Este compatibil creştinismul cu serviciul militar?
Pot creştinii să participe la războaie?
Mat. 26:52: „Isus i-a zis: «Pune-ţi sabia la loc, pentru că toţi cei care iau sabia de sabie vor pieri»". (Putea exista o cauză mai nobilă decât aceea de a-l apăra pe Fiul lui Dumnezeu? Şi totuşi, Isus a arătat că discipolii nu trebuiau să lupte cu arme literale.)
Is. 2:2–4: „În zilele din urmă, muntele casei lui Iehova va fi întărit deasupra vârfului munţilor... El va face judecată între naţiuni şi va îndrepta lucrurile cu privire la multe popoare. Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nicio naţiune nu va mai ridica sabia contra altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul"
2 Cor. 10:3, 4: „Căci, deşi umblăm în carne, nu purtăm război potrivit cărnii. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci sunt pline de putere, datorită lui Dumnezeu, ca să răstoarne fortificaţii". (Pavel spune aici că n-a folosit niciodată arme carnale, cum ar fi înşelătoria, limbajul pompos sau armele literale, pentru a ocroti congregaţia de învăţăturile false.)
Luca 6:27, 28: „Vouă, care ascultaţi, vă spun [eu, Isus Cristos]: Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să le faceţi bine celor ce vă urăsc, să-i binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi să vă rugaţi pentru cei ce vă insultă".
Creştinii nu se află sub Legea lui Moise. Continuatorii lui Cristos trebuiau să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor; astfel, cu timpul, în toate naţiunile aveau să existe închinători ai adevăratului Dumnezeu. Dar de ce se angajează naţiunile în război? Vor ele să îndeplinească prin aceste războaie voinţa Creatorului pământului sau, mai degrabă, urmăresc anumite interese naţionaliste? Dacă adevăraţii creştini dintr-o naţiune ar lupta împotriva altei naţiuni, ei ar lupta împotriva confraţilor lor, împotriva unor oameni care cer ajutor aceluiaşi Dumnezeu. De aceea, Isus le-a poruncit continuatorilor lui să lase sabia deoparte (Mat. 26:52). Fiind glorificat în ceruri, el însuşi va trece în curând la executarea celor ce au arătat dispreţ faţă de adevăratul Dumnezeu şi faţă de voinţa sa. — 2 Tes. 1:6–8; Rev. 19:11–21.
Sau după părerea ta când un ortodox îl ucide pe alt ortodox aceasta este dovada iubirii care îi caracterizează pe adevăraţii continuatori ai lui Isus?
Acestea sânt roadele ortodoxiei, iar un pomul putred se cunoaşte după roade!
Tit 1:16 Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor, fiindcă sunt dezgustători şi neascultători şi nu sunt potriviţi pentru nicio lucrare bună.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Bineînţeles! Iar în Vechiul Testament, Dumnezeu binecuvintează în sute de locuri astfel de războaie de apărare a "ţării sfinte"... 
Răspunde
Este compatibil. Şi iată de ce...
Cunoaştem în Vechiul Testament faptul că Dumnezeu binecuvintează în sute de locuri astfel de războaie de apărare a "ţării sfinte"...
Ce se poate spune despre faptul că în Vechiul Testament nu doar apărarea ţării era lucru încurajat, ci şi ocuparea prin forţă a altui popor- cum au făcut evreii cu "binecuvântare" cu tot - (ceea ce românii nu au făcut niciodată)! Doar aşa spune Vechiul Testament, nu?
Să înţeleg că eşti adept al iudaismului, şi că nu-l recunoşti pe Isus ca fiind Messia?
Intelegi gresit! Mantuitorul Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu!
Intelegi gresit pentru ca in general poate ai un mod de intelegere gresit al Scripturii.
Oare nu spune Mantuitorul ca El nu a venit sa aduca pace, ci sabie! In ambele cazuri este vorba deci de o exprimare metaforica, simbolica, pe care tu o intelegi gresit de fiecare data...
Iata deci ce am afirmat eu:
"Cunoaştem în Vechiul Testament faptul că Dumnezeu binecuvintează în sute de locuri astfel de războaie de apărare a "ţării sfinte"... "
Mat. 26:52: „Isus i-a zis: «Pune-ţi sabia la loc, pentru că toţi cei care iau sabia de sabie vor pieri»". (Putea exista o cauză mai nobilă decât aceea de a-l apăra pe Fiul lui Dumnezeu? Şi totuşi, Isus a arătat că discipolii nu trebuiau să lupte cu arme literale.)
Is. 2:2–4: „În zilele din urmă, muntele casei lui Iehova va fi întărit deasupra vârfului munţilor... El va face judecată între naţiuni şi va îndrepta lucrurile cu privire la multe popoare. Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nicio naţiune nu va mai ridica sabia contra altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul"
2 Cor. 10:3, 4: „Căci, deşi umblăm în carne, nu purtăm război potrivit cărnii. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci sunt pline de putere, datorită lui Dumnezeu, ca să răstoarne fortificaţii". (Pavel spune aici că n-a folosit niciodată arme carnale, cum ar fi înşelătoria, limbajul pompos sau armele literale, pentru a ocroti congregaţia de învăţăturile false.)
