eu şi când aveam o oareşce credinţă (nu doar un "nu ştiu") într-o forţă superioară, în niciun caz nu era una biblică sau identificabilă cu vreo religie. Cum spuneam, fiecare îşi crează propriul său Dumnezeu...şi tind să cred, că e mai degrabă în noi şi se identifică cu acea speranţă care ne dă putere, restul e Can-Can (sau nu).
A, stai, mi-am amintit de un filmuleţ amuzant, care reflectă simplist, dar ingenios ideea de divin, viaţă de după moarte şi viziunea umană asupra acestora. Îmi plăcut la nebunie.
http://youtu.be/JMJXvsCLu6s =))
Cam aşa suntem şi noi. :))
Te pup.
Hahahahahaa! Foarte fain .
cam asa, din pacate...
Eee, de ce păcate vorbeşti? : ))
Diversitatea e mişto, cred eu, iar necunoscutul e şi el fain într-o oarecare măsură (tocmai el a şi creat nevoia noastră de zei, împreună cu imaginaţia, frica şi speranţa). : )
Sa vezi maine ce citate care mai de care mai diverse ma asteapta la raspunsuri .
Trebuie să recunosc, mă scarpin acum în cap, întrebându-mă cum să interpretez comentariul tău. Ai şi un manual de utilizare? : ))
E diversitate din parti. Oricum, bine ca am fost ferita de citate, doar pe Solomon ce-l voi tine minte .
Bine ar fi sa am un Instructions Manual. Mie mi se pare ca-s plina de logica .
Sunt de acord în mare cu ceea ce ai spus, însă răspunsul tău nu mă priveşte şi pe mine, căci nu mă declar atee (ţi-am povestit doar un fragment din viaţă, care s-a întâmplat să fie legat de Dumnezeul biblic; ca să pot face o paralelă între frică şi iubire, foarte prezente în el); sunt mai degrabă un fel de agnostică cu un melanj de idei ce se pot regăsi în diverse filosofii (deşi nu-mi plac etichetările, prefer să fiu liberă şi, ca om, mă aflu în continuă schimbare şi nu mă agăţ de idei fixe...deşi, ironic, şi asta poate fi considerat o fixaţie : )) dar mă rog).
Teama sanatoasa de a nu-i displacea acesta inseamna frica de Dumnezeu, nu o frica morbida ca daca nu facem ceva ne pedepseste.De fapt nici Dumnezeu nu doreste sa-l slujim de frica pedepsei ci din iubire daca vrem.Matei22:37-39
Frica trebuie sa izvorasca din respect, trebuie sa avem o frica din respect si IUBIRE pentru Dumnezeu.Mai ales iubire nu din frica pentru pedepse. Dumnezeu nu inseamna in mod obligatoriu pedeapsa ci dragoste, mila, respect, recunostinta. Uitasem de recunostinta.
Numai bine
Frica de Dumnezeu este Inceputul Intelepciunii, cum spune si Imparatul Solomon(al evreilor -BC)
De fapt Frica de Dumnezeu inseamna respect, dragoste.adorare,dar IN SPECIAL TEAMA DE a nu pacatui. EI bine, crestinul detinand aceasta virtute, ca fiind o "cheie", el devine mai intelepet, invata din anumite greeli si-n felul asta poate dobandi numeroare virtutii ce duc la asemanarea omului cu Dumnezeu.
Psalmul 111:10: „Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii".
Ea ne ajută să evităm acele lucruri care ne pot dăuna.
Da.este inceputul intelepciunii.fiindca toti ingramaditii se intreaba; de ce trebuie sa-mi fie frica de Dumnezeu daca el este izvor de dragoste si iubire pentru toata creatia in jeneral si pentru noi oamenii in special.si daca se intreaba este un bun inceput de a cauta un raspuns satisfacator.si cautand raspunsul devine din ce in ce mai intelept.tu gandeste-te doar; ce diferenta este intre frica morbida si frica plina de respect.
Parerea mea e ca in crestinism nu ar trebui sa-ti fie frica de Dzeu, ci sal considerati un prieten, pe care nu trebuie sal dezamagiti, NU sa fiti sclavii unui dictator.
Asta in cazul in care ar fi un Dumnezeu dezaamagibil. Faci aceeasi chestie ca si religiosi: dai insusiri umane doar pentru ca esti om, adica limitat (sau autollimitat).
E buna, pentru ca atunci inainte sa faci ceva rau, te gandesti ca vei fi pedepsit de Dumnezeu, si incerci pe cat posibil sa eviti sa faci rau, stiind ca cineva te priveste si vede ce faci.
De ce sa-ti fie frica de ceva ce nu exista? Nu mai bine ai crede in tine, decat in zeitati inexistente?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