Luca 6:27, 28: „Vouă, care ascultaţi, vă spun [eu, Isus Cristos]: Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri, să le faceţi bine celor ce vă urăsc, să-i binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi să vă rugaţi pentru cei ce vă insultă".
Creştinii nu se află sub Legea lui Moise. Continuatorii lui Cristos trebuiau să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor; astfel, cu timpul, în toate naţiunile aveau să existe închinători ai adevăratului Dumnezeu. Dar de ce se angajează naţiunile în război? Vor ele să îndeplinească prin aceste războaie voinţa Creatorului pământului sau, mai degrabă, urmăresc anumite interese naţionaliste? Dacă adevăraţii creştini dintr-o naţiune ar lupta împotriva altei naţiuni, ei ar lupta împotriva confraţilor lor, împotriva unor oameni care cer ajutor aceluiaşi Dumnezeu. De aceea, Isus le-a poruncit continuatorilor lui să lase sabia deoparte (Mat. 26:52). Fiind glorificat în ceruri, el însuşi va trece în curând la executarea celor ce au arătat dispreţ faţă de adevăratul Dumnezeu şi faţă de voinţa sa. — 2 Tes. 1:6–8; Rev. 19:11–21.
Sau după părerea ta când un ortodox îl ucide pe alt ortodox aceasta este dovada iubirii care îi caracterizează pe adevăraţii continuatori ai lui Isus?
Acestea sânt roadele ortodoxiei, iar un pomul putred se cunoaşte după roade!
Tit 1:16 Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor, fiindcă sunt dezgustători şi neascultători şi nu sunt potriviţi pentru nicio lucrare bună.
"creştini dintr-o naţiune ar lupta împotriva altei naţiuni..." - Sa nu confundam lucrurile!
Oare credinta lor, oare Biserica a provocat acel razboi sau dorinta lor de a-si apara tara, credinta, familia, propriul neam?
Nu au luptat ei pentru tara lor vreme de două milenii?
Oare ar mai fi fost unii astazi niste prefacuti ascultatori ai Bibliei daca ostenii ortodocşi ai Principatelor Romane nu şi-ar fi apărat ţara în faţa semilunii islamice? 
Oare credinta lor, oare Biserica a provocat acel razboi
Biserica s-a implicat până la gât în războaie binecuvântând armatele şi rugânduse pentru victorie. (victorie asupra altor creştini ca şi ei).Cei care luptau oare nu făceau parte din biserica ortodoxă, sau poate ei au fost excluşi? De fapt la tine nici un preot care e prins cu oca mică nu este reprezentant al bisericii. Este ceva de genul: compania X produce electrocasnice, în regulamentul ei se menţionează că doreşte să producă produse de o calitate excepţională, dar angajaţii ei produc de fapt rahaturi, din punctul tău de vedere compania este fără vină în pofida faptului că cunoaşte toate detaliile.
Ştii ce menţionează istoria cu privire la creştinii din primele secole?
„O examinare atentă a tuturor informaţiilor disponibile arată că, până în timpul lui Marc Aureliu [împărat roman între anii 161–180 e.n.], niciun creştin nu a devenit soldat; şi niciun soldat, după ce a devenit creştin, nu a rămas în serviciul militar." — The Rise of Christianity, de E. W. Barnes (Londra, 1947), p. 333.
„Ei refuzau să ia parte la administrarea civilă sau la apărarea militară a imperiului... Creştinii nu-şi puteau asuma rolul de soldaţi, de magistraţi sau de principi fără să renunţe la o datorie mai sacră." — History of Christianity, de Edward Gibbon (New York, 1891), p. 162, 163.
Nu degeaba se spune în Biblie că în Babilonul cel mare din care face parte şi ortodoxia : „În ea s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ"
Babilonul din Apocalipsă NU SE REFERĂ LA NICI O RELIGIE!
"Babilonul cel Mare", prezentat şi ca "desfrânata cea mare", "beată de sângele SFINŢILOR şi de sângele MUCENICILOR lui Iisus" (Apocalipsa 17, 6).
"Sfinţii şi mucenicii lui Iisus", în toată istoria creştinismului AU FĂCUT PARTE DOAR DIN BISERICĂ. "Babilonul cel Mare" a vărsat sângele lor, A RĂNIT BISERICA, nu are altă legătură cu Biserica!
Hristos profetic spune despre Biserică faptul că "nici Porţile Iadului nu o vor birui"! S-a păcălit oare Hristos? Să nu se ardă nimeni cu aşa ceva!
Războiul este ceva cumplit. Dar nu războiul era binecuvântat acolo, ci sufletele celor care urmau să plece în această experienţă traumatizantă, protecţia lor de la Dumnezeu era invocată, solicitată...
De ce în Vechiul Testament, Dumnezeu binecuvintează în sute de locuri astfel de războaie de apărare a "ţării sfinte"?
Preoţii şi-au susţinut moral la urma urmei compatrioţii în faţa cotropitorilor albanezi şi americani. Această susţinere a fost doar pe plan moral!
* Dar nu războiul era binecuvântat acolo, ci sufletele celor care urmau să plece în această experienţă traumatizantă,* 
Şi după părerea ta ce este războiul, nu lupta dintre persoane, persoane care *caută protecţie de la Dumnezeu*?
Chiar e greu de înţeles că adevăraţii creştini nu participă la războaie?
Când preoţii din zilele noastre sfinţesc unităţile militare (tot la hurtă, soldaţi, tehnica militară, clădirile) ce înseamnă după părerea ta, este compatibil aceasta cu învăţăturile lui Isus?
Am spus despre ce-i vorba, dar se pare ca nu a fost citit raspunsul:
"Războiul este ceva cumplit. Dar nu războiul era binecuvântat acolo, ci sufletele celor care urmau să plece în această experienţă traumatizantă, protecţia lor de la Dumnezeu era invocată, solicitată..."
Da, era binecuvântat sufletul Vasile să-l poată ucide pe sufletul Ion pentru că sînt duşmani de moarte cu toate că ambii sânt ortodocşi. Chestia-i că unui din dreapta nistrului, iar altul din stânga, din transnistria, şi nu importă că-s şi rude. Halal credinţă.
p.s. Am scris şi mai înainte, nu vorbi singur, poţi lăsa impresia unui om inadecvat.
Razboiul a fost provocat la urma urmei de libertatea unor oameni sau de libertatea responsabila a unui singur om.
Iar acel idiot de om care a decis sa incalce drepturi teritoriale, sa abuzeze de putere pentru a nedreptati comunitati sau popoare, acea persoana deci, nu a actionat dupa litera legii si nici dupa invataturile credintei sale.
Ar fi ipocrit cel care da vina pe o credinta din cauza faptului ca un individ NU RESPECTA ACEA CREDINTA, ci ii calca in picioare valorile! Tu nu esti de acord? 
Sânt de acord cu tine că responsabili de începerea unui război sânc câţiva, şi uneori cineva chiar bolnav mintal cum e cazul lui Hitler,( dar probabil ştii că clerul catolic l-a susţinut ca să poată ajunge la putere şi chiar şi după aceea).
Problema constă în altceva. Indiferent cine provoacă un război, nimeni nu mă poate obliga să încalc porunca divină şi să îi omor pe alţii, fie ei şi de altă religie sau mai ales de aceeaş credinţă ca şi mine. Îţi aduci aminte ce au răspuns apostolii când sanhedrinul i-au bătut şi le-a poruncit să nu mai predice în numele lui Isus? -Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni! De asemenea Isus nu s-a implicat nici odată în lucrurile legate de politică sau lupte dintre naţiuni şi despre continuatprii săi de asemenea a spus că nu vor face parte din lume. Dar aici este vorba nu numai de un individ care * NU RESPECTA ACEA CREDINTA,* ci chiar şi de cei care se pretind îndrumători şi exemple. De aceea te asigur că cele de mai jos sânt o urâciune în faţa lui Dumnezeu, un lucru detestabil!
http://i.imgur.com/HVKL9Uy.jpg
- http://i.imgur.com/W8MGmhY.jpg
- http://i.imgur.com/pdpx9BG.jpg
Continuare...
Fiecare om este liber sa se supuna serviciului militar sau sa se opuna si sa fie adus in fata curtii martiale, sa faca zeci de ani de puscarie. Si asta in loc sa-si apere tara cum faceau vitejii evrei in vechime la indemnul lui Dumnezeu
Sau unele culte au impresia ca sfaturile lui Dumnezeu expira dupa cum bate vantul sau dupa cum isi schimba o secta doctrinele... No-o! Nu-i chiar asa.
Si cu toate acestea istoria Bisericii este plina de martiri ai persecutiilor... Comunismul a facut zeci de mii de astfel de victime printre crestinii Bisericii - cei a caror singura arma a fost credinta, blandetea si iubirea.
Sa nu facem confuzie...
Biserica respecta in totalitate învăţătura Mântuitorului şi cuvintele Scripturii Sale!
DAR, pe de altă parte, "creştinii" (care încalcă reguli) REPREZINTĂ ALTCEVA decât "Biserica"! Sunt relevanti doar pentru libertatea lor de a respecta sau de a incalca...
Asta-i buna Dar in toti astia 2000 de ani ce au facut crestinii? Poate s-a intamplat sa auzi de Cruciade, de Razboiul de 30 de ani, de toate celelalte conflicte din timpul reformei protestante, plus o sumedenie de alte razboaie intre crestini si cei de alte religii. De fapt, toate razboaiele purtate de europeni si urmasii lor, in Europa si-n afara ei, de-a lungul istoriei au fost purtate de crestini.
DA.Constantin si Elena au purtat si castigat razboaie, Cruciatii (catolicii jefuitori ) la fel.Ce legatura are una cu alta? Lupti pentru 'Sfanta Cruce!".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
